Bucuria pe care o propune creștinismul prin Învierea Mântuitorului Iisus Hristos are o caracteristică aparte față de bucuria umană firească. Bucuria creștină transfigurează bucuria umană în general, punând-o în relație directă cu Dumnezeu. Cu alte cuvinte, nu ar trebui să te poți bucura fără Dumnezeu. Sau dacă te poți bucura fără Iisus Hristos înviat, aceea este o pseudo-bucurie. În acest sens, bucuria creștină este simțirea prezenței lui Dumnezeu în suflet. 

Credința noastră este unică. Numai la noi, viața, bucuria și biruința au izvorât dintr-un mormânt. De aceea credința creștină nu trebuie percepută ca o religie, între celelalte religii întemeiate de oameni, pentru că este însăși viața lui Hristos înviat.

Relația de viață și de moarte a omului cu Dumnezeu trebuie să existe doar prin Iisus Hristos cel mort și înviat. Această relație fructificată devine sursa capacității omului de a se altoi pe vița-Hristos înviat. 

Dacă nu vom realiza aceasta, atunci Hristos va fi prezent în mijlocul nostru, dar noi nu-L vom recunoaște. 

Mult dorita și mult așteptata pace făgăduită de Hristos, nu se va putea împlini decât dacă vom face ceea ce El ne-a cerut – să ne iubim unii pe alții și într-un singur gând să mărturisim! Iubirea interpersonală este conținutul învățăturii Sale. 

Învierea poate fi conștientizată și asumată cu ajutorul Duhului Sfânt făgăduit de Mântuitorul Iisus Hristos. Întâietatea prezenței Duhului Sfânt în noi ni-L face pe Hristos subiectiv fiecăruia. Fără Duhul Sfânt care ne cultivă starea de sfințenie, nu putem respira. Ne vom sufoca, vom inspira doar pseudo-adevăruri și vom expira doar propriul duh al egoismului. 

Învierea lui Hristos este ca un fulger care revelează orbitor Dumnezeirea Sa. Pentru noi, Învierea nu este numai o speranță, o dorință, ci este experiența personală a vieții apostolilor și ucenicilor și adevărul esențial al vieții atâtor martiri. 

Toți cei care credem în Învierea lui Hristos, nu trebuie să demonstrăm nimic nimănui. Nu trebuie să argumentăm prin documente istorice Învierea Lui. Mântuitorul înviat nu a trimis apostolii săi în toată lumea pentru a demonstra științific învierea, ci pentru a-i convinge pe oameni să creadă în Cel înviat și apoi să îi boteze în numele Preasfintei Treimi. Numai cine Îl cunoaște pe Hristos cel înviat îl poate recunoaște oricând în viața sa. Pentru că așteptarea Învierii trebuie să fie în directă legătură cu pregătirea ei. Părintele Constantin Galeriu spunea că – Învierea se pregătește, nu doar se așteaptă.

Învierea lui Iisus Hristos este și învierea omului, pentru că Iisus n-a murit și n-a înviat pentru Sine, ci pentru oameni. (Și dacă El a înviat,/ Pe toți la viață ne-a chemat.) Învierea Lui este biruința iubirii lui Dumnezeu pentru noi. 

Învierea lui Iisus are efect asupra tuturor oamenilor, impunându-le ca normă de viață măsura Omului răstignit și înviat. 

Învierea Mântuitorului Iisus Hristos a redat umanității posibilitatea de a-și hrăni inima și mintea cu Adevărul. Omul este destinat să se hrănească cu Adevărul. Acest eveniment unic dă sens la tot ceea ce o precede și la tot ceea ce urmează.

De două mii de ani, Învierea Domnului pulsează în inimile noastre Adevărul. Iar dacă unii susțin adaptarea acestui Adevăr în funcție de ideologiile contemporane, noi trebuie să știm că nu Adevărul trebuie să se modifice pentru lumea de astăzi, ci noi trebuie să ne modificăm lăuntric în raport cu el. 

Biserica părinților și bunicilor noștri și a celor crescuți în duh frumos este corabia în care ne putem păstra verticali față de Adevăr. Și astfel vom putea vesti Învierea lui Hristos în faptele noastre de zi cu zi. 

Învierea Mântuitorului Iisus Hristos trebuie să fie realitatea care să bată în inimile tuturor oamenilor. Care să ne determine să ne raportăm la Iisus Hristos ca la o Persoană vie, nu din trecut, ci din prezent, și cu care trebuie să intrăm în dialog, într-o relație de iubire. 

Iar singura iubire absolută și veșnică este iubirea Adevărului. 

Iubiții mei,

Cu prilejul celei mai mari sărbători a Bisericii lui Hristos, Învierea Domnului, adresăm tuturor fiilor și fiicelor duhovnicești din istorica noastră eparhie buchetul gândurilor noastre de bine, binecuvântare și bună sporire întru toate, bucurându-vă de sănătate deplină, pace în suflet, lumină în inimi, credință sporită în minte, nădejde ancorată în misterul Învierii, discernământ în raționamentul care menține echilibrul vieții și al faptelor bune, iar Providența și Iubirea Lui Hristos înviat să ne fie mantia acoperitoare, sub care stând, în cer să ni se pară a sta, cântând împreună cu îngerii cei nevăzuți a lui Dumnezeu: Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând, iar celor din morminte, viață dăruindu-le!

† I O A C H I M,

al vostru arhipăstor și smerit rugător pentru toți credincioșii încredințați spre păstorire din Arhiepiscopia Romanului și Bacăului.

HRISTOS A ÎNVIAT !

ADEVĂRAT A ÎNVIAT!