O efervescență spirituală deosebită a cuprins codrii seculari ai Carpaților Orientali în Duminica Rusaliilor, când sute de pelerini din toate colțurile țării au urcat spre mănăstirea Cotumba pentru a participa la slujba de sfințire a bisericii mănăstirii ”Pogorârea Sfântului Duh”.Târnosirea sfântului lăcaș a fost făcută de Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Ioachim, care de-a lungul anilor a supravegheat și coordonat îndeaproape lucrările de zidire ale acestei ”scări către cer”. Ierarhul a fost înconjurat de un impresionant sobor de ieromonahi de la mănăstirile din cuprinsul eparhiei și preoți din zona Moineștiului. Evenimentul duhovnicesc a fost urmat de Dumnezeiasca Liturghie și de rugăciunile speciale rostite de Înaltpreasfințitul Ioachim pentru revărsarea ploilor binecuvântate și pentru îmbelșugarea roadelor pământului.  ”Această obște, susținută de un duhovnic iscusit, s-a străduit să ridice o altă biserică, mai mare, care astăzi a fost sfințită, pentru toți pelerinii care își vor îndrepta pașii spre a-I mulțumi lui Dumnezeu. Totodată, ne-am rugat împreună pentru ca Bunul Dumnezeu să dea ploaie peste pământul afectat de secetă. Și, peste toate, a fost o zi de aleasă sărbătoare aici, în mijlocul Carpaților, spre slava Preasfintei Treimi ”, a menționat, în cuvântul său, Înaltpreasfințitul Ioachim.

În această zonă, în care viețuirea monahală apare înscrisă în documente încă din veacul al XVIII-lea, a rânduit Bunul Dumnezeu pe vrednicul de pomenire protosinghelul Gheorghe Mardare, care în ziua de 9 martie 1995, după căderea regimului comunist ateu,venind  în aceste ţinuturi, a încercat să repună rânduială în acest loc şi să reinstaureze viaţa monahală. Una dintre primele sale  iniţiative a fost aceea a ridicării unui nou lăcaş de închinare în străvechiul aşezământ monahal.  La cererea sa, Preasfinţitul Eftimie al Romanului, la praznicul Cincizecimii din anul mântuirii 1995, a aşezat piatra cea din capul unghiului, iar coordonarea lucrărilor de zidire a lăcaşului de cult a fost încredinţată vrednicei stareţe Mihaela Sandu, fiind ajutată din anul 1998 de vrednicul ieromonah Teodor Oprea. Greutăţile inerente oricărui început au fost depăşite prin râvna faţă de ”Casa lui Dumnezeu” şi prin conştiinţa că împlinesc poruncile lui Hristos. Trecerea la cele veşnice a protosinghelului Gheorghe Mardare, în anul 2003, nu a înfrânt vitalitatea obştei acestui aşezământ. Maica stareţă, împreună cu obştea, ajutate de ierom. Teodor Oprea s-au străduit, cu devotament, să ducă la îndeplinire „testamentul” vrednicului de pomenire părinte Gheorghe. Cu timp şi fără timp s-a lucrat necontenit la această biserică, „fiica duhovnicească”  a celeilalte de pe deal, care, ca o mamă, a vegheat necontenit, a privit-o crescând şi a hrănit-o prin rugăciunile şi Sf. Liturghii săvârşite în ea. Bunul Dumnezeu, voind sa-şi ridice Sieşi casă în locul acesta retras, sărac şi inaccesibil, a chemat pe unul dintre vrednicii Săi cinstitori, doamna Claudia Varessi, cu cele două fiice ale sale, Andreea şi Aurora, de origine italiană, care a finanţat integral construirea acestui chivot ale cărui turle se întrec cu brazii seculari din jur, şi care a devenit o poartă a cerului pentru toţi cei ce iubesc frumuseţea casei lui Dumnezeu.