Sinteza proiectului:

Statisticile recente arată că:

• România are una dintre cele mai ridicate rate de migrație parentală din Europa, peste 70.000 de copii având cel puțin un părinte plecat la muncă în străinătate;
• peste 23% dintre cupluri se confruntă cu dificultăți majore de relaționare și comunicare;
• rata divorțurilor este în creștere, raportul dintre numărul divorţurilor şi numărul căsătoriilor încheiate a fost de un divorţ la 4,9 căsătorii;
• peste 150.000 de familii se află anual în situații de vulnerabilitate socio-economică;
• natalitatea în România a scăzut constant în ultimul deceniu, cu un nivel îngrijorător al populației tinere.

Anul 2026 a fost declarat de Patriarhia Română Anul Omagial al pastorației familiei creștine, într-un context în care familia se confruntă cu multiple provocări: scăderea natalității, migrația masivă, destrămarea unității familiale, violența domestică, lipsa sprijinului emoțional, presiunile economice, dar și expunerea copiilor la riscuri educaționale și sociale. Dacă anul 2025 a fost declarat de către Ministerul Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale,   Anul Național al Copilului, iar Sectorul Social – Filantropic și Misionar  a investit mai multe resurse și a oferit mai multă atenție copiilor și tinerilor, Anul 2024, Anul omagial al pastorației și îngrijirii bolnavilor, Anul 2023 a fost declarat de Patriarhia Română, Anul omagial al pastorației vârstnicilor, în anul 2026, ne vom concentra atenția pe mai multe programe eparhiale care să vină în sprijinul familiilor vulnerabile.

În acest context, familia – temelia societății și prima școală a iubirii – are nevoie de sprijin constant din partea Bisericii. Arhiepiscopia Romanului și Bacăului, prin Sectorul social–filantropic, în parteneriat cu protopopiatele, mânăstirile, parohiile și ONG-urile eparhiale, își propune să transforme anul 2026 într-un prilej de întărire, sprijin și înnoire a vieții de familie, prin activități educaționale, sociale, spirituale și pastorale.

Introducere

Familia reprezintă comunitatea cea mai mică, dar și cea mai importantă pentru dezvoltarea persoanei. În familie se modelează identitatea copilului, se transmit valorile, se învață iubirea, responsabilitatea, iertarea și comuniunea.

În contextul social actual, multe familii trec prin dificultăți: lipsuri materiale, absența unui părinte, divorțuri, boli, conflicte, lipsă de timp petrecut împreună, dependențe sau izolare emoțională. Aceste realități afectează profund copiii și viitorul comunităților.

Biserica, asemenea unui părinte iubitor, este chemată să ofere sprijin, consiliere, educație și însoțire spirituală familiilor, dar și să creeze contexte în care acestea să se întărească și să crească.

Familia în învățătura Bisericii

Familia este un așezământ dumnezeiesc, întemeiat prin căsătoria dintre un bărbat și o femeie, binecuvântată în fața altarului. Prima familie a fost creată de Dumnezeu în rai, având scopul de a continua neamul omenesc.

Însușirile familiei creștine

1. Unitatea și egalitatea – căsătoria este între un singur bărbat și o singură femeie, egali în demnitate și vrednicie.
2. Dragostea și buna învoire – armonia și consimțământul liber sunt esențiale.
3. Curăția – evitarea căsătoriilor înrudite după rânduiala canonică.
4. Sfințenia – familia trebuie binecuvântată prin Taina Cununiei.
5. Trăinicia – căsătoria este pentru toată viața: „Ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă” (Matei 19, 6).

Scopurile familiei

1. Nașterea și creșterea copiilor.
2. Ajutorarea reciprocă a soților.
3. Ocrotirea moralității și a vieții curate.

Importanța familiei

Familia este prima formă de viață comunitară și temelia societății. Ea este prima „școală de viață morală”, unde copilul primește educația, dragostea și formarea de caracter. Pentru ca familia să-și împlinească rolul, trebuie să se călăuzească după învățătura morală a Bisericii.

Datoriile soților

• Iubire și respect reciproc.
• Credincioșie.
• Ajutorare și împărțirea sarcinilor și bucuriilor.
• Curăție și cumpătare în viața de familie.
• Muncă comună și desăvârșire morală, inclusiv educarea copiilor.

Componența familiei

Familia este formată din părinți și copii, dar se extinde și asupra celorlalte rude, chemate la iubire, respect și sprijin reciproc. Astfel, familia devine model pentru întreaga societate, marea familie a neamului omenesc, având pe Dumnezeu ca Tată.

Argumentele teologice ale validării proiectului

Valoarea familiei

Familia este una dintre cele mai vechi și mai sfinte instituții ale umanității, creată și binecuvântată de Dumnezeu încă de la începutul existenței omului. În Cartea Facerii, Dumnezeu descoperă sensul profund al comuniunii umane, afirmând: „Nu este bine să fie omul singur; să-i facem ajutor potrivit pentru el” (Fac. 2,18).

Prin această revelație, Dumnezeu arată că omul este chemat la comuniune, iar familia devine prima comunitate de viață și iubire, modelată după însăși comuniunea Sfintei Treimi. Unirea dintre bărbat și femeie, realizată în mod deplin în Taina Sfântului Botez și desăvârșită în Taina Cununiei, nu este doar un contract social, ci o lucrare sfântă, o împreună-lucrare cu Dumnezeu, prin care se naște viața.

Sfânta Scriptură afirmă că: „De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de femeia sa, și vor fi amândoi un trup.” (Fac. 2,24). Prin cuvintele „vor fi amândoi un trup”, Biserica vede nu doar unitatea fizică, ci și comuniunea spirituală, morală și afectivă, ce trebuie cultivată în mod constant. Această comuniune capătă valoare de eternitate prin lucrarea harului, devenind temelia iubirii și a responsabilității ce definește familia creștină.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel subliniază în mod constant că:
„familia creștină este chemată să fie icoană a iubirii lui Dumnezeu în lume.” În viziunea sa, familia este icoana iubirii treimice, un spațiu în care persoana umană descoperă frumusețea slujirii reciproce, a jertfei și a responsabilității. Familia creștină devine astfel o „mică Biserică”, în care se cultivă credința, se săvârșește rugăciunea și se împlinește Evanghelia în mod concret.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel subliniază că, credința copiilor este inspirată și consolidată de credința și dragostea pe care părinții le au față de ei, iar credința lor este exprimarea dorinței de a fi iubiți și de a iubi. Atunci când Biserica le manifestă iubirea lui Hristos, aceștia devin simboluri ale nevinovăției și bunătății care ne îndrumă către Împărăția Cerurilor (Mt. 18, 3; 19, 14; Lc. 18, 16).

De asemenea, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel privește copiii ca ființe umane în dezvoltare, care devin cele mai prețioase daruri ale lui Dumnezeu pentru părinți și pentru întreaga umanitate, fără de care existența nu ar putea continua. Nașterea, creșterea și educația copiilor reprezintă o lucrare sfântă de împlinire a omului prin dragostea pentru cei mai apropiați semeni: soția, copiii, rudele, prietenii, vecinii, colegii etc. Educarea copiilor atât din punct de vedere biologic, cât și spiritual, înseamnă și o dezvoltare a maturității părinților în dragostea lor altruistă, plină de har și responsabilitate. În timp ce modelează caracterul spiritual al copiilor, părinții își cultivă în același timp propria bunătate și noblețe ca părinți, astfel încât copiii cu inimă bună devin o sursă de bucurie pentru părinți, iar părinții buni aduc fericire copiilor.

Dezvoltarea spirituală a copiilor și a tinerilor, prin promovarea concomitentă a libertății și a responsabilității, este esențială în cadrul societății umane. Sfânta Evanghelie și tradiția Bisericii subliniază importanța legăturii dintre viața spirituală și angajamentul social al omului, între rugăciune și acțiune, între evlavie și milostenie, între Liturghie și filantropie. În zilele noastre, ne confruntăm cu o lume în care individualismul materialist devine tot mai evident, iar oamenii tind să caute mai mult bogăția materială efemeră decât bogăția spirituală a credinței și a generozității.

Copiii reprezintă un dar și o binecuvântare de la Dumnezeu pentru familia și societatea noastră, iar noi suntem chemați să-i prețuim și să-i educăm în spiritul învățăturilor Evangheliei lui Hristos și al valorilor creștine. Creșterea și îndrumarea copiilor trebuie să se desfășoare cu dragoste părintească și o responsabilitate deplină, prin intermediul rugăciunii și promovării comportamentului moral și al faptelor bune.

Creșterea spirituală a copiilor și tinerilor este crucială. Adesea, inimile lor sunt greu încercate de singurătate și de incertitudinea viitorului lor. Tinerii caută un părinte duhovnicesc care să le ofere sens vieții lor. Ei caută persoane care să reprezinte autenticitatea și cu care să poată comunica deschis despre gândurile și preocupările lor. Este lipsit de sens să le vorbim despre comuniune dacă nu putem demonstra acest lucru în mod practic. În contextul unei crize din ce în ce mai pronunțate a valorilor spirituale și a lipsei de încredere, cei din jurul nostru deseori doresc să experimenteze taina comuniunii și să se bucure de încrederea noastră, deoarece omul, în esența sa, este comuniune, este iubire. Prietenia sinceră și curată poate fi una dintre cele mai importante valori pentru a descoperi împreună credința în Dumnezeu.

