Sfânta Liturghie arhierească, la hramul Parohiei „Sfântul Dimitrie”-Narcisa

Sâmbătă, 26 octombrie, la Biserica ”Sfântul Dumitru”-Narcisa din municipiul Bacău, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, a săvârșit Sfânta Liturghie cu prilejul hramului acestui sfânt lăcaș.

Într-o atmosferă de aleasă sărbătoare, încă de la primele ore ale dimineții, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, înconjurat de soborul preoților slujitori în biserica închinată Sfântului Dimitrie Izvorâtorul de Mir din cartierul băcăuan Narcisa, a săvârșit Sfânta Liturghie a hramului în prezența câtorva sute de credincioși din această parohie și a pelerinilor veniți pentru a cinsti pe sfântul ocrotitor și pentru împreuna rugăciune cu ierarhul locului. Din soborul preoților au făcut parte preacuviosul părinte arhimandrit Pimen Costea, vicar eparhial, și preacucernicul părinte protopop Eugen Ciprian Ciuche, cărora s-au adăugat preoți de la câteva dintre sfintele biserici din municipiul Bacău. 

În cadrul Sfintei Liturghii oficiate în această biserică supra numită Mitrovița Bacăului, au fost înălțate către Dumnezeu rugăciuni de pomenire a ctitorilor sfântului lăcaș și rugăciuni de mulțumire pentru binefacerile revărsate asupra tuturor credincioșilor care aleg să se reculeagă duminical și cu prilejul fiecărui eveniment liturgic organizat în acest sfânt chivot băcăuan.

După citirea pericopei evanghelice specifice acestei sărbători (Ioan XV, 17-27; XVI, 1-2), preacuviosul părinte arhimandrit Pimen Costea adresat credincioșilor un cuvânt de învățătură în care a vorbit despre dobândirea sfințeniei prin darul lui Dumnezeu, prin împlinirea voii Sale și prin renunțarea la voia proprie. De asemenea, părintele vicar eparhial a vorbit despre asumarea crucii personale, ca acceptare a suferinței, în numele lui Hristos:

„Virtuțile și trăirile nu sunt lucruri ce se moștenesc, ci se dobândesc prin darul lui Dumnezeu, prin osteneală proprie, prin punerea voii personale în acord cu voia lui Dumnezeu și chiar prin lepădarea de voia proprie în favoarea voii lui Dumnezeu. De multe ori ne rugăm ca Dumnezeu să înlesnească împlinirea voii Sale în viața noastră, care este plină de provocări, și deseori, în derută, neavând o țintă spre care să ne îndreptăm. Un sfânt este acela care își pune voia proprie în mâna lui Dumnezeu astfel încât ajunge să nu mai trăiască el, ci Hristos să trăiască în el. Atunci când Hristos te umple cu prezența Sa dumnezeiască, atunci, ca om, te identifici în totalitate cu Cel care îți este cârmuitor al vieții. Așa au făcut sfinții astfel încât au ajuns departe de logica și rațiunea umană. Este greu să accepți suferința, să te lași purtat de durere și cu toate acestea sufletul tău să tresară și să se bucure și să poată cânta psalmi și laudă lui Dumnezeu. Sfântul Dimitrie și toți mărturisitorii și cuvioșii au făcut aceste lucruri care par anormale, incomode, și-au asumat crucea. Ați asuma crucea înseamnă să accepți tot ce ți se întâmplă în viața ta, în numele lui Hristos și pentru Hristos. Sfântul Dimitrie a fost un mărturisitor al credinței. El a înțeles că nu pe împăratul pământesc trebuie să-l slujească, ci pe Cel ceresc pe care L-a mărturisit și pentru Care a fost întemnițat și apoi ucis cu sulița. Dacă vă veți întreba cum acceptă un om de bună voia sa această pătimire deloc ușoară, trebuie să știți un lucru: omul care nu este plin de iubirea lui Dumnezeu nu poate săvârși lucruri ale iubirii. Iubirea lui Dumnezeu este cea care se jertfește, care pătimește, pentru că atât de mult a iubit Dumnezeu lumea încât pe Fiul Său Cel unul născut L-a dat ca jertfă de răscumpărare. Mucenicii au reușit să-L mărturisească pe Hristos neavând gândul lepădării nicio clipă pentru că iubirea lor era una cu iubirea lui Hristos așa că L-au mărturisit cu curaj fără a avea sentimentul durerii care ar fi putut să-i mărginească”. 

