Zile de rugăciune şi meditaţie duhovnicească la Catedrala arhiepiscopală din Roman

18 Aprilie 2014

În Joia Mare, Preasfinţitul Părinte Ioachim Băcăuanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului, a oficiat Sfânta Liturghie la Catedrala Arhiepiscopală din Roman, iar în Vinerea Mare, în cadrul slujbei Vecerniei, preoţii şi credincioşii s-au închinat la Sfânta Cruce şi la Sfântul Epitaf aşezate în mijlocul bisericii.

În atmosfera specifică Săptămânii Pătimirilor, credincioşi romaşcani şi pelerini s-au rugat împreună cu Preasfinţitul Părinte Ioachim Băcăuanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului, în cadrul Sfintei Liturghii oficiate la Catedrala Arhiepiscopală "Sf. Cuv. Parascheva" din Roman.

Joi după-amiază, la ora 17.00, credincioşii au participat la una dintre cele mai impresionante slujbe din Săptămâna Patimilor, respectiv Denia celor 12 Evanghelii. Cu acest prilej, Preasfinţitul Părinte Episcop Ioachim Băcăuanul a ţinut un cuvânt de învăţătură despre semnificaţia şi importanţa zilei şi a dumnezeiştilor evanghelii citite în bisericile ortodoxe. « Ne-am învrednicit să fim din nou în comuniune de rugăciune în Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Care S-a dat pe Sine jerfă pentru răscumpărarea noastră din robia păcatului şi a morţii. Această săptămână din anul bisericesc este una dintre cele mai dense, deoarece analizând fiecare serviciu religios din această perioadă, imnurile, cântările, psalmii şi toate celelalte lecturi, simţim adâncimea adevărului lor teologic. Textele liturgice ale acestor cântări conțin sensuri ziditoare pentru viaţa noastră de autentici creştini, iar  cele şase zile din această ultimă săptămână a postului sunt un fel de urcuş duhovnicesc pe Golgota, un exercițiu spiritual prin care ne identificăm cu Hristos și în același timp Îl însoțim pe Cel care S-a dat pe Sine jerfă pentru noi și pătimim împreună cu El, pentru a fi îngropaţi împreună cu El şi pentru a învia cu El», a explicat Preasfinţia Sa.

«Joia Pătimirilor este mijlocul săptămânii sfinte şi acum, în cadrul Deniei, pe fondul utreniei de toate zilele, sunt grefate mai multe lecturi. Sunt 12 pericope evanghelice, alternate cu imnuri şi cântări deosebite, din care descoperim evenimentul, aşa cum a fost inspirat de Duhul Sfânt şi transmis nouă prin Sfinţii Evanghelişti. În aceste texte sunt însumate etape ale dramatismului trăirii Domnului Hrisos Care Se îndrepta spre Jertfa Sa de pe Golgota, așa cum recapitulează în formă liturgică și această săptămână ale cărei zile sunt asemenea unor trepte suitoare către cer, în perspectiva creşterii noastre spirituale»,  a mai precizat ierarhul.

«Chiar dacă suntem mărturisitori ai credinței noastre în Dumnezeirea lui Hristos, cu ochii minţii nu putem înțelege taina a tot ceea ce a vrut Iisus să facă prin aceaste pătimiri pe care le-a suportat din mâna omului, a creaţiei Sale. Este greu să înţelegi cum Cel care creează este osândit la moarte şi omorât de creatură. Poate mai nou, în contextul tehnicist al timpurilor pe care le trăim, putem înţelege oarecum ce a simțit El, atunci când ne desfăşurăm activitatea între maşini și aparate, pe care omul, deşi le-a inventat, nu le mai poate stăpâni. Deci uneori invenţiile noastre ne pot fi împotrivă, dacă nu ştim să le controlăm. Aşa şi omul, care a ieşit din mâna lui Dumnezeu, nemairămânând conectat la Raţiunea Divină, a ajuns să se separe de ceea ce este Izvorul din care el a ieşit, Izvorul vieţii sale, Dumnezeu. Şi atunci, iată că omul, creat de Dumnezeu, omoară pe Dumnezeu. Dar, după o expresie occidentală, omul omoară pe Dumnezeu, dar n-a murit Dumnezeu, ci tot omul. În același mod trebuie să înţelegem şi pătimirea lui Hristos, care a venit din partea creaturii. Îl vedem pe Mântuitorul Hristos, în această seară de priveghere, că împlineşte planul Său de a-l salva pe om. Creatura Sa prefectă, căreia i s-au oferit atribute ce nu aparţin acestei lumi empirice, materiale, ci aparţin altei lumi, transcedentale, mişcându-se în ceeea ce este fizic, are ca scop să ajungă în metafizic. Căci omul aranjează istoria potrivit inteligenţei sale, dar este o fiinţă metaistorică, o fiinţă logică, adică este înzestrat cu raţiune care i-a fost dată pentru a  scruta universul creat, dar nu are nimic cu logicul, pentru că el este o fiinţă metalogică, dincolo de înţelegerea noastră pur umană. De aceea, pentru noi, orice adevăr revelat, orice fenomen, orice cuvânt, orice învăţătură a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, trebuie să fie un mesaj. Şi în această seară, Hristos ne cheamă  la umbra crucii Sale, să lăsăm taina, misterul, să vorbească sufletului nostru», a mai spus Preasfinţia Sa. «Iubiţii mei, Iisus ne cheamă să purtăm crucea Lui care, de fapt, este crucea noastră, căci El a purtat păcatele noastre. Smerindu-Se pe Sine a ajuns până la cruce, a luat păcatele noastre şi le-a ţintuit acolo. Şi, din iubire pentru noi, S-a răstignit pentru noi. A arătat cea mai profundă iubire, a murit iubind, luând asupra Sa păcatele creaturii Sale conştiente. Acelaşi cuvânt să-l păstrăm, anume să rămânem în dragostea Lui, să mergem pe aceeaşi cale cu EL, să ne răstignim împreună cu El, ca împreună cu El să înviem în noapte Sfintelor Paşte», a adăugat ierarhul în cuvântul său.

În Vinerea Mare, conform tradiţiei noastre ortodoxe, în Catedrala Arhiepiscopală, Sfântul Epitaf a fost aşezat în mijlocul bisericii spre închinarea credincioşilor, alături de Sfânta Cruce.