În viziunea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, familia este înainte de toate locul în care omul descoperă, pentru prima dată, taina iubirii lui Dumnezeu. Copilul nu învață doar cuvinte sau reguli; el se formează prin atmosfera duhovnicească în care trăiește, prin gesturile de bunătate ale părinților și, mai ales, prin rugăciunea care adună familia laolaltă.

Patriarhul arată adesea că „rugăciunea comună este respirația spirituală a familiei”[5], izvorul care dă stabilitate, lumină și pace fiecărui membru. Într-o lume grăbită, fragmentată și tensionată, rugăciunea rostită împreună devine un spațiu al liniștii, al vindecării relațiilor și al împărtășirii iubirii părintești și filiale.

Pentru Patriarhul Daniel, educația copilului nu se reduce la pregătirea profesională sau la acumularea de informații; ea reprezintă, în primul rând, o creștere în frumusețea sufletului. Iar această frumusețe se cultivă atunci când părinții îi învață pe copii să vorbească cu Dumnezeu, să-și deschidă inima spre El și spre semeni. În familia care se roagă, copilul simte că este iubit, protejat și chemat să dăruiască viață în jurul său.

Rugăciunea nu este doar lucrarea omului, ci și lucrarea tainică a harului lui Dumnezeu. Ea luminează mintea, încălzește inima, aduce inspirație și dă putere în momentele de încercare. Nimic nu poate înlocui acest dialog viu dintre Dumnezeu și familie, pentru că el este temelia pe care se clădește bucuria, unitatea și sfințenia vieții casnice.

În perspectiva Patriarhului, familia devine astfel prima școală a comuniunii, o icoană a Bisericii în care părinții și copiii învață să fie uniți, să se ierte și să înainteze împreună către Dumnezeu. Rugăciunea rostită în casă se prelungește firesc în rugăciunea Bisericii, iar unitatea familiei reflectă unitatea pentru care Mântuitorul S-a rugat în ajunul Pătimirilor Sale: „ca toți să fie una”(Ioan 17,21).

Preocuparea pentru familii și copii

Învățătura creștină plasează pe un loc important familia și copiii, fiind o icoană și o binecuvântare a iubirii lui Dumnezeu pentru ființele umane, precum și un spațiu sacru în care harul Preasfintei Treimi lucrează. Relația între membrii familiei este o creionare duhovnicească asemenea relației omului cu Dumnezeu.

Preafericitul Părinte Daniel consideră faptul că familia trebuie să aibă valori spirituale pentru a putea combate orice criză ce ar amenința familia contemporană. În societatea de astăzi există numeroase crize spirituale, economice și financiare. Familia creștină este pusă în fața diferitelor probleme morale, sociale, economice și spirituale și are rolul de a apăra, promova și consolida instituția sacră a familiei, bazându-se pe valorile evanghelice, bunătate, responsabilitate, demnitate și solidaritate.

Biserica este mereu îndreptată pentru a avea grijă de semeni, îngrijindu-se în egală măsură de nevoile spirituale, dar și materiale și trupești ale oamenilor. Patriarhul Daniel observă nenumăratele boli sufletești și trupești ale credincioșilor și spune că lumea este frământată de toate acestea din pricina înmulțirii fărădelegii iubirea multora se va rătăci (Matei 24, 12). Societatea nu este doar necredincioasă, ci și indiferentă și are nevoie de Biserică pentru a se vindeca și a intra în comuniune euharistică cu Dumnezeu. Libertatea persoanei este văzută adesea ca individualism egoist orientându-se preponderent spre lucrurile exterioare și efemere. Omul trebuie pus în legătură cu Dumnezeu și să-și redescopere vocația cerească.

În ochii Patriarhului Daniel familia are o importanță specifică, fiind o asemănare cu iubirea Treimică în care omul este chemat să trăiască taina și bucuria filiației, fraternității și paternității. Copilul este în căutarea familiei spirituale, Biserica, unde toți membrii săi sunt înrudiți cu Tatăl ceresc. Harul filiației duhovnicești de la botez este împărtășit tuturor membrilor Bisericii.

Părinții au rolul de ajuta copiii să simtă iubirea lui Dumnezeu și să cultive iubirea față de aproapele. Formarea caracterului copiilor necesită nu doar sfaturi, ci și exemple din viața părinților. Dacă părinții trăiesc credința adevărată prin rugăciune și fapte bune, cultivând iubirea și dărnicia în familie, atunci copiii vor avea modele apropiate de urmat și vor fi familiarizați cu viața creștină autentică, apropiindu-se mai mult de Dumnezeu.

Personalitatea și spiritul comuniunii se formează în cadrul familial. Fiecare persoană este o ființă unică și irepetabilă, având un chip și un nume. Fiecare suflet este chemat la asemănarea cu Dumnezeu, iar părinții atribuie copilului o imagine despre lume și societate. Trebuie punctată dragostea și respectul față de aproapele încă de la vârstele fragede ale copiilor pentru învăța să respecte fiecare ființă umană creată de Dumnezeu. Omul are pecetea chipului lui Dumnezeu, indifrent de faptele sale. De aceea, trebuie învățați copiii să urască păcatul, dar nu omul în integralitatea sa. 

Fundamente biblice și patristice ale pastorației și purtării de grijă a Bisericii față de familie

În predicile și pastoralele sale, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel vorbește despre familie ca despre o „icoană vie a iubirii lui Dumnezeu în lume”, un spațiu în care omul învață pentru prima dată ce înseamnă să fii iubit, ocrotit și binecuvântat. Nașterea Mântuitorului Hristos într-o familie simplă, aflată în călătorie și lipsită de siguranță materială, devine în gândirea Părintelui Patriarh un simbol profund, Dumnezeu Își arată slava în contextul unei familii fragile, pentru a întări fiecare familie aflată astăzi în încercare.

Astfel familia nu este doar o structură socială sau o instituție, ci „coroana creației”, locul în care omul începe să înțeleagă taina iubirii părintești a lui Dumnezeu. În familie se cultivă cele mai prețioase legături ale existenței umane: iubirea dintre soți, devotamentul părinților, recunoștința copiilor și solidaritatea dintre frați. Toate acestea reflectă lucrarea harului Preasfintei Treimi, care transformă casa într-un spațiu sacru orientat spre viață, lumină și iubire veșnică.

  Familia apare ca instituție creată de Dumnezeu încă din momentul Creației: „Dumnezeu a creat omul după chipul Său, bărbat și femeie” (Facere 1, 27). Prin binecuvântarea „Creșteți și vă înmulțiți” (Facere 1, 28), Dumnezeu a stabilit familia ca spațiu de comuniune, responsabilitate reciprocă și transmitere a credinței. Aceste versete așază căsătoria și familia ca realități binecuvântate, având drept scop nu doar procrearea, ci și creșterea în comuniune, „a fi împreună” în iubire și responsabilitate. În unitatea dintre bărbat și femeie („vor fi amândoi un trup” – Fac. 2,24), Biserica vede o icoană a comuniunii treimice, o chemare la iubire deplină și matură.

În Vechiul Testament, deși poligamia a fost tolerată din cauza păcatului omului, familia monogamă era idealul creatorului. Arhiereii și cei cu responsabilități religioase trebuiau să aibă o singură soție, ceea ce arată prețuirea ordinii divine. Dumnezeu a rânduit familia nu ca pe o relație de stăpânire, ci ca pe o responsabilitate reciprocă, orientată spre sfințire și continuitate spirituală între generații.

În Noul Testament, Mântuitorul Hristos reface egalitatea și complementaritatea dintre bărbat și femeie. Apostolul Pavel afirmă:

• „În Hristos nu mai este nici iudeu, nici grec, nici rob, nici slobod, nici bărbat, nici femeie” (Galateni 3, 28) – egalitatea spirituală a persoanelor;
• „Bărbații să-și iubească femeile, după cum și Hristos a iubit Biserica” (Efeseni 5, 25) – complementaritatea și jertfa reciprocă.

Familia, în viziunea Noului Testament, devine astfel icoana unirii dintre Hristos și Biserică, iar căsătoria este un mijloc de sfințire reciprocă și de sprijin spiritual. Hristos însuși reafirmă indisolubilitatea familiei, atunci când, răspunzând fariseilor, arată că voia lui Dumnezeu a fost întotdeauna ca „ceea ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă” (Mt. 19,6). Astfel, familia devine un legământ sfânt, pecetluit prin har, nu doar o alianță socială.