La finalul Sfintei Liturghii, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim a vorbit despre cinstirea Sfântului Dimitrie în Ortodoxia universală și formele de exprimare a cultului său, apoi despre noțiunile de sfânt și sfințenie și despre lucrarea duhovnicească a celui care dorește să ajungă la sfințenie prin transfigurarea afectelor, ca împreună lucrare a omului cu harul lui Dumnezeu:

„Astăzi pomenim un mare martir din zorii creștinismului. Sfântul Dimitrie se pomenește în toată Creștinătatea, pe toate meridianele. Poate v-ați întrebat ce înseamnă noțiunile de sfânt și sfințenie. Calitatea de sfânt o poate dobândi oricine, dar această calitate este osteneală și jertfă. Un sfânt martir sfârșește viața lui în sânge, iar moaștele lui sunt așezate în piciorul Sfintei Mese și știm că primele biserici au fost zidite pe mormintele martirilor. Cuvântul sfânt în limba grecească înseamnă nepământean, iar omul este făcut să ajungă de la antropos la aghios. Atâta timp cât omul este în trup, el face cele ale trupului, însă noi trebuie să dezvoltăm afectele, să le înduhovnicim. Sfinții și-au transfigurat afectele, care au devenit pătrunse de latura spirituală a omului, care vine de la Dumnezeu. Crucea este semnul identității noastre spirituale în Hristos pe care martirii au purtat-o cu mare demnitate în viața lor. Martirii au văzut dincolo de lumea aceasta prezența lui Hristos. Noi trebuie să urmăm pe sfinți pentru că ei au avut tăria de a înfrunta prigoana pentru Hristos. Urmând sfinților, vom înțelege că viața pe care suntem chemați să o trăim este un mod de viețuire în Hristos”. 

În finalul cuvântului adresat credincioșilor, Înaltpreasfinția Sa a precizat faptul că sfinții Cleopa și Paisie, a căror proclamare solemnă va fi organizată în anul 2025, în contextul Anului omagial al Centenarului Patriarhiei Române și al Anului comemorativ al duhovnicilor și mărturisitorilor ortodocși români din secolul al 20-leasunt cinstiți ca mărturisitori ai credinței în timp de prigoană comunistă, fiind un exemplu concludent al posibilității împlinirii idealului sfințeniei și al manifestării credinței mărturisitoare și în contemporaneitate:

„În istoria creștinismului, cuvioșii nu au mai fost prigoniți pentru credință, dar au mărturisit prin nevoința vieții lor ascetice credința în Hristos, așa cum sunt cuvioșii Cleopa și Paisie, care vor fi proclamați anul viitor ca sfinți. Sfântul Paisie va fi numit mărturisitor al credinței în timp de prigoană, pentru că în timpul comunismului a format și mângâiat foarte mulți credincioși, cum ne mângâie în chip nevăzut astăzi Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir. Creștinismul a adus ca noutate sfântul, care este superior, el transcende pământul și devine un șipot prin care se canalizează harului lui Dumnezeu spre noi. Este foarte important să trăim dimensiunea sacră a sfințeniei”.

La final, părintele paroh Ioan Pleșcău a mulțumit Înaltpreasfințitului Părinte Ioachim pentru slujire și a rememorat momente din perioada de început a lucrării pastorale în Parohia „Sfântul Dumitru”-Narcisa, din urmă cu 30 de ani.

Răspunsurile liturgice au fost oferite de corul Parohiei „Sfântul Dimitrie” Narcisa.

Pelerinii prezenți au primit la final ofrande în cinstea ocrotitorului parohiei băcăuane.

(Pr. Valentin Băltoi)