La împlinirea a 191 de ani de la nașterea vrednicului de pomenire Ierarh Melchisedec Ștefănescu, la Catedrala arhiepiscopală din Roman și la Fundația ”Episcop Melchisedec” vor avea loc slujbe de pomenire.
Preasfinţitul Părinte Ioachim Băcăuanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, va oficia sâmbătă, 15 februarie 2014, slujba Parastasului pentru episcopul Melchisedec Ştefănescu, în contextul împlinirii a 191 de ani de când s-a născut vrednicul ierarh, cunoscut sub numele de "părintele Autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române”. În cadrul slujbei, Preasfinţia Sa va evoca personalitatea marelui ierarh, care a coordonat activitatea Eparhiei Romanului în cea de-a doua jumătate a veacului al XIX-lea, fiind una dintre personalităţile de semă ale Bisericii Ortodoxe Române din toate timpurile. Slujba de pomenire va fi urmată de o procesiune spre sediul Fundaţiei «Episcop Melchisedec», așezământ social-filantropic reprezentativ pentru Eparhia Romanului și Bacăului și nu numai, grație implicării deosebite a Preasfințitului Episcop Ioachim Băcăuanul. Aici, lângă statuia ilustrului ierarh și în apropierea capelei ridicate pe locul în care își doarme somnul de vechi ”părintele orfanilor”, va avea loc o ceremonie la care vor fi prezenţi, pe lângă preoți și credincioși, beneficiarii centrului de zi din cadrul fundaţiei, precum şi angajaţii instituţiei.
Episcopul Melchisedec Ştefănescu s-a născut la 15 februarie 1823, în localitatea Gârcina din judeţul Neamţ, într-o familie de preot, şi a decedat la 16 mai 1892, în Roman. A făcut studii la Seminarul de la Socola (1834-1841 şi 1842-1843), apoi la Academia duhovnicească din Kiev (1848-1851), unde a obţinut titlul de "Magistru în teologie şi litere". A fost învăţător în Şerbeşti - Neamţ (1841-1842), profesor suplinitor la Seminarul de la Socola (1843-1848), din nou profesor la acelaşi seminar (1851-1856), apoi profesor şi director la Seminarul Teologic Liceal Ortodox din Huşi (1856-1861). S-a călugărit cu numele Melchisedec (1843), fiind hirotonit ierodiacon (1844) la Socola, apoi ieromonah în Lavra Pecerska din Kiev (1851), protosinghel (1952) şi arhimandrit (1853). A fost locţiitor de episcop la Huşi (1861-1864), fiind hirotonit arhiereu cu titlul "Tripoleos" în 1862, locţiitor (1864), apoi episcop eparhiot - numit prin decret semnat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza - al noii eparhii a Dunării de Jos, cu reşedinţa în Ismail (1865-1879). La 22 februarie 1879 este ales episcop al Romanului, unde a păstorit până la moarte.