Apostolul Pavel conturează dimensiunea morală a vieții de familie, chemându-i pe soți la o iubire jertfelnică, după modelul lui Hristos, „Bărbaților, iubiți pe femeile voastre după cum și Hristos a iubit Biserica” (Efeseni 5,25). Prin aceste cuvinte, Biblia arată clar că familia este o cale a sfințirii, un spațiu de învățare a iubirii sacrificiale, de depășire a egoismului și de transformare interioară.

Sfinții Părinți, deși majoritatea au trăit viață monahală, au oferit îndrumări valoroase despre familia creștină. În scrierile lor, familia este văzută ca „biserica domestică”, loc de sfințire și creștere în virtuți.

Sfântul Ioan Gură de Aur numește familia „biserică în miniatură” și afirmă că dragostea conjugală este una dintre cele mai frumoase realități create, „Dragostea căsătoriei este un lucru ce întrece orice avuție.”. Pentru el, educația copilului este înainte de toate lucrarea mamei și a tatălui, care prin exemplu, rugăciune și viață virtuoasă modelează caracterul copilului mai puternic decât orice discurs. De asemenea din teologia sa înțelegem că:

• Soții sunt „două jumătăți ale întregului” – complementaritate și egalitate spirituală;
• Bărbatul este stăpân, dar stăpânirea presupune responsabilitate și jertfă, nu dominare;
• Întâlnirea trupească dintre soți trebuie să fie binecuvântată și să reflecte comuniunea spirituală.

Sfântul Vasile cel Mare arată că pacea și armonia din familie sunt roade ale ascultării de Dumnezeu. Familia nu se poate împlini în egoism, ci în dăruire reciprocă. Pentru el  „familie” înseamnă loc al educației copiilor și al păstrării continuității spirituale între generații. Chiar în viața sa, provenind dintr-o familie numeroasă, a înțeles importanța unității și educației creștine.

Sfântul Chiril al Ierusalimului subliniază căsătoria ca mijloc de apărare împotriva păcatului și spațiu al iubirii și responsabilității reciproce. El respectă fecioria ca ideal spiritual, dar nu disprețuiește căsătoria, care rămâne necesară și sfântă.

De asemenea Teologia Sf. Părinte Mărturisitor Dumitru Stăniloae explică faptul că legătura conjugală, prin harul Nunții, se „spiritualizează treptat”, conducând pe cei doi soți la o iubire tot mai curată, liberă de interese și de patimi. Astfel, în tradiția ortodoxă, familia este un drum ascetic de creștere, nu o simplă convenție socială.

Biserica este chemarea și sprijinul spiritual al familiei. Ea oferă îndrumare prin pregătirea pentru căsătorie, consiliere, viață sacramentală și participarea la comunitatea eclesială. Sfântul Ioan Gură de Aur recomandă ca nunta creștină să fie o nuntă decentă, în care să aibă loc Hristos, iar întâlnirea trupească a soților să se desfășoare în cadrul Tainei Cununiei, pentru a fi sfințită și binecuvântată. Prin aceasta, familia devine spațiu al jertfei, al iubirii reciproce și al păstrării unității spirituale între generații, model pentru întreaga comunitate.

Pastorația și purtarea de grijă a Bisericii față de familie se întemeiază atât pe Sfânta Scriptură, cât și pe tradiția patristică. Familia este o Taină vie, un spațiu al harului și al educației spirituale, iar Biserica, prin preoți și comunitatea eclezială, este chemată să sprijine soții și să mențină sfințenia, unitatea și continuitatea acesteia.

Virtuțile fundamentale ale familiei creștine în lumina Scripturii și a Părinților

Familia creștină se sprijină pe virtuți fundamentale, care nu sunt simple norme morale, ci adevărate căi de sfințire, înrădăcinate în Scriptură și în învățătura Părinților Bisericii.

Unitatea este prima dintre aceste virtuți. Sfânta Scriptură arată limpede că soțul și soția devin „un singur trup” (Efeseni 5, 31). Părinții Bisericii explică această unitate nu doar ca legătură fizică, ci ca expresie a iubirii lucrătoare, plină de har, care unește sufletele și mințile într-o armonie ce transcende limitele firii umane. În unitate, soții învață să se completeze reciproc, să se sprijine în bucurii și încercări, construind împreună o viață comună modelată de dragostea lui Hristos. „o familie în care copiii cresc respectuoşi, ascultători, adeseori începem să invidiem fără răutate şi să ne gândim: „Ce norocoşi sunt, se potrivesc şi sunt fericiţi împreună!”. Nu este vorba, însă, de noroc şi de potrivire; o familie bună şi fericită nu este rezultatul norocului orb, ci rezultatul alegerii conştiente a soţilor şi al unui foarte mare efort creator comun al celor doi.”

Indisolubilitatea căsătoriei este a doua virtute esențială. Scriptura spune: „Ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă” (Matei 19, 6). Părinții Bisericii arată că aceasta nu este o constrângere, ci o chemare la fidelitate, la iertare și la creștere comună. Sf. Teofan Zăvorâtul spune: „Cel mai mult să vă temeţi de pierderea încrederii unuia faţă de celălalt sau de clătinarea ei”. Căsătoria devine astfel un spațiu în care soții sunt provocați să învețe răbdarea, să se ierte și să își depășească limitele personale pentru binele celuilalt.

Curăția și cumințenia sunt virtuți ce pregătesc intrarea în viața conjugală. Părinții Bisericii îndeamnă tinerii să păstreze fecioria și curățenia inimii pentru a intra în căsătorie „cu inima întreagă”, neîmpovărată de rănile unei iubiri risipite, deoarece „Desfrânarea îl lipseşte pe om de posibilitatea de a iubi cu adevărat”. Această pregătire spirituală și morală devine temelia unei familii sănătoase, unde iubirea se dezvoltă liber și autentic. Spre exemplu Sf. Paisie Aghioritul vorbește despre darul pe care copii îl pot lua de la părinții curați și cuminți, „Când copiii îi văd pe părinţii lor că au dragoste între ei, că se respectă unul pe altul, că se poartă cu bună cuviinţă, că se roagă etc., atunci ei le întipăresc pe acestea în sufletul lor. De aceea spun că cea mai bună moştenire pe care părinţii o pot lăsa copiilor este evlavia lor.”

Iubirea jertfelnică reprezintă inima experienței conjugale. Iubirea adevărată nu este autoadministrare, ci transformare continuă: apa egoismului se preschimbă în vinul iubirii, asemenea minunii de la Cana Galileii. Soții învață să se dăruiască unul altuia, să se pună în slujba celuilalt, urmând modelul suprem al jertfei lui Hristos pentru Biserică[17]. Această iubire nu se oprește la cuplu, ci se extinde spre copii, spre familie și spre comunitate.

Viața de familie este, prin natura ei, un spațiu de formare spirituală. Ea cere adaptare, dăruire, renunțare la sine, răbdare și ascultare. Fiecare zi aduce încercări mici sau mari, iar omul care le înfruntă cu răbdare și iubire se purifică, se luminează și se sfințește. Fiecare gest de jertfă devine un pas concret spre asemănarea cu Dumnezeu. 

Apariția copiilor adaugă o nouă dimensiune acestei creșteri. Copilul, numit „darul lui Dumnezeu”, devine prilej de maturizare și aprofundare a iubirii dintre soți. În relația cu copilul, părinții învață să-și depășească egoismul, să iubească fără condiții și să ofere un model viu de credință, răbdare și virtute. Familia devine astfel școală de viață și loc de desăvârșire morală și spirituală.

Biblia și învățătura Părinților subliniază că Biserica are responsabilitatea de a sprijini și ocroti familia. Aceasta include: formarea tinerilor pentru viața conjugală responsabilă, protecția copiilor, încurajarea fidelității, vindecarea rănilor afective, susținerea spirituală a soților și ajutorul material pentru familiile vulnerabile. Pastorația familiei nu este un aspect secundar al misiunii Bisericii, ci o prioritate centrală, căci sănătatea spirituală și morală a comunității depinde direct de sănătatea și sfințenia familiilor. 

În concluzie, familia creștină nu este doar un cadru social sau economic, ci un spațiu sacramental de creștere spre mântuire. Prin virtuțile fundamentale – unitatea, indisolubilitatea, curăția și iubirea jertfelnică – fiecare familie devine loc al transformării omului, al formării virtuților și al întâlnirii cu Hristos. Pastorația Bisericii, în lumina acestor principii, trebuie să fie permanentă, concretă și vie, ajutând familiile să-și păstreze vocația și să fie „izvor de har” pentru întreaga societate.

Pastorația părinților și copiilor în contextul actual

În ultimele decenii, familia românească a traversat transformări sociale profunde, care i-au zguduit stabilitatea și identitatea. Sărăcirea de după anii ’90, migrația masivă către țările Uniunii Europene, creșterea alarmantă a divorțurilor și scăderea natalității au slăbit structura tradițională a vieții de familie. La toate acestea s-a adăugat și diminuarea mecanismelor de control social, care odinioară păstrau coeziunea comunităților. O rană dureroasă a acestor ani o reprezintă separarea copiilor de părinții plecați la muncă în străinătate, un fenomen care, deși uneori invizibil la nivel statistic, a produs consecințe emoționale și morale greu de vindecat.

