Hramul Catedralei arhiepiscopale „Sfânta Cuvioasă Parascheva” serbat la Roman

14 Octombrie 2020

În străvechiul chivot mușatin închinat ocrotitoarei Eparhiei Romanului și Bacăului, a fost săvârșită astăzi, 14 octombrie 2020, în ziua de pomenire a Sfintei Cuvioase Parascheva, slujba hramului de un sobor de  preoți slujitori sub protia P.Cuv. Părinte Arhim. Pimen Costea, Vicar eparhial. Alături de cler, la slujba Utreniei și apoi a Sfintei Liturghii au participat credincioși și pelerini care au respectat normele de distanțare recomandate de autoritățile publice privind prevenirea răspândirii noului Coronavirus.

Sub privirile încărcate de har ale Sfintei Parascheva și ale Sfântului Ioan Maximovici, soborul părinților a înălțat rugă de mijlocire pentru poporul dreptcredincios prezent în sfântul locaș.

La finalul Sfintei Liturghii, Preacuviosul părinte Pimen a adresat un cuvânt de învățătură, explicând chemarea la sfințenie a fiecărui creștin ortodox.

Preacuvioși părinți, preacucernici părinți, preacuvioase maici, iubiți credincioși, poate deseori în viața noastră ne-am întrebat ce au ca dar sfinții sau ce au unii oameni în mod particular de ceilalți se îndreaptă către ei încă din timpul vieții, la alții după moartea lor. Este ceva ce ne scapă nouă sau ceva ce animă lăuntric, o chemare, un dor, un freamăt pe care uneori ni-l explicăm sau alteori rămâne o taină ce își trăiește existența în ființa noastră. De ce credeți că atâția oameni astăzi își îndreaptă pașii către Cuvioasa Parascheva sau în altă zi către alt sfânt? Ce anume ne animă de acasă în căutarea a ce? Răspunsul pe care fiecare și l-ar putea da este simplu, Sfințenia acelor oameni ne cheamă. Sfințenia este un lucru pe care îl vezi, pe care îl simți, este un lucru pe care îl întâlnești adeseori încât să ți se pară cunoscut și familiar. Sfințenia este o chemare, este un dar a lui Dumnezeu, este o asumare! :i dacă de cele mai multe ori o întâlnim în mod rarisim la unii dintre semenii noștri, e bine de știut că sfințenia ca dar a lui Dumnezeu își găsește sălașul în inima fiecăruia în proporții diferite din păcate, pentru că ceea ce face ca ea să fie lucrătoare și să devină un element ce animă sufletele celorlalți este voința. Cât vrei să fii de Sfânt? Sfințenia este chemarea lui Dumnezeu!

Acesta a vorbit și despre bucuria adevărată a comuniunii cu sfinții, care sunt prietenii oamenilor și casnicii lui Dumnezeu.

Bucuria de a fi în comuniune cu sfinții nimeni niciodată nu o poate anula! Indiferent unde ne-am afla îi simțim ca fiind parte a vieții noastre. Fiecare în casa noastră avem o icoană a Sfântului care ne este drag, avem o cruce care veghează asupra locuinței noastre, avem câte ceva din ceea ce este sfânt și poate deveni sfințitor pentru viața noastră. Casa noastră este ea însăși un locaș, o micro biserică în care omul trăiește cu gândul și dorul de Dumnezeu. Acolo se roagă, acolo se închină, acolo bate metanii, acolo plânge, acolo se bucură împreună cu cei ai săi. Luminați-vă casa cu prezența Duhului Sfânt și cu nevoința frățiilor voastre.

Părintele Vicar eparhial a amintit și despre evlavia pentru Sfânta Parascheva în plan istoric și duhovnicesc.

Sfânta Parascheva a iubit această simplitate a vieții! Părinții, ca niște grijulii ce au fost i-au oferit tot ceea ce avea nevoie ca tânără, ca adolescentă, haine frumoase, încălțăminte și educație alese, iar ea a dat totul pe nimic. A făcut aceasta pentru că iubea pe Dumnezeu mai mult decât pe mamă și pe tată. Ea a ales să plece de acasă și și-a căutat liniștea acolo unde puțină lume îndrăznește să se ducă să găsească locul în pustietate. Acolo de unde lumea fuge, omul lui Dumnezeu își găsește locul. Acolo unde totul pare nepotrivit pentru a conviețui îi viețui, acolo omul duhovnicesc își găsește sălaș. Dumnezeu să fie cu noi cu toți, iar Sfânta Parascheva să binecuvânteze osteneala frățiilor voastre, să vă îmbrățișeze cu dragostea sa și să nu vă uite în rugăciunile ei.

Răspunsurile liturgice la această mare zi de sărbătoare duhovnicească au fost date de Corala „Diaconia”. (pr. Daniel-Ionel Marari)