Întâi Decembrie este ziua re-nașterii noastre ca stat unitar între statele moderne și independente ale lumii, ziua în care românii din Basarabia, Bucovina, Transilvania și Regatul României, care vorbeau aceeași limbă a vechilor cazanii și mărturiseau aceeași credință de origine apostolică, au rostit într-un glas numele țării noastre, România, care de 107 ani ne ocrotește între granițele ei.
Această istorică împlinire, care reflectă realizarea unității geo-politice și cultural-religioase românești, naște în noi sentimente înălțătoare de veritabilă și profundă trăire, aducând în actualitate numele marilor oameni pe care istoria națiunii le-a așezat pe frontispiciul demnității naționale. Măreția faptelor lor nemuritoare răsună ca un ecou peste timp îndemnându-ne să nu uităm care ne este sorgintea și cine ne sunt eroii care au murit iubindu-și patria și neamul.
Ziua de Întâi Decembrie ne amintește că puterea unui popor stă în unitatea și solidaritatea dintre fiii lui. Identitatea culturală comună, istoria cu momentele ei de bucurie și suferință, pământul udat cu lacrimi și sânge, conștiința că facem parte dintr-un popor de sfinți și de eroi sunt tot atâtea valori fundamentale care structurează conștiința noastră națională și ne obligă să nu știrbim nicio fărâmă din idealul construit cu migală și sacrificiu de-a lungul a multe generații.
Trăim astăzi timpuri dificile și nesigure în care criza politică, familială și financiară, insecuritatea granițelor, setea irațională de putere sau circulația eronată a informațiilor reflectă fragilitatea libertății și transmit incertitudine și dezbinare, făcând cu atât mai dificilă revenirea la starea de normalitate, la regăsirea de sine, la pacea și înțelegerea între fiii acestui neam. În contextul socio-politic actual, mai mult ca oricând, se simte nevoia de echilibru, înțelepciune și încredere, de solidaritate, compasiune și ajutor de la Dumnezeu. De aceea, vă îndemn ca, în această zi de aleasă sărbătore națională, mijlocind pacea și concordia între oameni, să nu uităm că suntem un popor creștin și evlavios care a fost răstignit de multe ori în istoria sa și tot de atâtea ori a învins greutățile înălțând în rugăciune gândul către Dumnezeu.
Azi trebuie mai ales să ne gândim la fiii neamului răspândiți pe toate meridianele lumii. Biserica nu judecă pe cei ce și-au asumat această nouă provocare și nici cauzele plecării lor, dar a sesizat fenomenul și consecințele inimaginabile ale migrației românești și a trimis preoți misionari în locurile unde s-au stabilit, încercând să determine pe fiii neamului să rămână uniți și să țină cel puțin o parte din tezaurul care structurează identitatea lor național-creștină, după cum spune Sfântul Preot Mărturisitor Dumitru Staniloae în lucrarea sa Ortodoxie și românism. Cele peste 2500 de comunități bisericești, deschise în cei 35 de ani de după căderea cortinei de fier a comunismului ateu, sunt tot atâtea oaze de civilizație și spiritualitate unde românii se roagă în dulcea limbă mioritică vorbită de veacuri în spațiul Carpato-danubiano-pontic.
Munca cinstită, respectarea legilor, grija pentru binele comun, credința curată sunt tot atâtea forme prin care generația de astăzi este chemată să-și arate în mod concret recunoștința față de părinții acestei națiuni, ale cărei rădăcini adânci poartă în ele seva demnității, onoarei și curajului.
Rugăm pe Sfântul Apostol Andrei, ocrotitorul României, să ajute poporul român în realizarea tuturor aspiraţiilor nobile de pace și prosperitate, să dea curaj și biruință celor care apără și slujesc această țară, să ne dea puterea de a nu ne pierde speranța și credința în ceea ce este înălțător și mântuitor, știind că suntem un popor binecredincios, binecuvântat și iubit de Dumnezeu.
Dumnezeu să binecuvânteze România și pe români!
*Cuvânt la Ziua Națională a României, 1 decembrie 2025
