În ultima zi a celei de-a XXVI-a ediții a Zilelor „Episcop Melchisedec Ștefănescu”, în prezența Înaltpreasfințitului Arhiepiscop Ioachim, Preasfințitul Părinte Teofil Trotușanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie. Din sobor au făcut parte preacuviosul părinte arhimandrit Pimen Costea, vicar eparhial, preacuviosul părinte arhimandrit Nicolae Dănilă, exarhul mănăstirilor din Eparhia Romanului și Bacăului, preacuviosul părinte arhimandrit Nectarie Iftime, mare ecleziarh al Catedralei arhiepiscopale, precum și reprezentanți ai mănăstirilor din cadrul eparhiei.
Părinți stareți și maici starețe, alături de elevii Liceului Teologic „Episcop Melchisedec” din Roman și de credincioșii romașcani, au înălțat rugăciuni de mulțumire pentru binefacerile revărsate de Dumnezeu asupra Eparhiei Romanului și Bacăului. De asemenea, a fost săvârșită slujba de pomenire a marelui ierarh Melchisedec Ștefănescu, cu prilejul celor 134 de ani de la nașterea sa în ceruri. În cadrul slujbei au fost pomeniți și membrii familiei sale trecuți la Domnul.
La final, Preasfințitul Teofil Trotușanul a ținut un cuvânt de învățătură prin care a evocat personalitatea și activitatea ilustrului Episcop Melchisedec Ștefănescu:
„Astăzi se împlinesc 134 de ani de când Episcopul Melchisedec Ștefănescu al Romanului a pornit în călătoria sa către veșnicie. A continuat să slujească în Împărăția lui Dumnezeu după ce, aproape 70 de ani, a marcat istoria timpului acestuia efemer și a Eparhiei Romanului, unde a slujit ca ierarh în ultimii 12 ani din viață. A avut o activitate deosebit de importantă și amintim, în primul rând, faptul că era descendent dintr-o familie preoțească din județul Neamț, din satul Gârcina. Ambii părinți ai săi proveneau din familii de preoți, de la care a moștenit această zestre duhovnicească a slujirii lui Dumnezeu, pe care a continuat să o înmulțească. A fost profesor al Seminarului de la Socola-Iași și al celui din Huși, unde ulterior a fost numit și Episcop-vicar, a fost ales ierarh al Dunării de Jos, iar spre finalul vieții a ocupat scaunul Țării de Jos, al Episcopiei Romanului de atunci. Pe lângă slujirea și dăruirea sa pe terenul liturgic și duhovnicesc, observăm o implicare deosebită în domeniul educațional, cultural și administrativ. Seminarul de la Roman îi datorează înființarea și întreaga organizare, iar astăzi elevii, alături de profesori și de părintele director, au participat și au încununat slujirea și pomenirea la 134 de ani de la trecerea marelui ierarh la Domnul. Lucrarea sa a rămas până în zilele noastre și rodește, iar acest lucru îl vedem prin fundația culturală și filantropică ce îi poartă numele, înființată prin binecuvântarea și implicarea Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Ioachim. De 26 de ani, la Roman se desfășoară manifestări deosebite care marchează ziua plecării lui spre veșnicie, dar și ostenelile sale în domeniul cultural, administrativ, educațional și în multe altele, în cadrul cărora s-a făcut remarcat. Îl rugăm pe Dumnezeu să binecuvinteze toată munca începută de marele ierarh Melchisedec Ștefănescu și să rodească și să se înmulțească toate aceste lucrări pe care el le-a inițiat și de care noi astăzi beneficiem. Zilele acestea au fost momente de rugăciune, de bucurie duhovnicească, de Euharistie și de răsplată pentru cei care se ostenesc în domeniul bisericesc, cultural și administrativ, iar astăzi, alături de părinții stareți, maicile starețe și viețuitorii mănăstirilor din cuprinsul Eparhiei Romanului și Bacăului, dar și alături de dumneavoastră, am încununat toate aceste manifestări închinate marelui cărturar și ierarh Melchisedec Ștefănescu”.
