Duminică, 23 noiembrie, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, Preasfințitul Părinte Teofil Trotușanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, înconjurat de un sobor de preoţi din Protopopiatul Moinești, a fost prezent la Biserica „Sf.M.Mc. Gheorghe” din Moinești, pentru a se ruga la catafalcul unde a fost depus trupul neînsufeţit al părintelui protoiereu Ioan Andrioaie, cel care a slujit această comunitate și care, prin lucrarea sa în ogorul Domnului, și-a înscris numele în ceata vrednicilor slujitori ai Părintelui Ceresc.
În cadrul slujbei, Preasfințitul Teofil a citit Sfânta Evanghelie, după care a rostit rugăciunile de dezlegare, adresând şi un cuvânt de mângâiere celor prezenţi:
„Părintele Ioan, ca slujitor al Bisericii, a împlinit cuvântul Mântuitorului Hristos de a propovădui până la marginile pământului, știut fiind că în această lucrare s-a bazat și a plecat bizuindu-se pe cuvântul Mântuitorului Hristos, pe care l-am ascultat și noi din nou în Sfânta Evanghelie, că Domnul va fi cu noi, cei care suntem trimiși la propovăduire și atunci când botezăm sau propovăduim cuvântul, El lucrează prin noi. Viața unui preot și slujirea lui, dragii mei, știm că nu se sfârșește atunci când încheie călătoria pământească, ci ea continuă această slujire și dincolo în Împărăția Lui Dumnezeu.
De aceea preotul este așezat în biserică atunci când răposează, atunci când pleacă la Domnul și este pus în sicriu îmbrăcat în veșminte cu Sfânta Evanghelie pe piept. Este o rânduială veche care mărturisește acest adevăr, că slujirea preotului continuă și dincolo în Împărăția Lui Dumnezeu. Preotul pleacă îmbrăcat ca la Sfânta Liturghie. Părintele Ioan nu știu câte liturghii a slujit în viața lui, s-ar putea să fi numărat cineva poate dintre copii, sau măcar să ne dăm noi seama ce înseamnă o slujire la o asemenea etate. Însă, aceste liturghii nu s-au sfârșit, pentru că ele vor continua cu Marea Liturghie din Împărăția cea de sus în Ierusalimul cel Ceresc(...)
Îl rugăm pe Domnul Hristos, Arhiereul nostru, cel căruia noi ne-am încredințat atunci când am fost chemați la slujirea preoțească, să-l primească pe părintele protoireu Ioan, dincolo în Împărăția Cerurilor, cu brațele deschise. Și așa cum a slujit aici pe Pământ, să o facă și dincolo în Ceruri, iar cei care rămân în urmă, cei care l-au cunoscut, cei care au lucrat împreună cu dânsul, familia și nepoții să poartă pomenirea lui și să înmulțească darurile și lucrările pe care el le-a împlinit aici ca om. Iar la dreapta Judecată sperăm și cerem lui Dumnezeu ca iarăși să ne vedem cu toții și să continuăm să slujim în Împărăția lui Dumnezeu, înconjurați acolo de Harul și bucuria Preasfântului Duh, care să ne odihnească și pe noi, să ne ajute să simțim și să gustăm din bucuria Harului Neînserat.
Veșnică să-i fie pomenirea!”
***
Născut la 10 septembrie 1933, în comuna Poduri, județul Bacău, părintele Ioan a fost primul fiu din cei nouă copii ai familiei Ioan și Maria Andrioaie, purtând în suflet de timpuriu chemarea slujirii. A urmat școala primară în satul natal, apoi și-a desăvârșit formarea teologică la Seminarul de la Mănăstirea Neamț (1952–1957) și la Institutul Teologic din București (1957-1961), unde a învățat să împletească rigoarea academică cu fiorul credinței. Hirotonit preot la 11 august 1957, părintele Ioan a slujit cu devotament în mai multe parohii. În anul 1975 a fost numit consilier administrativ al Episcopiei Romanului și Hușilor. Se distinge printr-o bogată activitate cărturărească, colaborând cu revistele de teologie ale vremii. De-a lungul anilor a fost preot paroh la Biserica „Sfântul Gheorghe” din Moinești și protoiereu al Protopopiatului Moinești, între anii 1978-1989. A fost tată a șase copii, cinci băieți și o fată, dintre care trei preoți: părintele Florin, părintele Gheorghe și părintele Ciprian. (pr. Andrei Alixandrescu)
