Duminica Floriilor, sărbătoarea care ne aminteşte de intrarea triumfală a Domnului în Ierusalim înainte de Sfintele Patimi, a fost prilej de bucurie duhovnicească pentru parohia băcăuană situată în proximitatea Inspectoratului pentru Situații de Urgență ,,Maior Constantin Ene” Bacău.
Îmbrăcată în haine de sărbătoare, singura biserică din Bacău cu hramul „Intrarea Domnului în Ierusalim” s-a dovedit a fi neîncăpătoare. Credincioşii, cu flori și ramuri de salcie în mâini binecuvântate de către preoți, au participat la Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie săvârşită sub protia părintelui protoiereu Eugen-Ciprian Ciuche, soborul slujitorilor fiind alcătuit din şapte preoţi şi un diacon.
Deşi o parohie tânără şi dinamică, înfinţată în anul 2010, în cadrul Sfintei Liturghii s-a făcut şi pomenirea celor adormiţi în Domnul, ctitori şi binefăcători ai acestui sfânt lăcaş.
Cuvântul de învăţătură a fost rostit de părintele Petru Oprea, profesor la Seminarul Teologic Ortodox „Sf. Ioan Gură de Aur” – Huși şi slujitor al Catedralei Episcopale „Sf. Apostoli Petru şi Pavel” din Huşi. Părintele a vorbit celor prezenţi despre superficialitatea şi nestatornicia sentimentelor omeneşti, plecând de la următoarele versete: „A doua zi, mulţime multă, care venise la sărbătoare, auzind că Iisus vine în Ierusalim, au luat ramuri de finic şi au ieşit întru întâmpinarea Lui şi strigau: Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului, Împăratul lui Israel!” (Ioan 12, 12-13). Afirmaţia părintelui a fost completată şi întârită de cuvintele Sfântului Teofan Zăvorâtul: „Iudeii, care L-au întâmpinat pe Domnul cu atâta simţire, oare erau nesinceri, oare nu aveau cu adevărat simţămintele pe care le arătau? Şi totuşi, L-au răstignit pe Domnul. Oare nu se întâmplă şi la noi ca atunci când Îl primim pe Domnul prin Sfintele Taine să facem dovadă de multe simţăminte, iar când se răcesc simţămintele să slăbim şi să nu facem faţă nici măcar celor dintâi ispite? Pe venirea simţămintelor nu poţi pune temei: trebuie să formăm şi să păstrăm tăria hotărârii”.
La sfârşitul slujbei, părintele protoiereu Eugen-Ciprian Ciuche a amintit de perioada intensă de rugăciune şi de pocăinţă care va urma, o perioadă a biruinţei asupra morţii şi păcătului, care nu se poate realiza decât prin smerenie: „Stâlpările pe care le purtăm în mâini sunt semn al biruinței noastre asupra ispitelor și păcatelor, și totodată semnele virtuților dobândite în perioada postului. De-a lungul vremii popoarele lumii au avut diferite tradiţii: evreii au purat în mâini ramuri de finic, alte popoare poartă ramuri de măslin sau de liliac, iar noi, poporul român, avem ramurile de salcie. Ele sunt expresia unei atitudini smerite, plecarea lor spre pământ simbolizând pocăinţa şi lacrimile vărsate înaintea lui Dumnezeu, conştienţi fiind de realitatea păcatului din noi”.
Părintele paroh Mihai Beicu împreună cu părinții slujitori Ionuţ Epure şi Vasile Ichim au mulţumit părintelui profesor Petru Oprea pentru cuvântul de învăţătură, părintelui protoiereu Eugen-Ciprian Ciuche pentru împreuna slujire, dar şi pentru binecuvântările arhiereşti primite prin prezenţa sa, ca delegat al Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop Ioachim, precum şi tuturor preoţilor şi credincioşilor părtaşi la această bucurie duhovnicească a hramului.
Răspunsurile la strană au fost date de un grup de psalţi, membri ai Coralei Academice „Byzantion” din Iaşi.
(Pr. Mihai-Flavius Balaban)
