Maica stareță, stavrofora Evlampia Corciu, a trecut în odihna cea veşnică a lui Dumnezeu.
În dimineaţa zilei de 7 iunie 2015, în Duminica tuturor sfinţilor, când Biserica Ortodoxă îi prăznuieşte pe toţi cei care, în decursul timpului, s-au arătat a fi mlădiţe ale lucrării Duhului Sfînt, maica stareţă a mănăstirii „Sf. Nicolae din câmp”, din com. Parincea, jud. Bacău, stavrofora Evlampia Corciu, a trecut în odihna cea veşnică a lui Dumnezeu, pe Care L-a iubit şi L-a slujit din tinereţe.
Născută la 17 iulie 1932 în com. Ungureni, jud. Bacău, într-o familie de creştini evlavioşi, Costache şi Leonora, maica Evlampia a intrat de la vârsta de 17 ani în obştea mănăstirii „Sf. Sava” din com. Berzunţi, jud. Bacău, unde a şi primit tunderea în monahism în anul 1965. Decretul de tristă amintire, 410 din 1959, i-a impus părăsirea aşezământului monahal în anul 1969 şi o perioadă de peregrinare până în anul 1991 când, însoţită de părintele Protos. Mihail Velea şi de monahia Filoteea Costea (rude apropiate ale maicii, care arată o familie cu vădite înclinaţii monahale), se întoarce în locurile natale, descoperind locul unde se înălța bisericuţa din lemn cu hramul „Sf. Nicolae din câmp”, lăcaş de închinare cu adânci rezonanţe spirituale în memoria locuitorilor din zonă.
În ciuda acestor condiţii vitrege, aşezământul monahal a prins contur atât din punct de vedere duhovnicesc, cât şi material, prin jertfelnicia celor trei începători ai vieţii de obşte în aceste locuri, cărora li s-au adăugat treptat, tinere entuziaste şi dornice să-şi afierosească viaţa lui Dumnezeu, care s-au bucurat de căldura sufletească oferită de maica stareţă Evlampia, prin sfaturile sale, dar mai ales prin forţa exemplului personal. A fost construit un corp de chilii şi o impunătoare biserică cu hramul „Naşterea Maicii Domnului”, ridicată într-un interval de timp destul de scurt (2002-2004). Toate aceste eforturi au afectat însă, din punct de vedere fizic, sănătatea maicii. Cu toate acestea, dând dovadă de o credinţă puternică, a purtat cu demnitate această cruce a bolii, devenind pentru obştea monahală o prezenţă duhovnicească ce inspira pace, seninătate, încredere.
Maica stareță Evlampia Corciu s-a stins din viaţă asemenea unei lumânări, care s-a consumat în şi prin lumina lui Hristos. Deşi prin plecarea sa la cele veşnice lasă un gol de neînlocuit, ea va continua să vieze în sufletele şi conştiinţa celor care au cunoscut-o, iar maicile şi surorile pe care le-a crescut spiritual au siguranţa că au dobândit o rugătoare în ceruri şi că de acolo va continua să vegheze asupra lor cu aceeaşi blândeţe şi dragoste pe care le-a arătat-o pe când era în mijlocul lor. Veşnică ei pomenire!