Răspunsurile liturgice au fost oferite de Corul Laudamus al Liceului Teologic „Episcop Melchisedec” din Roman.
Episcopul Melchisedec Ștefănescu – Biografie
„Iată eu, robul și închinătorul adevăratului Dumnezeu, smeritul Melchisedec, Episcop al Romanului, cugetând la ceasul sfârșitului acestei vieți trecătoare și la viața cea nemuritoare, ce se începe de la ușa mormântului, am decis ca credințele și aspirațiunile mele din viața aceasta trecătoare să le transmit vieții celei veșnice” (Episcop de Roman Melchisedec, Testament, 1889, octombrie 4, Roman).
Melchisedec Ștefănescu s-a născut pe 15 februarie 1823, în satul Gârcina, județul Neamț, într-o familie cu 11 copii ai preotului Petru și Anastasia Ștefănescu, primind la botez numele de Mihail. Considerat unul dintre cei mai luminați ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, ilustru teolog și membru al Academiei Române, Melchisedec Ștefănescu face parte din elita românească a secolului al XIX-lea, a cărei personalitate a fost determinantă pentru istoria, credința și cultura României.
Student eminent al prestigioasei Academii Teologice de la Kiev, înființată de Mitropolitul Petru Movilă, Melchisedec Ștefănescu se va implica în reorganizarea seminariilor de la Huși, Roman și de la Socola-Iași, acesta din urmă fiind transformat în cel mai bun seminar teologic din țară, care va deveni și prima școală din Principatele Române cu predare în limba română.
Ierarh providențial al Bisericii, Melchisedec Ștefănescu va fi numit locțiitor al episcopului de la Huși în 1861, locotenent de episcop al nou-înființatei Eparhii a Dunării de Jos și eparhiot în 1865, iar din 22 februarie 1879 va fi ales episcop la Roman, unde va lucra neîncetat pentru credință până la moartea sa, în 1892.
Personalitate complexă a Bisericii Ortodoxe, a sprijinit inițiativele culturale și educaționale din toate cele trei eparhii. În acest sens, a construit numeroase biserici, mănăstiri, schituri și școli, a tradus numeroase cărți și a îmbogățit fondurile de carte veche românească. Cu grijă și dăruire, s-a implicat în ajutorarea celor în nevoie (bolnavi și săraci), a sprijinit prin burse elevii silitori și a susținut formarea teologică și duhovnicească a clerului.
Episcopul Melchisedec Ștefănescu s-a implicat în mod activ în favoarea unirii Principatelor Române, a contribuit la organizarea primului Sinod general al Bisericii Ortodoxe Române, la București, în 1865, iar în 1872, la întocmirea Legii Organice prin care s-a constituit Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Om de cultură, ilustru academician și filolog, Melchisedec Ștefănescu a scris numeroase lucrări teologice, opera sa de suflet fiind dedicată Sfintei Cuvioase Parascheva și aducerii moaștelor sale la Iași, în 1641, dată stabilită datorită cercetărilor sale.
După o lungă suferință fizică în noaptea de 15 spre 16 mai 1892, Episcopul Melchisedec Ștefănescu trecea la Domnul în cetatea Romanului. Înconjurat de 10 arhierei, în prezența reprezentanților instituțiilor culturale și filantropice ale Academiei Române, precum și a credincioșilor, pe 18 mai, Melchisedec Ștefănescu a fost înmormântat, conform dorinței sale, în grădina proprietății sale de lângă Episcopia Romanului.
Astăzi, pe locul respectiv se află o capelă construită în 1938, iar în jurul acesteia, clădirile Fundației „Episcop Melchisedec”, în cadrul căreia funcționează un centru de zi pentru copii și un centru social multifuncțional.
