Ziua de serbare a Sfântului Sava cel sfințit este una specială pentru spiritualitatea românească în general și cea moldavă în special. La Mănăstirea Sihăstria, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, și Preasfințitul Calinic Botoșăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, au oficiat Sfânta Liturghie, în prezența obștii monahale din această lavră și a numeroși pelerini. Totodată, cei doi ierarhi au săvârșit și parastasul pentru trei dintre marii părinți duhovnici ai acestei mănăstiri: Paisie Olaru, Cleopa Ilie și Ioanichie Bălan.

”Este o zi însemnată din calendarul Bisericii Ortodoxe. Astăzi în calendar e trecut Sfântul Cuvios Sava cel Sfințit, care face parte dintre părinții din zorii creștinismului universal. Și-a dedicat viața lui Hristos, trăind în secolul al V-lea, secolul de aur al Bisericii, perioadă în care s-au definit cele mai importante dogme ale credinței noastre. Sfântul Sava a fost model pentru monahi în general, fiind ctitor și organizator al mănăstirii de la Valea Cheritului, pustietate unde s-au nevoit numeroși pustnici şi care a devenit una dintre cele mai vizitate de către pelerini. Pentru monahismul românesc, pentru Mănăstirea Sihăstria, se adaugă astăzi încă o sărbătoare mare, întrucât în cadrul Liturghiei am făcut pomenire a trei cuvioși care s-au săvârșit în decursul anilor în această lavră, ieroschimonahul Paisie Olaru, arhimandritul Cleopa Ilie și a părintele arhimadrit Ioanichie Bălan”, a declarat IPS Părinte Ioachim, ierarh care s-a format ca și călugăr în preajma acestor oameni minunați.

”Întrucât am avut șansa să stau în preajma atâtor părinți deosebiți, nu puteam să lipsesc în această zi, prima sâmbătă din luna decembrie, când se face pomenirea lor. Privind fotografia făcută în anul 1970, cu întreaga obște a mănăstirii, îmi vine în memorie acest gând, anume că, în urmă cu 45 ani nu știam că stau la picioarele unor sfinți. Amintirile plăcute și frumoase sunt singurul rai din care nu te poate izgoni nimeni. Cine a avut imensa șansa să fie fiu spiritual al părintelui Paisie Olaru, pregătit la școala duhovnicească a părintelui Cleopa Ilie sau să citească scrierile pline de esență spirituală a părintelui Ioanichie Bălan, nu poate uita niciodată experiența trăită, ce nu poate fi înlocuită prin nimic altceva”, a spus Arhiepiscopul Romanului și Bacăului. ”Viața pământească se scurge repede, asemeni unui fir care iese din caerul timpului și se deapănă pe cel al veșniciei. Mi-au rămas în suflet chipurile iconice ale acestor părinți, mari învățători și îndrumători, care au exercitat asupra mea o paternitate spirituală, ce m-a marcat pentru toată viața”, a mai declarat ierarhul în cuvântul său, amintindu-și primele învățături primite din partea starețului de atunci. ”În 1969, venisem să rămân la această mănăstire. După ce au trecut sărbătorilor de iarnă, am fost prezentat la părintele stareț Caliopie Apetrei. Întâlnirea a fost una scurtă, dar densă. Îmi răsună şi acum, ca un ecou, primele reguli pe care trebuia să le împlinesc, ca orice începător: „Frate Ilie, pentru ascultare în gospodărie te adresezi economului, părintelui Victorin; când ai nevoie de cele necesare traiului, chelarului, părintelui Ambrozie; pentru învăţături şi sfaturi duhovniceşti, părintelui Cleopa; pentru rânduiala bisericii, eclesiarhului mare, părintelui Macarie; pentru cele cărturăreşti, părintelui Petronie, iar ca duhovnic să iei pe părintele Paisie“. Aşa am făcut şi am ales pe părintele Paisie Olaru - ca duhovnic, pe părintele Petronie Tănase - ca profesor şi pe părintele Cleopa - ca povăţuitor şi dascăl spiritual. Am intrat astfel în ceata celor câtorva tineri care, feriţi de ochii iscoditori ai celor care aplicau cu străşnicie Decretul 410 - de tristă amintire pentru călugări -, urmau şcoala duhovnicească a părintelui Cleopa. Aveam aproape 15 ani, dar nu îmi erau străine viața practică și mistica, specifice oricărei lavre, căci erau lucruri despre care auzisem acasă, deoarece între rudele mele erau mulți călugări”, a rememorat IPS Părinte Ioachim. În ceea ce privește primul cuvânt de taină adresat de ieroschimonahul Paisie Olaru, acesta l-a marcat definitiv. ”Prima spovedaniei la părintele Paisie m-a marcat definitiv și a rămas ca o icoană pentru toată viața. Câtă pace și liniște mi-a revărsat în suflet acest om al lui Dumnezeu, este greu de explicat! Dezlegarea lui te făcea să te simți deja la poarta raiului și îți umplea sufletul de bucurie cerească. Convorbirea duhovnicească era un dialog emoționant, al inimii, al bucuriei, al iubirii paradisiace, dătător de nădejde. Sfatul său după spovedanie era același: ”să ne întâlnim la poarta raiului!”, a zis Arhiepiscopul Romanului și Bacăului.