De asemenea Părintele Patriarh Daniel  nu ignoră realitatea dureroasă a societății contemporane. Acesta contemplă cu responsabilitate provocările care apasă asupra familiei: sărăcia, migrația, depresia, dependențele, nesiguranța, divorțurile, lipsa sprijinului social și lipsa modelelor morale. În acest context fragil, familia creștină devine un bastion al credinței, un loc de rezistență spirituală în fața unei culturi ce propune adesea modele străine de tradiția creștină.

În fața acestei realități fragilizate, Biserica este chemată să devină spațiu de sprijin și tămăduire. Ea răspunde prin acțiuni filantropice concrete, prin pastorație menită să vindece rănile sufletești ale celor afectați de singurătate, pierderi sau rupturi familiale și prin întărirea comunităților din diaspora, unde românii încearcă să-și păstreze identitatea spirituală și legăturile sociale. Totuși, Biserica nu poate rămâne doar la nivelul acțiunilor sociale sau al unor simple enunțuri teologice; ar fi insuficient și ineficient. Pastorația de astăzi trebuie să ofere sens, direcție și un cadru spiritual profund, capabil să restabilească unitatea și vocația sfântă a vieții de familie, mergând mult dincolo de terapiile psihologice ale momentului.

La aceste provocări sociale se adaugă și transformări culturale majore. O mentalitate individualistă, centrată pe dezvoltarea personală în detrimentul responsabilității familiale, a câștigat teren atât în țară, cât și – cu atât mai mult – în diaspora. Ideologiile care relativizează căsătoria, identitatea de gen și chiar rolurile tradiționale ale femeii și bărbatului au devenit tot mai influente și sunt deja reflectate în legislația multor țări europene. În plus, instabilitatea continuă a sistemului educațional românesc – fenomen numit pe bună dreptate „deşcolarizarea României” – pune în dificultate părinții, care nu mai găsesc în școală un aliat sigur în creșterea copiilor.

Un alt factor perturbator este invazia tehnologiilor digitale. Telefoanele inteligente, jocurile video și rețelele de socializare au modificat profund dinamica vieții de familie. Timpul petrecut împreună s-a redus, iar lumea virtuală a devenit pentru mulți copii și adulți o evadare din lipsurile și tensiunile vieții reale. Această virtualizare a relațiilor slăbește comunicarea autentică și creează noi dependențe care trebuie, de asemenea, abordate pastoral.

În acest context, Biserica are misiunea de a readuce în atenție valorile neclintite ale vieții de familie: iubirea, dăruirea, stabilitatea și responsabilitatea. Ea este chemată să susțină educația religioasă, să dezvolte proiecte formativ-educaționale în parohii și să-i îndrume pe părinți și copii să revină la viața reală, trăită în comuniune și în lumină, nu într-o pseudo-existență virtuală.

De aceea, Patriarhul Daniel cheamă la redescoperirea sfințeniei căsătoriei, a frumuseții maternității și paternității, a demnității copiilor și a solidarității dintre familii. El îndeamnă preoții să fie prezenți activ în viața comunității, sprijinind familiile numeroase, pe cele monoparentale, pe cele aflate în lipsuri materiale sau confruntate cu suferințe emoționale. În viziunea sa pastorală, Biserica este chemată să devină un spațiu de vindecare, sprijin și încurajare, iar membrii ei – o familie mare, în care fiecare este purtat în rugăciune și în iubire.

Pe lângă provocările sociale și culturale, familia trece și printr-o criză liturgică. Într-o lume în care valorile exterioare nu mai susțin familia tradițională, singura ancoră adevărată rămâne viața liturgică a Bisericii. Participarea la Sfintele Taine, trăirea conștientă a Botezului și Cununiei, cateheza bine articulată și implicarea în viața parohială devin fundamentale pentru menținerea sănătății duhovnicești a familiilor. Mai ales criza pandemică din 2020 a arătat cât de vulnerabile sunt familiile atunci când accesul la viața liturgică este limitat și cât de necesară este găsirea unor noi modalități de a rămâne uniți în jurul Sfântului Potir.

În concluzie, pastorația părinților și copiilor se desfășoară astăzi într-un context dificil, marcat de crize sociale, culturale și liturgice. Familia este fragilizată de transformări rapide și uneori agresive, iar identitatea ei este pusă la încercare. Misiunea Bisericii este aceea de a readuce în viața oamenilor sensul autentic al existenței, de a oferi formare și întărire duhovnicească, de a asigura acces liber la Sfintele Taine și de a chema fiecare familie să-și așeze viața pe fundamentul cel neclintit al credinței în Hristos. Numai pe această temelie familia poate fi restaurată, consolidată și condusă spre adevărata ei vocație: aceea de a deveni spațiu de iubire, creștere și sfințire.

Argumente statutare și legislative

Prin Statutul Bisericii Ortodoxe Române unitățile de cult, în special parohiile, pot furniza servicii socio-educaționale licențiate, în acord cu legislația Statului în vigoare. „Sistemul de asistență socială a BOR este integrat și funcționează în cadrul structurilor sale administrativ - organizatorice sau în organizații social – filantropice patronate de ea” (Art. 137, alin1.).

„Biserica Ortodoxă Română, prin unitățile sale componente locale și centrale (parohia, mănăstirea, protopopiatul, vicariatul, eparhia, mitropolia și patriarhia), precum și prin organizațiile neguvernamentale care funcționează cu  aprobarea autorităților bisericești competente, asigură servicii sociale, acreditate, conform legislației în vigoare”. (Art. 137, alin.2).

Definiția legislativă a familiei:

În sens juridic, familia desemnează grupul de persoane între care există drepturi și obligații, care izvorăsc din căsătorie, rudenie (inclusiv adopția), precum și din alte raporturi asimilate relațiilor de familie. Astfel, familia este o realitate juridică prin reglementarea ei de către lege (prof. dr. Ion Filipescu).

Familia îndeplinește o serie de funcții, în cadrul societății: - funcția reproductivă, în sensul perpetuării speciei umane - funcția economică, în sensul gestionării în comun a gospodăriei casnice și a bunurilor soților - funcția educativă, prin educația realizată în cadrul ei, strâns legată de cea realizată în societate

Raporturile de familie pot fi: - raporturile de căsătorie - raporturi ce rezultă din rudenie - raporturi ce rezultă din adopție - alte raporturi, asimilate de lege cu raporturile de familie, în anumite privințe

Cadrul legal care prevede implicarea unităților de cult sau dobândirea calității de furnizor acreditat unităților de cult este Legea 292/2011 (Legea Asistenței Sociale), prin care se precizează faptul că dintre toate instituțiile sociale din România se pot regăsi și parohiile: Autorităţile administraţiei publice centrale asigură elaborarea cadrului legislativ în domeniul asistenţei sociale, pentru susţinerea categoriilor defavorizate, combaterea sărăciei şi a riscului de excluziune socială, dezvoltarea politicilor de susţinere a familiei pe parcursul întregului ciclu de viaţă a membrilor acesteia, precum şi transferul către autorităţile administraţiei publice locale şi societatea civilă, inclusiv către instituţiile de cult recunoscute de lege, a atribuţiilor şi mijloacelor financiare necesare acţiunilor de asistenţă socială, prevăzute prin legile speciale (Art.3, alin.4).

Familia și Drepturile Omului

În România, familia este considerată unitatea de bază a societății, iar legislația urmărește atât protecția acesteia, cât și sprijinirea membrilor săi, mai ales a copiilor. Codul Civil stabilește cadrul general: soții au drepturi și obligații egale față de copii, iar părinții trebuie să ia decizii „în interesul superior al copilului”. Statul sprijină familia prin măsuri economice și sociale, iar intervenția autorităților trebuie să fie proporțională și orientată spre menținerea copilului în cadrul familial, dacă este posibil.

Legea nr. 272/2004 pune accentul pe drepturile copilului, prioritar fiind menținerea sa în familie. Separarea copilului se face doar atunci când este absolut necesar, iar dacă reintegrarea în familie nu este posibilă, legea reglementează adopția prin Legea nr. 273/2004, care pune accent pe interesul superior al copilului și pe planuri individualizate de protecție.

Familia este și un obiect al protecției împotriva violenței, prin Legea nr. 217/2003, care prevede intervenții rapide, ordine de protecție și servicii sociale pentru victime. Recent, Legea nr. 156/2023 consolidează ideea că prevenirea separării copilului de familie trebuie să fie prioritară, iar serviciile sociale trebuie să ofere sprijin concret, de la consiliere parentală și suport financiar, până la acces la educație și servicii comunitare.

Astfel, legislația românească combină protecția juridică cu măsuri sociale și preventive, încurajând familiile să participe activ la creșterea și educarea copiilor, dar oferind totodată instrumente eficiente statului pentru intervenție atunci când familia este vulnerabilă sau există riscuri.

