Sâmbătă, 30 noiembrie, în ziua de prăznuire a Sfântului Apostol Andrei, cel întâi chemat, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, a săvârșit Sfânta Liturghie la Metocul Chiriarhal „Sfinții și Dumnezeieștii Părinți Ioachim și Ana” de la Itești.
La finalul Sfintei Liturghii, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim a adresat un cuvânt de învățătură pelerinilor veniți pentru împreună rugăciune, vorbind despre cinstirea Sfântului Apostol Andrei în spiritualitatea românească și despre perenitatea creștinismului de factură apostolică mărturisit de-a lungul a două milenii în România: „Ziua de astăzi este foarte importantă. Este greu să faci o sinteză a întregului apostolat al Bisericii. Orice Biserică este un tezaur de apostolat social. Credința noastră este una apostolică, Sfântul Apostol Andrei făcând parte dintre cei 12 apostoli. Andrei cel întâi chemat este un nume care revine din ce în ce mai frecvent în spiritualitatea noastră și în rândul credincioșilor, pentru a fi protectorul acestora și al celor care invocă pe sfinți ca fiind martori și mărturisitori înaintea lui Dumnezeu, a prezenței noastre fizice în Biserica lui Hristos. Pentru poporul român, în Peștera Sfântului Andrei din Dobrogea s-a semnat actul de Botez al neamului românesc, Sciția Minor fiind locul în care el a predicat, pe malul Mării Negre, în cetățile cele mai importante ale vremii, această regiune având un creștinism apostolic. Ca Biserică, trebuie să ne mândrim deoarece creștinism apostolic înseamnă a fi altoit pe vița Hristos care ne ajută să facem parte din corpul mare al apostolilor, care este Biserica zidită pe temelia apostolilor și învățătura Evangheliei. Apostolii au propovăduit Evanghelia până la marginile lumii. Sfântul Andrei a fost apostolul cel dintâi chemat și de la el au început zorii creștinismului primar, iar după el au venit mucenicii, ierarhii, călugării etc și a ajuns până în zilele noastre. De ce a ajuns acest popor, care a fost atât de batjocorit în istorie, un creștinism apostolic până astăzi? Pentru faptul că poporul român are un proverb pe care alte popoare nu-l au: apa trece pietrele rămân. Fiecare creștin să aibă conștiința că face parte dintr-o biserică viabilă, apostolică, adevărată, care a știut în fiecare timp al istoriei să se transfigureze pentru a deveni o paradigmă pentru credincioși săi. Mulțumim lui Dumnezeu pentru toate, să ne rugăm pentru pacea lumii pe care o dă doar Hristos și pe care au trăit-o sfinții. Acea pace care dă roadele Duhului Sfânt, care mărește arealul în care te miști, care vine de la Hristos. În aceste clipe grele pentru neamul românesc, să căutăm pacea lui Hristos”.
Părintele arhimandrit Nicodim Bițic, consilier eparhial și duhovnic al obștii acestui așezământ monahal, a mulțumit Ierarhului pentru prezența în mijlocul monahilor și monahiilor cu prilejul acestei sărbători, vorbind despre ascultarea față de ierarh și rememorând aspecte din lucrarea misionară a Înaltpreasfințitului Părinte Ioachim: „Pentru obștea noastră, prezența ierarhului este o bucurie foarte mare, este o împlinire, deoarece se realizează deplinătatea Sfinte Liturghii. Rememorând multele evenimente la care am participat aș putea spune că astăzi era ziua cea mai ostenitoare din programul Înaltpreasfinției voastre, de multe ori fiind pelerin la Peștera Sfântului Apostol Andrei. Pentru un creștin care intră în viața de mănăstire ca monah, nu se gândește niciodată că va ajunge preot sau că va avea o misiune specială de a ridica o mănăstire, ci se lasă în voia lui Dumnezeu făcând ascultare de stareț. Apoi, dacă starețul sau episcopul te cheamă pentru a fi hirotonit, atunci ascultarea care ți se încredințează se realizează prin lucrarea lui Dumnezeu. Este al cincilea loc în care mi-a fost rânduit să fac ascultare și chiar dacă de multe ori nu am înțeles multe lucruri, de fiecare dată când am văzut împlinindu-se anumite lucruri prin locurile unde am viețuit, la Runc, Ciolpani, Tisa, centrul Eparhial de al Roman și aici, la Itești, am considerat că și în acest loc Dumnezeu a vrut să facă o poartă a Sa către cer. Am convingerea că acest loc unde noi am așezat sămânța, Dumnezeu nu-l va părăsi niciodată”.
La final, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim a felicitat obștea monahală, care sub coordonarea maicii starețe Chiriachi Chiper a reușit să transforme spațiul într-o oază de spiritualitate.