În legătură cu personalitatea și imaginea marelui duhovnic care a fost părintele Cleopa, IPS Părinte Ioachim este convins că acesta nu a fost cunoscut încă în totalitate. ”Despre părintele Cleopa se vor mai spune multe. Nu se va epuiza curând izvorul amintirilor celor care au avut imensa șansa de a fi contemporani cu acest cuvios al ultimelor decenii din mileniul II. A fost un părinte luminat de Duhul Sfânt, care s-a adăpat de la izvorul vieții veșnice. Mersul terestru al marelui avă a fost asemănător cu altor multor sfinți intrați de mult în sinaxarele Bisericii noastre. Nu știm dacă părintele Cleopa avea conștiința sfințeniei sale, căci sfântul nu conștientizează sfințenia sa. Dar văzându-l cum, cu atâta naturalețe și smerenie, se considera un putregai legat cu sârmă, înseamnă că era plin de Duhul Sfânt, om filocalic și smerit, a cărui lucrare tainică cu Dumnezeu în puterea Duhului Sfânt nu o știa nimeni. A fost trimis de Dumnezeu într-un anume loc și timp pentru un popor binecuvântat și consumator de sacru”, a precizat ierarhul de la Roman.

În legătură cu autorul ”Patericului românesc” și al ”Convorbirilor duhovnicești”, părintele Ioanichie Bălan, IPS Părinte Ioachim a mărturisit că acesta a fost și va rămâne împreună cu acești doi mari părinți, un om cu totul aparte. ”Părintele Ioanichie Bălan este părintele patericului românesc, al lavrelor de sihăstrie românească, al convorbirilor duhovnicești. Dacă nu era părintele Ioanichie, cei doi părinți mari ai monahismului nostru nu puteau fi prezentați lumii. A fost un călugăr adevărat și complex. Nu știu dacă cineva ar putea sintetiza viața multiplă a părintelui Ioanichie Bălan. A fost unul dintre cei mai luminați părinți ai monahismului românesc de la sfârșitul veacului trecut. Îmi amintesc că, privindu-l, din fața lui iradia o lumină suavă, ce lăsa impresia unui teofanii permanente. Nu datorită staturii sale, căci nu avea o alură impresionată, ci datorită acelei lumini care se instalase pe chipul său iconic. Era imposibil să nu-l recunoști între călugări. Aș îndrăzni să-i asociez chipul aparte cu cel al sfântului Ioan Iacob, cu care s-a asemănat și la învățătură și la virtuți”, a mai spus ÎPS Ioachim.

”La școala duhovnicească de la mănăstirea Sihăstria s-a pregătit și s-a format, pentru a înfrunta acești ani atât de îndoielnici și nesiguri, părintele Patriarh Daniel, care, poate ne va rândui nouă să începem să adunăm filă cu filă, pentru a forma un dosar de canonizare al celor trei părinți trăitori în această lavră. Poate chiar noi să participăm la proclamarea canonizării lor. În ceea ce mă privește, pentru că am avut șansa să-i văd, să-i cunosc, să-i aud, spun că, așa cum aveam în fața ochilor icoana părinților care ne-au adus biologic în această lume, și eu port, în chilia mea, icoana acestor părinți duhovnicești și zic: părinților rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi”, a zis chiriarhul Eparhiei Romanului și Bacăului