Cu toții avem un anumit rol într-o familie, indiferent dacă am stabilit-o noi sau părinții noștri. De asemenea, folosim cuvântul „familie” și ne referim la chestiuni legate de familie aproape în fiecare zi.

Drepturile omului protejează legăturile personale strânse (relația) dintre dumneavoastră și membrii familiei dumneavoastră. Acest drept se numește dreptul la viață privată și de familie.

Dar cât de bine suntem informați despre diferitele drepturi și obligații, inclusiv cele față de alți membri ai familiei pe care le avem ca soț, părinte sau copil? Mai mult, putem noi înșine să decidem asupra tuturor problemelor legate de sănătatea noastră reproductivă?

Dreptul la viață privată și de familie cuprinde diferite aspecte, cum ar fi:

• dreptul de a decide cu privire la toate problemele referitoare la sănătatea dumneavoastră reproductivă, inclusiv alegerea dumneavoastră de a nu întemeia o familie
• dreptul de a vă cunoaște originile
• dreptul  de a întemeia o familie, inclusiv problemele legate de căsătorie și adopție
• relația cu partenerul sau soțul dvs., inclusiv drepturile și obligațiile soțului
• relația cu copilul ca părinte, inclusiv autoritatea părintească
• relația cu părintele în copilărie, inclusiv menținerea unei relații cu ambii părinți

Aspecte principale legate de familie în Legea 292/2011

1. Definiția rolului familiei în asistența socială
   • Legea stabilește că sistemul național de asistență socială intervine și pentru „familie” ca unitate socială.
   • Familia are responsabilitatea de „dezvoltare a propriilor capacități de integrare socială” și de implicare în soluționarea situațiilor de dificultate.
2. Responsabilitatea statului față de familie
   • Statul, prin autoritățile publice, trebuie să creeze oportunități egale pentru persoanele și familiile vulnerabile.
   • Se prevede finanțarea și organizarea unui sistem de servicii sociale care să ofere sprijin familiilor aflate în nevoie.
   • Măsurile sociale urmăresc nu doar oferirea de beneficii, ci și „inserția pe piața muncii” a beneficiarilor (inclusiv familiilor).
3. Beneficiile și serviciile sociale pentru familie
   • Legea face distincție între „beneficii de asistență socială” (ajutoare, alocații etc.) și „servicii sociale” (sprijin social, consiliere, programe de reintegrare).
   • Se stipulează că serviciile sociale ar trebui să aibă prioritate față de beneficiile financiare, dacă impactul pentru beneficiar este comparabil – adică nu doar să se dea bani, ci să se ofere servicii care să ajute pe termen lung.
   • Legea prevede evaluări periodice ale eficienței măsurilor sociale, pentru a le adapta la nevoile reale ale persoanelor și familiilor.
4. Public țintă larg, inclusiv familiile vulnerabile
   • Beneficiarii asistenței sociale pot fi nu doar persoanele singure, ci și familiile care se confruntă cu sărăcie, excluziune socială sau alte dificultăți.
   • Legea acoperă atât măsuri temporare, cât și permanente: intervențiile pot fi prevenitive, de limitare a efectelor, dar și de eliminare a unor situații grave de excluziune.
5. Obligațiile familiilor
   • Familia, ca parte socială, este implicată în mod activ în procesul de reintegrare socială: trebuie să colaboreze la dezvoltarea propriilor capacități.
   • Legea încurajează familiile să participe la soluționarea problemelor proprii, nu doar să depindă de ajutorul statului.

Legea 292/2011 nu intră foarte mult în detalii despre căsătorie, divorț, custodie, adopție etc., pentru că rolul ei este legat de asistența socială, nu de dreptul familiei (familial, civil).

1. Drepturile și obligațiile copiilor

Copiii au dreptul la protecție și asistență în realizarea și exercitarea deplină a drepturilor lor, în condițiile Legii nr. 272 din 2004, republicată în 2024, privind protecția și promovarea drepturilor copilului. Răspunderea pentru creșterea și asigurarea dezvoltării copilului revine în primul rând părinților, aceștia având obligația de a-și exercita drepturile și de a-și îndeplini obligațiile față de copil ținând seama de interesul superior al acestuia. În același timp, responsabilitatea revine și colectivității locale din care fac parte atât copilul cât și familia acestuia.

Autoritățile administrației publice locale au obligația de a sprijini părinții sau, după caz, alt reprezentant legal al copilului în realizarea obligațiilor ce le revin cu privire la copil, dezvoltând și asigurând în acest scop servicii diversificate, accesibile și de calitate, corespunzătoare nevoilor copilului. 

Drepturile prevăzute de lege sunt garantate tuturor copiilor fără nici o discriminare, indiferent de rasă, culoare, sex, limbă, religie, de naționalitate, de gradul și tipul unei deficiențe, de dificultățile de formare și dezvoltare sau de alt gen ale copilului.

De asemenea, adoptarea Convenției internaționale cu privire la drepturile copilului, în 1989 a concis în România cu schimbarea regimului politic. Cum era de așteptat, această convenție a atras după sine și schimbări la nivel legislativ, inclusiv în domeniul protecției copilului, iar odată cu adoptarea ei a avut loc o reconsiderare a situației și protecției copilului. Prin această convenție a fost pus în evidență o preocupare permanentă a autorităților românești pentru a îmbunătăți situația copiilor din România, și în mod special a celor aflați în dificultate.

1. Legea nr. 292/2011 a asistenței sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 905, din 20 decembrie 2011 și republicată în 2024, prin Legea 100 / 2024

Evoluția demografică, precum și schimbările legate de structura familiei, au condus la necesitatea revizuirii sistemului de asistență socială.

Scopul legii este să creeze cadrul legal prin care se stabilesc principiile și regulile generale de acordare a măsurilor de asistență socială dar și criteriile de organizare și de funcționare a sistemului în vederea asigurării condițiilor adecvate pentru elaborarea și implementarea politicilor publice sectoriale din domeniul asistenței sociale.

Centre de zi pentru copii și părinți

I.Centre de zi pentru copii aflați în situație de risc de separare de părinți

II.Centre de zi de recuperare pentru copii cu dizabilități

III.Centre de zi pentru pregătirea și sprijinirea integrării sau reintegrării copilului în familie

IV.Centre de zi pentru dezvoltarea deprinderilor de viață independentă

V.Centre de zi pentru consiliere și sprijin pentru părinți și copii

2. Legea Nr. 272 Republicată din 21 iunie 2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului

Convenția ONU a fost adoptată de către Adunarea Generală a Națiunilor Unite la 20 noiembrie 1989 și promovează în mod special protecția drepturilor copilului. Aceasta „a permis transformarea viziunii asupra copilului, de la beneficiarul pasiv al acțiunilor adultului la cea de subiect activ cu drepturi garantate prin lege”. România a fost una din primele state care a ratificat Convenția ONU în anul următor prin Legea 18 din 28 septembrie 1990. În 2004 a fost adoptată noua lege 272 din 2004 pentru protecția și promovarea drepturilor copilului împreună cu modificările ulterioare.

Legea 272/2004 consacră următoarele principii privind protecția copilului:

• Respectarea și promovarea cu prioritate a interesului superior al copilului;
• Egalitatea șanselor și nediscriminarea;
• Responsabilitatea părinților cu privire la exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părințești;
• Primordialitatea responsabilității părinților cu privire la respectarea și garantarea drepturilor copilului;
• Descentralizarea serviciilor de protecție a copilului, intervenția multisectorială și parteneriatul dintre instituțiile publice și organismele private autorizate;
• Asigurarea unei îngrijiri individualizate și personalizate pentru fiecare copil;
• Respectarea demnității copilului;
• Ascultarea opiniei copilului și luarea în considerare a acesteia, ținând cont de vârsta și de gradul de maturitate;
• Asigurarea stabilității și continuității în îngrijirea, creșterea și educarea copilului, ținând cont de originea sa etnică, religioasă, culturală și lingvistică, în cazul luării unei măsuri de protecție;
• Celeritate în luarea oricărei decizii cu privire la copii;
• Asigurarea protecției împotriva abuzului și exploatării copilului;
• Interpretarea fiecărei norme juridice  referitoare la drepturile copilului în corelație cu ansamblul reglementărilor din această materie.

Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 159 din 5 martie 2014, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează:

• La articolul 18 alineatul (1), litera c) se modifică și va avea următorul cuprins: „c) găzduirea copilului, pe perioadă determinată, de către părintele sau de către altă persoană la care copilul nu locuiește în mod obișnuit, cu sau fără supravegherea modului în care relațiile personale sunt întreținute, în funcție de interesul superior al copilului”.
• La articolul 18, alineatele (5) și (6) se modifică și vor avea următorul cuprins: „(5) În cazul în care unul dintre părinți împiedică sau afectează în mod negativ legăturile personale ale copilului cu celălalt părinte, prin nerespectarea programului stabilit de instanță sau convenit de părinți, celălalt părinte poate cere serviciului public de asistență socială sau, după caz, persoanelor cu atribuții de asistență socială în circumscripția căruia se află locuința copilului, să monitorizeze relațiile personale cu copilul pentru o durată de până la 6 luni.”

