Învăţătorul Ioan Octavian Vișan-Ciobotea, cumnatul Patriarhului României, a fost condus joi pe ultimul drum de familia îndurerată, ierarhi, clerici şi prieteni.
Slujba înmormântării a fost oficiată la Mănăstirea Cernica de Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, în prezenţa Părintelui Patriarh Daniel.
La slujbă au asistat Episcopii vicari patriarhali, Varlaam Ploieşteanul, Ieronim Sinaitul, membri ai Administraţiei Patriarhale şi ai Arhiepiscopiei Bucureştilor, precum şi numeroşi clerici din Capitală şi din ţară.
În cuvântul rostit cu acest prilej, Episcopul vicar Timotei Prahoveanul a evidenţiat viaţa plină de osteneli a învăţătorului Ioan Octavian Vișan-Ciobotea care „s-a strămutat la veşnicele lăcaşuri într-o zi importantă pentru cultura şi pământul românesc, 15 ianuarie”.
„El s-a ostenit mult învăţându-i pe discipolii săi să preţuiască valorile adevărate ale culturii româneşti”, a spus ierarhul.
Dascăl de vocaţie
Ierarhul a făcut o paralelă între nevoinţa Sfântului Antonie cel Mare şi nevoinţa jertfitoare a dascălilor care se îngrijesc de educaţia ucenicilor lor şi a reamintit că în acest an Biserica Ortodoxă Română „îi cinsteşte în mod deosebit pe învăţătorii, preoţii şi primarii care s-au implicat în viaţa satului românesc”.
Pe Ioan Octavian Vișan-Ciobotea, Preasfinţitul Părinte Timotei l-a numit un „dascăl de vocaţie” care şi-a închinat viaţa „şcolii româneşti”, dând dovadă de „răbdare, foarte multă iubire şi pricepere”.
Soţ şi tată vrednic
În ceea ce priveşte viaţa de familie, Părintele Episcop Timotei a evidenţiat că învăţătorul Ioan Octavian „s-a dovedit un soţ şi un tată vrednic”.
„A fost un om iubitor, gospodar şi foarte modest care şi-a crescut cu mare atenţie cele două fiice: Stela şi Antuza, educându-le într-un spirit înalt”, a spus Preasfinţia Sa.
Totodată, ierarhul a evidenţiat o altă virtute a dascălului Ioan Octavian: „a fost un om primitor de străini şi oaspeţi”.
Preasfinţia Sa a remarcat faptul că, după mutarea familiei Vişan-Ciobotea în Bucureşti, în casa lor au fost primiţi ierarhi, preoţi, monahi, „fiind pentru mulţi dintre ei casă de oaspeţi”.
Om smerit şi bun
În faţa bolii a dat dovadă de „multă tărie şi nădejde în Dumnezeu, bucurându-se de familia sa, de copii şi nepoţi, bucurându-se de prieteni şi probabil trăind cu nostalgie dorul după locurile natale unde a văzut lumina zilei”.
„Legat de ţinuturile în care s-a născut, activând o vreme în Bucureşti şi fiind pelerin adeseori în Moldova, domnul Vişan Ciobotea a învăţat mult din tainele credinţei şi, probabil, cel mai mult a reţinut smerenia şi bunătatea pe care le-a pus în practică”, a precizat Preasfinţia Sa cu privire la virtuţile care i-au definit personalitatea.
Ioan Octavian Vişan-Ciobotea a fost soţul doamnei profesor Floarea Vişan-Ciobotea, sora Preafericitului Părinte Patriarh Daniel.
A trecut la cele veşnice în 15 ianuarie 2019, cu două săptămâni înainte de a împlini vârsta de 70 ani. (sursa: basilica.ro)
