La finalul Sfintei Liturghii, cuvântul de învățătură a fost adresat credincioșilor prezenți de Preasfințitul Părinte Teofil Trotușanul care a tâlcuit pericopa evanghelică din Duminica a XXI-a după Rusalii, actualizând mesajul biblic al Pildei Semănătorului pentru credincioșii de astăzi, care asemenea contemporanilor Mântuitorului au datoria de a reflecta la importanța receptivității cuvântului lui Dumnezeu și la împlinirea Evangheliei în viața lor:

„Aceste patru feluri de pământ, aceste patru categorii în care pilda de astăzi împarte sufletele oamenilor, sunt o chemare pentru noi cei de astăzi să ne cercetăm și să vedem în care dintre ele ne aflăm. Oare suntem pământ bătătorit pe care cuvântul lui Dumnezeu căzând este furat de păsările cerului? Oare ne aflăm în categoria pietrelor care nu lasă cuvântul lui Dumnezeu să prindă rădăcină în sufletele noastre? Oare ne aflăm în categoria celor care primim cuvântul lui Dumnezeu, știm că ne este de folos, credem în El, doar că viața cu grijile ei îl înnăbușă și nu îl lasă să fim buni creștini până la capăt și să aducem rod de virtute? Sau oare suntem categoria pământului celui bun, care primim cuvântul lui Dumnezeu și rodește în inima noastră rod însutit, aducând bucurie semănătorului celui ceresc? Fiecare dintre noi trebuie să ne răspundem la această întrebare”. 

Făcând referire la cinstirea Sfinților Părinți de la Sinodul al VII-lea Ecumenic în această duminică și la legătura dintre semnificațiile pericopei evanghelice și contribuția pe care cei 350 de sinodali au avut-o la stabilirea adevărului de credință referitor la cinstirea icoanelor, Preasfinția Sa a remarcat faptul că Sfinții Părinți au avut rolul de a păstra nealterat adevărul de credință al Bisericii conservând înțelegerea lui în cadrul revelației dumnezeiești și de a contribui la înțelegerea corectă a semnificațiilor teologice ale cinstirii sfintelor icoane de către generațiile de creștini de-a lungul timpului:

„Și această dogma întrupării este temeiul pentru care noi, văzându-L pe Dumnezeu, pe Fiul Său cu chip de om, Îl cinstim pictând icoanele și așezându-le în bisericile și în casele noastre. Iar cinstirea pe care o aducem icoanei se înalță la prototipul ei, adică la Dumnezeu. Deci nu la materie ne închinăm noi, ci la prototipul care este zugrăvit pe aceste sfinte icoane. Ei bine, dragii mei, putem numi pe acești părinți 350 care s-au adunat la Sinodul al VII Ecumenic ca și gardieni sau păzitori ai Cuvântului lui Dumnezeu Cel Adevărat, al Revelației celei duhovnicești adevărate și care au păzit ca acest adevăr de credință să rodească în inimile noastre, ca nu cumva păsările cerului sau spinii sau piatra să înăbușe acest cuvânt al adevărului și noi să nu lăsăm ca inimile noastre să rodească în duh și în adevăr. Deci se potrivește, iată, în mod fericit, cinstirea acestor părinți cu Evanghelia Duminicii de astăzi. Dacă semănătorul este Dumnezeu și Cuvântul lui Dumnezeu, Logosul Cel Întrupat a venit și și-a arătat chipul față de noi, atunci cei care au avut grijă, agricultorii duhovnicești, care au purtat grijă ca pământul inimilor oamenilor să rodească curat, sunt acești părinți ai Bisericii care au statornicit dogma sfintelor icoane. Iar noi, datorită lor, până astăzi avem bisericile atât de frumos zugrăvite cu chipurile sfinților, ale Mântuitorului Hristos și ale Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Ele sunt ferestrele prin care noi ne înălțăm cu mintea și cu sufletul către prototipul lor, adică Dumnezeu”.

În încheierea cuvântului său, Preasfinția Sa a îndemnat pe credincioși să asculte și să împlinească cuvântul lui Dumnezeu, devenind un pământ bun în care sămânța Evangheliei să aducă rod duhovnicesc însutit:

„Așadar, iubiți credincioși, în încheiere, chemarea Evangheliei de astăzi este ca noi să ne deschidem sufletele și să fim pământ roditor, să lăsăm ca și Cuvântul lui Dumnezeu să prinde rod și nu cumva vrășmașul să trimită păsările cerului, adică gândurile cele rele, sau piatra, care înseamnă împietrirea și necredința, sau spinii câmpului, care înseamnă ispitele vieții, să ne facă să întoarcem fața de la Dumnezeu și să uităm că acest cuvânt al chemării Sale, cuvântul cel Dumnezeiesc, Logosul care a venit să ne lumineze pe noi, trebuie să rodească în inima noastră. Iar la final, când va veni vremea secerișului, care este vremea judecății de apoi, când toate se vor cerceta și fiecare va trebui să aducă rodul său, fiecare după sămânța pe care a primit-o și după darurile pe care Dumnezeu le-a așezat în inima sa, atunci va trebui să ducem lui Dumnezeu înapoi darurile pe care le-am primit, însutite însă, înmulțite”.

Răspunsurile liturgice au fost oferite de Corala Paraschevi a Catedralei Arhiepiscopale „Sfânta Cuvioasă Parascheva” din Roman.