„(6) Monitorizarea permite reprezentanților serviciului public de asistență socială sau, după caz, persoanelor cu atribuții de asistență socială, să asiste la preluarea copilului de către părintele la care nu locuiește în mod statornic, la vizitele efectuate la domiciliul copilului de către părintele care nu locuiește cu acesta, precum și la înapoierea copilului de către părintele care nu locuiește cu acesta. Totodată, monitorizarea permite reprezentanților serviciului public de asistență socială sau, după caz, persoanelor cu atribuții de asistență socială să asiste și în timpul găzduirii copilului de către părintele la care copilul nu locuiește în mod obișnuit, dacă instanța judecătorească a dispus monitorizarea printr-o sentință definitivă. Dispozițiile tezei a II-a se aplică în mod corespunzător și în situația prevăzută la alin. (1) lit. g).“

• La articolul 18, după alineatul (6) se introduce un nou alineat, alineatul (61), cu următorul cuprins:

„(61) Cu ocazia monitorizării, reprezentanții serviciului public de asistență socială sau, după caz, persoanele cu atribuții de asistență socială pot realiza intervievarea părinților, a copilului, a persoanelor cu care copilul relaționează în situațiile prevăzute la alin. (1) lit. c) și g), precum și a altor persoane a căror intervievare se apreciază a fi utilă în vederea întocmirii raportului de monitorizare.“

• La articolul 20, alineatul (1) se modifică și va avea următorul cuprins:

„Art. 20 (1) În vederea asigurării menținerii relațiilor personale ale copilului cu părinții săi sau cu alte persoane alături de care s-a bucurat de viața de familie, precum și pentru asigurarea înapoierii copilului la locuința sa la terminarea perioadei de găzduire, precum și pentru a preveni împiedicarea preluării copilului, la finalul găzduirii la domiciliul părintelui care nu locuiește cu copilul, instanța poate dispune, la cererea părintelui interesat sau a altei persoane îndreptățite, una sau mai multe măsuri cu caracter asiguratoriu sau a unor garanții. Dispozițiile tezei I se aplică în mod corespunzător și în situația prevăzută la art. 18 alin. (1) lit. g).“

3. Legea Nr. 273/2004, privind procedura adopției, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 739 din 23 septembrie 2016

Actul normativ adoptat de Guvern asigură accesul echitabil pentru intrarea pe liste în procesul de potrivire pentru toți adoptatorii sau familiile adoptatoare, stabilind un singur criteriu de ierarhizare și introduce obligativitatea anunțării adoptatorului sau familiei adoptatoare cu privire la rezultatul potrivirii. Documentul adoptat stabilește și procedura de acordare a drepturilor bănești prevăzute de Legea nr. 268/2020, respectiv indemnizația de sprijin și suma fixă în cuantum de 1.500 lei, prin agențiile pentru plăți și inspecție socială județene și a municipiului București.

Având în vedere prelungirea valabilității atestatului de la 2 ani la 5 ani, normele de aplicare ale legii stabilesc procedura de verificare anuală a îndeplinirii condițiilor care au stat la baza eliberării atestatului. Verificarea presupune realizarea cel puțin a unei vizite la domiciliul adoptatorului și a unei ședințe de consiliere psihologică cu cel puțin 60 de zile înainte de împlinirea termenului de un an de la eliberarea atestatului sau, după caz, de la ultima evaluare.

Consilierea copilului de către psihologul echipei multidisciplinare devine obligatorie după fiecare potrivire practică încetată în cadrul căreia a avut cel puțin o întâlnire a copilului cu adoptatorul/familia adoptatoare.

Alte informații suplimentare:

• a fost prelungită valabilitatea atestatului de la 2 ani la 5 ani, DGASPC având obligația să verifice anual îndeplinirea condițiilor care au stat la baza eliberării atestatului;
• s-au introdus stimulente financiare care să susțină familiile care adoptă;
• s-a modificat cuantumul concediului de acomodare de la 3.4 ISR la 85% din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni din ultimii 2 ani anteriori datei emiterii hotărârii judecătorești de încredințare în vederea adopției;
• s-a acordat managerului de caz posibilitatea ca, în situații excepționale și temeinic justificate, să poată stabili adopția ca finalitate a planului individualizat de protecție, anterior împlinirii termenelor prevăzute de lege, dacă este în interesul superior al copilului;
• s-au introdus în categoria familiilor sau persoanelor care au prioritate la adopție, pe lângă rudele copilului din cadrul familiei extinse, și persoanele alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie pentru o perioadă de minimum 6 luni, a celor care au adoptat frați ai copilului sau care se află în procedură de adopție cu un frate al acestuia, dacă acest lucru nu contravine interesului său superior.

Argumente statistice

Diagrama așezămintelor social-filantropice din Patriarhia Română, în anul 2024 (Raportul de activitate al Patriahiei Române https://basilica.ro/sinteza-activitatilor-bisericii-ortodoxe-romane-in-anul-2024-text-integral/ ) 

În anul 2024, Biserica Ortodoxă Română a desfășurat o amplă lucrare social-filantropică orientată către sprijinirea celor vulnerabili, axându-se în special pe vârsnici, dar oferind în mod susținut ajutor copiilor și tinerilor. Prin cele 884 de instituții și servicii sociale aflate sub egida sa, Biserica a pus în aplicare 1.254 de proiecte și programe sociale.

Pastoraţia familiilor în Patriarhia Română s-a dezvoltat în ultimii ani ca un răspuns firesc la schimbările sociale, economice şi culturale care afectează stabilitatea şi armonia vieţii de familie. În multe comunităţi, preotul întâlneşte familii aflate la răscruce, confruntate cu presiuni economice, cu ritmul alert al vieţii urbane sau cu dificultăţi în concilierea muncii cu timpul petrecut în familie. Biserica încearcă să răspundă acestor realităţi printr-o apropiere constantă de oameni, prin consiliere, întâlniri tematice și programe educative care urmăresc să redea familiei încrederea, speranţa şi sentimentul de apartenenţă.

Familiile vulnerabile ocupă un loc central în misiunea socială a Bisericii. Acestea includ familiile monoparentale, cele cu venituri reduse, familiile cu mulţi copii, cu membri bolnavi sau cu persoane dependente. Pentru aceste situaţii, parohiile, protopopiatele şi ONG-urile bisericeşti dezvoltă programe de sprijin material, fonduri de urgenţă, cantine sociale, centre de zi şi activităţi de afterschool. Narativ, rolul preotului este adesea acela al unui însoţitor care cunoaşte drama fiecărei case, care vede dincolo de statistici și care oferă nu doar ajutor concret, ci și un cuvânt care să refacă demnitatea celor aflaţi în neputinţă.

Pentru o familie vulnerabilă — părinți aflați în dificultate, copii fără sprijin, persoane bătrâne sau bolnave — aceste servicii pot fi „colacul de salvare”: un loc sigur pentru copil, hrană, sprijin material, dar și sansa de a-și reconstrui demnitatea și speranța.

De exemplu, centrele de zi și rezidențiale pentru copii oferă un mediu stabil, educație, consiliere, sprijin moral și religios; cantinele sociale / mese la domiciliu pot garanta hrană zilnică; locuințele protejate sau adăposturile pot oferi un acoperiș celor fără casă; serviciile sociale și medicale pot sprijini vârstnicii, bolnavii, familiile monoparentale; iar taberele ori programele de voluntariat oferă sprijin emoțional, spiritual și formativ pentru cei tineri. Toate acestea transformă Biserica nu doar într-o instituție ritualică, ci într-o rețea reală de solidaritate socială.

Pe lângă latura strict materială, pastoraţia familiilor vulnerabile urmăreşte și sănătatea emoţională şi relaţională a acestora. În contextul în care multe familii se confruntă cu stres, dependenţe, lipsa comunicării sau conflicte între generaţii, Biserica introduce programe de consiliere psihologică, mediere familială și ateliere educaţionale. Aceste activităţi au rolul de a întări legăturile dintre membrii familiei, de a preveni rupturile și de a crea un climat de siguranţă afectivă. Narativ, fiecare familie este văzută ca o poveste unică, cu propriile ei lupte și propriul drum spre vindecare.

Pastoraţia vizează însă și familiile obișnuite, care nu se confruntă neapărat cu vulnerabilități grave, dar care au nevoie de orientare, de consolidare spirituală și de susținere în ritmul vieții moderne. În aceste situaţii, Biserica oferă programe pentru tineri căsătoriți, seri catehetice dedicate vieţii de familie, activități pentru copii și evenimente comunitare care întăresc coeziunea socială. Preotul devine un facilitator al dialogului dintre generații și un sprijin stabil pentru familiile care doresc să-și întemeieze viaţa pe valori solide.

