Dar focul acesta cu suflu puternic,
El arde nimic consumând,
El mișcă toți aștrii din spațiul galactic,
Lumini din lumini aprinzând.

El mișcă toți aștrii din spațiul galactic,
Lumini din lumini aprinzând.

Duhul Sfânt cel veșnic și plin de lumină
Animă tot spațiul-nstelat,
E raza cea vie, e viața din cosmos,
Dând sens la tot ce-i creat.

Duhul Sfânt pornește ca vântul subțire
Și susură lin ca un cânt,
E roua divină sau apa vieții
Ce cade ușor, fremătând.

E roua divină sau apa vieții
Ce cade ușor, fremătând.

Duhul Sfânt e facla aprinsă în suflet
Din focul cel sacru din cer,
El arde puternic, aduce răcoare,
Că-i foc arzător, dar și ger.

Duhul dă viață din viața divină
Și ține în viață pe toți.
El este lumina, căldura, puterea,
Deschizând a cerului porți.

E roua divină sau apa vieții
Ce cade ușor, fremătând.
El este lumina, căldura, puterea,
Deschizând a cerului porți.

El este lumina, căldura, puterea,
Deschizând a cerului porți.

Atunci când Cuvântul coboară în ape,
Iar Ioan Îl prezintă ca Miel,
Tatăl Cel din ceruri trimite pe Duhul
Sub formă de blând porumbel.

Tot Duhul plinește în chip teofanic
Treimea-n Iordan sau Tabor,
Iar la Înviere și la Înălțare
Devine lumină sau nor.

Iar la Înviere și la Înălțare
Devine lumină sau nor.

Duhul ne arată că El ființează
Din veci ca mister nepătruns,
Purcede din Tatăl, odihnește în Fiul,
În totul și-n toate-i ascuns.

Iar când ucenicii, după Înălțare,
Stăteau reuniți într-un loc,
Duhul Sfânt cel veșnic coboară din ceruri
Sub formă de limbi ca de foc.

Duhul Sfânt transformă pescari în apostoli,
Păgânii devin mucenici,
Biserica începe timpul pnevmatic,
Rusalic ființând până-n veci.