Duminică, 23 noiembrie, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, a săvârșit Sfânta Liturghie Baptismală la Catedrala Arhiepiscopală „Sfânta Cuvioasă Parascheva” din Roman, în cadrul căreia a botezat pe prunca Parascheva Turcu, fiica preotului Andrei Turcu și a prezbiterei Teodora Turcu.

Cuvântul de învățătură a fost adresat credincioșilor de către preotul Bogdan Vasile Ciobanu, cadru didactic la Liceul Teologic „Episcop Melchisedec” din Roman și paroh la parohia romașcană „Sfântul Ilie”. Tâlcuind pericopa evanghelică a acestei duminici (Luca 12, 16-21), părintele profesor a adus în actualitate nume de autori și scrieri din literatura universală și filosofie care s-au inspirat din acest fragment biblic arătând implicațiile psihologice distructive ale avariției pentru sufletul omului. De asemenea, părintele profesor a remarcat faptul că dreptul la viață și dreptul la proprietate sunt daruri ale Dumnezeu pe care omul trebuie să le folosească înțelept, făcându-i părtași la acestea și pe cei care au nevoie de ajutorul și implicarea sa:

 „Omul, drept măritor creștin, are două drepturi inalienabile și existențiale care nu decurg din elucubrațiile Revoluției Franceze. Două drepturi care nu izvorăsc sau nu rezultă din ratificarea consensuală a unor tratate internaționale, ci din natura umană. Dreptul la viață și dreptul la proprietate. Dreptul la viață are o precedență logică și metafizică față de cel al proprietății, pentru că noi nu trăim pentru a poseda bunuri, ci posedăm bunuri pentru a trăi drept măritori creștini. Deci posedăm bunuri pentru a trăi. De aceea, menirea proprietății private este să ne asigure viața care este sacră [...]. Un al doilea lucru pe care îl reținem este că toate darurile pe care le primim de la Dumnezeu trebuie înțelese în textul acestei pericope evanghelice. Pentru că fiecare dintre noi, într-un fel sau altul, suntem dăruiți de Dumnezeu cu multe bogății. Unul cu avere, altul cu o educație înaltă, alții cu frumusețe, unii cu sănătate fizică, viguroasă, trupească. Și felul cum se raportează acest bogat la ceea ce deține este pentru noi o lecție despre felul în care ne raportăm la ceea ce deținem și noi. Pentru că dacă ne analizăm conștiința, vom vedea că ceea ce deținem ne oferă un sentiment de siguranță. Ceea ce deținem ne dă o stare de siguranță, de securitate, de bun consolidat. Și dacă nu suntem cu băgare de seamă, vom vedea că devenim insensibili față de cei de lângă noi”.

Aducând în actualitate exemple din viața și apoftegmele marilor duhovnici din mănăstirile nemțene și fragmente din operele sfinților care au tâlcuit pericopa evanghelică a Bogatului căruia i-a rodit țarina din belșug, părintele Bogdan Ciobanu a precizat faptul că vindecarea sufletului de patima avariției se realizează prin golirea de egoism, milostenie și participarea la Sfânta Liturghie. În încheiere, părintele a îndemnat pe credincioși să folosească îndemnurile din această pericopă în perioada de post pentru a-și pregăti sufletele curățite pentru întâlnirea cu Hristos Pruncul.

La finalul Sfintei Liturghii, Înaltpresfințitul Părinte Ioachim a adresat un cuvânt de învățătură în care a vorbit despre semnificațiile teologice ale Postului Nașterii Domnului și despre sărbătoarea Intrării în Biserică a Maicii Domnului ca început al mântuirii omului trăitor într-un timp binecuvântat de prezența sfințitoare a Cuvântului lui Dumnezeu:

„A fost foarte densă ziua de astăzi și frățiile voastre ați străit-o în toată plenitudinea ei harică, liturgică, mistagogică, teologică și tradițională. După cum bine știți, suntem în postul care precede de acum Crăciunul și deja din ziua de vineri, în biserici, am cântat astăzi este începutul mântuirii noastre și arătarea celor din veac. Apoi, prin întâmpinarea Maicii Domnului, la vârstă de trei ani, în templul din Ierusalim, acesta este semnul că într-adevăr, istoric, este punctul de început al mântuirii oamenilor [...]. În ziua prezentării la templu a Preacuratei Sale Maici, la vârstă de trei ani, a început istoria mântuirii. Deci noi facem nu istorie profană, ci istoria mântuirii și aceea este de la Crăciun, când Hristos intră în timpul nostru și ne binecuvintează, ne ajută să luăm drumul către Împărăția lui Dumnezeu și drumul pe care l-a ales pentru noi El este păzirea adevărului adevărat, păzirea poruncilor Vechilor Testament și, totodată, păzirea conștiinței să nu ne abatem de la alteritatea istoriei. Ceea ce înseamnă că istoria se îndreaptă și se desăvârșește prin Iisus Hristos, căci prin nașterea Lui se începe o altă eră, înainte și după Hristos”. 

În încheierea cuvântului său, referindu-se la Sfânta Liturghie Baptismală săvârșită în această zi, Înaltpreasfinția Sa a vorbit despre semnificațiile încorporării celui nou botezat în Trupul tainic al lui Hristos și despre valoarea trăirii în comuniune a tuturor membrilor Bisericii:

„Astăzi cu toții împreună am așezat o cărămidă vie la edificiul Bisericii care are cap pe Iisus Hristos. Ceea ce înseamnă că noi fiecare în parte constituim Trupul tainic al Mântuitorului nostru Iisus Hristos, care este Biserica, și suntem pietrele vii și conștiente care se așează pe temelia apostolilor și se zidește biserica. Dacă o cărămidă este slabă, atunci ea poate aduce prejudicii atât zidului, cât și comunității din care face parte. De aceea e foarte important să rămânem împreună, dar să-l ajutăm pe celălalt care este în primejdie”.

La final, preotul Andrei Turcu a mulțumit Înaltpreasfințitului Părinte Ioachim pentru slujire și binecuvântare și părintelui protosinghel Nectarie Iftime, mare ecleziarh al Catedralei arhiepiscopale din Roman, pentru implicarea în organizarea acestui eveniment liturgic. 

Răspunsurile liturgice au fost oferite de Corul Diaconia al Catedralei Arhiepiscopale „Sfânta Cuvioasă Parascheva” din Roman. (Pr. Valentin Băltoi)