În ansamblu, pastoraţia familiilor în Patriarhia Română se construieşte pe o dublă direcţie: ajutor concret şi însoţire spirituală. În mediul social actual, unde izolarea, nesiguranţa şi instabilitatea pot atinge orice familie, Biserica îşi asumă rolul de „casă a comunității”, un loc în care familiile, indiferent de statutul lor social, îşi pot regăsi echilibrul, sensul și sprijinul necesar. 

De exemplu, în diagrama de mai jos se poate observa amploarea și diversitatea activităților social-filantropice desfășurate de Patriarhia Română în 2023–2024. Cele mai numeroase servicii rămân centrele sociale pentru copii, vârstnici și persoane vulnerabile, ceea ce arată orientarea constantă spre sprijinul grupurilor aflate în dificultate. Creșterea din 2024 în anumite tipuri de servicii (centre de zi, servicii sociale la domiciliu, locuințe protejate) reflectă adaptarea Bisericii la nevoile comunității și consolidarea rolului ei ca furnizor esențial de sprijin social.

Reprezentarea comparativă între anii 2023 și 2024 subliniază continuitatea eforturilor Bisericii în domeniul social-filantropic. Observăm o menținere la nivel înalt a centrelor rezidențiale și de zi, precum și un interes crescut pentru dezvoltarea serviciilor educaționale și de sprijin comunitar. Această evoluție demonstrează preocuparea Bisericii nu doar pentru asistența de bază, ci și pentru formarea și reintegrarea persoanelor aflate în situații vulnerabile.

În final, ultima diagramă confirmă impactul extins al Bisericii în domeniul social prin numărul mare de instituții și programe active. Deși anumite categorii înregistrează ușoare scăderi în 2024, altele cresc, arătând o redistribuire strategică a resurselor către zonele unde necesitățile sunt mai mari. Această dinamică reflectă adaptabilitatea Bisericii și capacitatea ei de a răspunde prompt schimbărilor sociale, menținându-și rolul de sprijin fundamental pentru comunitate.

Viziunea

Familiile din Eparhia Romanului și Bacăului vor găsi întotdeauna sprijin în parohiile, unitățile de cult și ONG-urile eparhiale, care vor deveni spații de însoțire spirituală, socială și educațională pentru părinți, copii și tineri.

Misiunea:

Arhiepiscopia Romanului și Bacăului, prin parohii, centre social-educaționale și ONG-uri eparhiale, oferă familiilor suport spiritual, moral, social, educațional și catehetic, contribuind la întărirea unității familiale, prevenirea situațiilor de risc și însoțirea creștinească a părinților și copiilor.

 Scopul

Scopul proiectului este de a evalua, dezvolta și derula activități și servicii dedicate familiilor, în special celor aflate în dificultate, prin crearea și consolidarea unor servicii socio-educaționale în unitățile de cult și ONG-urile Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului. Aceste servicii vor sprijini părinții, copiii și tinerii în vederea consolidării relațiilor familiale, prevenirii abandonului școlar și a violenței domestice, de asemenea și pentru întărirea educației moral-creștine.

Obiectiv general

Obiectivul general este evaluarea situației reale a familiilor din Eparhia Romanului și Bacăului și identificarea nevoilor lor concrete, în vederea dezvoltării în fiecare parohie a cel puțin unei activități sau a unui serviciu socio-educațional dedicat familiei, copiilor și tinerilor.

          Obiective specifice:

1. Radiografierea situației reale a familiilor din parohii, evaluarea numărului de copii, tineri și părinți implicați în viața liturgică și în activitățile parohiale.
2. Identificarea dificultăților cu care se confruntă familiile, dar și a provocărilor întâmpinate de preoți și voluntari în lucrul cu acestea, pentru a putea dezvolta servicii adecvate.
3. Implementarea în fiecare parohie a cel puțin unei activități / unui serviciu socio-educațional destinat familiilor (ex.: consiliere familială, consiliere și sprijin pentru părinți și copii, activități de parenting creștin, programe pentru prevenirea abandonului școlar, centre de zi etc.).
4. Creșterea numărului de parohii și ONG-uri acreditate ca furnizori de servicii socio-educaționale, conform standardelor Ministerului Muncii și Solidarității Sociale / Ministerului Sănătății, precum și înființarea de centre de zi și alte servicii destinate familiilor cu dificultăți

Resurse necesare
   1.  Logistice

Fiecare parohie va avea nevoie de un spațiu dedicat activităților cu familiile, copiilor și tinerilor. Aceste spații pot fi:

• așezăminte social-filantropice,
• casa parohială (dacă este disponibilă),
• săli parohiale,
• spații puse la dispoziție de parteneri (școli, cămine culturale etc.).

Spațiile vor fi dotate minimal pentru activități de consiliere, ateliere educaționale, întâlniri de cateheză familială, programe pentru prevenirea abandonului școlar.

Conform Legii 239/2007, unitățile de cult pot primi în proprietate, cu titlu gratuit, imobile ale autorităților locale pentru activități socio-educaționale, facilitând astfel dezvoltarea infrastructurii necesare pentru sprijinirea familiilor.

2. Financiare

Activitatea socio-educațională implică, de multe ori, costuri, însă acestea trebuie optimizate în funcție de grupul țintă și de nevoile concrete ale copiilor. 

Resurse financiare, în afară de cele interne, pot fi accesate prin scrierea unor proiecte (după modelul pe care Sectorul social-filantropic îl poate pune la dispoziție), care se pot depune la diferite instituții finanțatoare la nivel local sau național / european. Pentru a crește șansa de finanțare se poate recurge la acreditarea parohiei ca furnizor de servicii sociale conform HG 118/2014 , privind legea calității serviciilor sociale și ulterior licențierea acelui tip de serviciu social. Parohiile pot beneficia de finanțarea serviciilor sociale conform legii 292/2011 (Legea Asistenței Sociale) ca și alte instituții publice și private prin intermediul diferitelor granturi, proiecte, subvenții (Legea 34/1998) pentru orice tip de serviciu social regăsit din Nomenclatorul serviciilor sociale din România (HG 867/2015).

3. Umane

Pentru a desfășura activități socio-educaționale, parohul parohiei împreună cu alți colaboratori, cadre didactice, pedagogi, specialiști sau voluntari,  poate implementa un serviciu socio-educațional în condițiile legii și respectând standardele de calitate.

Pentru servicii nelicențiate o parohie poate utiliza resursele umane proprii și voluntari, dar pentru servicii licențiate va fi nevoie de personal specializat conform organigramei din domeniul respectiv (a se consulta HG 867/2015). Pentru plata acestor salarii legea subvențiilor poate acoperi aceste costuri, sau un protocol cu consiliul local/județean.

Calendarul proiectului

• 1 ianuarie- 1 martie 2026 - Parteneriate cu DGASPC Bacău și Neamț, DAS-urile și SPAS-urile din eparhie pentru a gasi solutii la nevoile identificate de preoti în parohiile pe care le păstoresc. Continua sprijinirea și integrarea socială a copiilor cu risc de abandon social în comunitățile parohiale.
• 30 ianuarie 2026- Ziua Internațională pentru Nonviolență în Școală – se vor organiza campanii de informare în scolile din eparhie pentru a semna acest fenomen, cu sprijinul profesorilor de religie;
• Februarie - Întâlniri cu ONG-uri, protopopiatele eparhiei și birourile de asistenți sociali;
• 2 februarie 2026 - Întâmpinarea Domnului – Curs/cateheză despre modelul de parenting creștin, dedicat familiilor vulnerabile, desfășurat la nivelul parohiilor din cuprinsul eparhiei.
• 11 februarie 2026 – Ziua internațională a bolnavului și 15 februarie - Ziua Internațională a copilului bolnav de cancer -  Se vor organiza prin protopopiate Taina Sf. Maslu pentru familii și/sau copiii bolnavi și se vor vizita copii și tinerii bolnavi din spitale sau din centrele rezidențiale pentru a le oferi daruri și încurajare;
• Martie – Luna pentru viață – Sectorul social – filantropic, impreună cu protopopiatele și ONG-urile eparhiale, va organiza ateliere de lucru, campanii de informare în școli, diverse activități adresate tinerilor părinți și tinerilor din sistemul de învățământ și mai ales „Marsul pentru viață”;
• 1 martie – Ziua Mărțișorului. Activități și ateliere dedicate relațiilor afective dintre copii și mame.
• 8 martie 2025 – Ziua Femeii. Activități provita menite să marcheze valoarea vieții în toate contextele sociale, mai ales în cadrul familiei.
• 21 martie 2026- Ziua mondială a Sindromului Down. Marcarea zilei în toată eparhia prin diverse activități specifice în cadrul centrelor de zi care oferă suport medical, socio-educațional și psiho-emoțional acestor copii și familiilor lor;
• 2 aprilie 2026- Ziua Mondială de conștientizare a Autismului. Activități derulate în centrele de terapie pentru copiii diagnosticați cu autism de pe cuprinsul eparhiei;
• 7 aprilie 2026- Ziua Mondială a sănătății. Donare de Kit-uri medicale de bază pentru familii cu membri bolnavi;
• Mai 2026 - Milostenie financiară și materială pentru familiile copiilor bolnavi cronici;
• 15 mai 2026- Ziua Internațională a Familiei – se vor organiza diferite ateliere pentru familii prin Centrele de consiliere și sprijin pentru părinți și copii din cadrul ONG-urilor eparhiei.
• Aprilie-Iunie 2026- Meditații gratuite pentru copiii cu risc de abandon școlar care se pregătesc pentru examenul de capacitate și bacalaureat;
• 1 iunie 2026- Competiții sportive eparhiale cu premii și excursii pentru familii vulnerabile;
• 4 iunie 2026  - Ziua Internațională a copiilor victime ale agresiunii – se vor realiza ateliere de lucru în școli, cu sprijinul consilierilor școlari și a profesorilor de religie, prin care se vor analiza condițiile în care au loc agresiunile în familie și soluțiile socio-educaționale pentru ca elevii să nu mai devină victime. Totodată vor fi prezentate și diferite mărturii ale copiilor afectați de bullying și cum putem preveni acest fenomen.
• Iulie 2024- Tabără de vară pentru 50 de copii care provin din familii dezavantajate, la munte sau la mare, impreună cu părinții lor;
• 30 iulie 2026- Ziua Internațională a Prieteniei – o competiție sportivă și de cultură generală, eparhială, la care se pot înscrie familii pentru a crește coeziunea din interiorul său, prin această activitate vom arăta cât de importantă este coeziunea într-o familie, dar și cât de mult contează ca toți membrii familiei să funcționeze ca o echipă;
• August 2026- Bursele școlare „Episcop Melchisedec”- 10  burse școlare pentru copii cu situații familiale precare, foarte buni la învățătură și care au posibilități materiale reduse;
• 5 septembrie - Ziua Internațională a Carității – familiile vor invăță ce înseamnă să dăruiești și fii bun și milostiv, prin activități concrete de filantropie;
• 9 septembrie  - Sf. Ioachim și Ana – Activitate dedicată familiilor ce nu pot avea copii, evidențierea beneficiilor adopției în aceste contexte ca mângâiere;
• 1 octombrie 2026 - Ziua internațională a persoanelor vârstnice. Vor avea loc activități intergeneraționale (copii-vârstnici) la Centrul medico-social rezidențial pentru vârstnici de la Hârja și la alte instituții din eparhie;
• 25 Noiembrie 2026 – Ziua Internațională pentru Eliminarea Violenței împotriva Femeilor  - Conferinta despre efectele violentei domestice si atelier dedicat preotilor din eparhie pentru pastoratia acestor cazuri.
• Decembrie 2026 -  Implementarea proiectului social eparhial„Vrei să fii bun de Crăciun?” – ediția a VII-a. Activități de caritate pentru copii și familii.
• 3 decembrie 2026- Ziua Internațională a persoanelor cu dizabilități -Activitatăți la Centrul de Recuperare și Reabilitare a copiilor cu deficiențe de la Hârja, la Parohia Lazaret, Centrul Romanița și alte instituții ale eparhiei;

Bibliografie

1. Arhimandritul Ioanichie Bălan, Călăuză ortodoxă în familie și societate, vol. 2, ediția a III-a, Editura Mănăstirea Sihăstria, Vânători-Neamț, 2010, pp. 8-9.
2. Sfântul Cuvios Iacov Tsalikis, „Grija de copii este cea mai frumoasă rugăciune”, disponibil la: https://doxologia.ro/grija-de-copii-este-cea-mai-frumoasa-rugaciune.
3. †DANIEL, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, „Pastorală la Învierea Domnului: Învierea lui Hristos – Lumina Sfântului Botez”, în Teologie și Viață, Anul XII (LXXVIII), nr. 5-8, mai-august 2002, Iași, p. 9.
4. †DANIEL, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, „Pastorală la Nașterea Domnului”, în Teologie și Viață, Anul I (LXVII), nr. 9-12, septembrie–decembrie 1991, p. 6.
5. †DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, „Familia creștină – icoană a iubirii lui Dumnezeu în lume”, în Revista BOR, nr. 2, mai–august 2020, București, p. 7.
6. †DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, „În familie copilul înțelege taina iubirii lui Dumnezeu: Mesajul Patriarhului Daniel pentru Duminica Părinților și Copiilor”, disponibil la: https://basilica.ro/in-familie-copilul-intelege-taina-iubirii-lui-dumnezeu-mesajul-patriarhului-daniel-pentru-duminica-parintilor-si-copiilor/.
7. †DANIEL, Patriarhul României, „Mesaj cu ocazia Zilei Internaționale a Copilului – 1 iunie”, în Credința pentru fapte bune. Lucrarea Bisericii în societate în anul 2010, Ed. Basilica, București, 2010, p. 56.
8. †DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, „Comuniune și conlucrare frățească în viața Bisericii și în misiunea socială”, în Misiune pentru mântuire. Lucrarea Bisericii în societate, Ed. Basilica, București, 2009, pp. 47-48.
9. †DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, „Cuvânt rostit la Congresul Internațional de Teologie Familia creștină, o binecuvântare pentru Biserică și societate, Palatul Patriarhiei (1-3 noiembrie 2011)”, în Lumina Botezului și Bucuria Familiei. Lucrarea Bisericii în societate în anul 2011, Ed. Basilica, București, 2012, pp. 256-258.
10. †DANIEL, Patriarhul României, „Mesaj cu prilejul Duminicii Părinților și Copiilor, 7 iunie 2020”, în Rugăciune și Solidaritate Filantropică în vreme de Pandemie. Lucrarea Bisericii în societate în anul 2020, Ed. Basilica, București, 2021, p. 132.
11. †DANIEL, Patriarhul României, „Mesaj transmis la Duminica Părinților și a Copiilor (5 iunie 2011)”, în Lumina Botezului și Bucuria Familiei. Lucrarea Bisericii în societate în anul 2011, Ed. Basilica, București, 2012, pp. 96-97.
12. † PS Macarie Drăgoi, „Provocări contemporane la adresa pastorației părinților și copiilor”, în Educația creștină într-o cultură pluralistă. Cum creștem copiii în lumea de azi, vol. I, disponibil la: https://www.crestinortodox.ro/credinta/provocari-contemporane-adresa-pastoratiei-parintilor-copiilor-161071.html.
13. Iulian Dumitrașcu, „Pastorală Crăciun 2019: Nașterea Domnului – Binecuvântarea părinților și copiilor”, disponibil la: https://basilica.ro/pastorala-craciun-2019-nasterea-domnului-binecuvantarea-parintilor-si-copiilor/.
14. Pr. Pavel Gumerov, Conflictele familiale: prevenire și rezolvare, traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, 2013, pp. 76-77.
15. Pr. Pavel Gumerov, Conflictele familiale: prevenire și rezolvare, traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, 2013, p. 81.
16. Sfântul Teofan Zăvorâtul, Mântuirea în viața de familie, traducere de Adrian și Xenia Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, 2004, p. 21.
17. Dr. Dimitri Avdeev, Ioana Besedina, Femeia și problemele ei – perspectiva psihiatrului ortodox, traducere din limba rusă de Eugeniu Rigoti și Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, 2011, p. 19.
18. Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești IV: Viața de familie, Editura Evanghelismos, București, 2003, p. 103.
19. Ana Corina Săcrieru, „Ideologia de gen și identitatea copiilor noștri”, în Ziarul Lumina, 2 septembrie 2018, disponibil la: https://ziarullumina.ro/societate/actualitate-sociala/ideologia-de-gen-si-identitatea-copiilor-nostri-136716.html.
20. Wikipedia, „Dreptul familiei”, disponibil la: https://ro.wikipedia.org/wiki/Dreptul_familiei.
21. Maria Pescaru, Asistența și protecția socială a familiei și copilului, Editura SITECH, Craiova, 2014, p. 9.
22. Gabriela Alexandrescu, Ecaterina Mirea, Roxana Paraschiv, Raport privind respectarea drepturilor copilului în România (2019), Editura BMI Publishing, București, 2019, p. 29.
23. Protecția copilului, document PDF, disponibil la: https://ro.scribd.com/document/452186790/Protectia-copilului-1-pdf, accesat la 10 noiembrie 2025.
24. Legea 272/2004, republicată privind protecția și promovarea drepturilor copilului, disponibilă la: http://www.mmuncii.ro/j33/images/Documente/Legislatie/L272-2004-R.pdf, 15 noiembrie 2025.
25. Legea nr. 272/2004, republicată privind protecția și promovarea drepturilor copilului, disponibilă la: https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/156097, 20 noiembrie 2025.
26. Legalis, „Completări ale Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului”, disponibil la: https://www.legalis.ro/2016/04/07/completari-ale-legii-nr-2722004-privind-protectia-si-promovarea-drepturilor-copilului/, accesat la 20 noiembrie 2025.

Pr. Ilarion Mâță, consilier la Sectorul Social-filantropic al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului