În cea de-a patra duminică pregătitoare intrării în Sfântul și Marele Post, numită și Duminica Izgonirii lui Adam din Rai, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, a săvârșit Sfânta Liturghie la Catedrala arhiepiscopală „Sfânta Cuvioasă Parascheva” din Roman.
Sub protia Înaltpreasfințitului Părinte Ioachim, soborul preoților Catedralei a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie înălțând rugăciuni în această ultimă zi de duminică premergătoare Postului Mare. Cunoscută în tradiția liturgică a Ortodoxiei universale și ca Duminica Iertării, această zi a așezat spre meditație credincioșilor textul evangheliei (Matei 6, 14-21) care vorbește despre iertare, despre săvârșirea nevoințelor specifice postului, întru ascuns, și despre împlinirea faptelor milei creștine, ca virtuți care pot călăuzi și însoți pe creștin de-a lungul călătoriei spirituale spre Slăvitul Praznic al Învierii. Acest triptic al virtuților pregătește sufletul creștinului pentru înțelegerea și asumarea nevoințelor în această perioadă de timp în care suntem îndemnați să urcăm spre Înviere, pășind pe treptele nevoinței spirituale.
În cuvântul de învățătură adresat credincioșilor Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim a vorbit despre înțelesul duhovnicesc al inimii în spiritualitatea creștină și despre treptele înduhovnicirii omului așa cum reiese din pericopa evanghelică citită în această zi:
„Evanghelia de astăzi ne oferă programul spiritual pentru perioada postului care urmează. Este un text scurt, dar plin de semnificații. Inima este înțeleasă în spiritualitatea creștină ca fiind sufletul nostru, pentru că inima, anima în limba latină, înseamnă suflet. În textul evanghelic de astăzi inima este înțeleasă nu ca organ, ci este anima, adică suflet care este receptacol de ceea ce este spiritual și care ajută la înduhovnicirea afectelor dau dispozițiunilor noastre naturale, care sunt bune și folositoare, dar care nu trebuie să prevaleze, ci să lase locul celor spirituale, folositoare în perioada postului. În pericopa evanghelică sunt trei cuvinte care prezintă trei direcții pe care trebuie să le urmăm, ca un program duhovnicesc: iertarea, curățirea și înduhovnicirea. Mai întâi ni se spune că ni se iartă greșelile de către Dumnezeu dacă și noi iertăm mai întâi greșelile celor care ne-au greșit. În al doilea rând, ni se vorbește despre ungere și spălare, ca treaptă a curățirii spirituale, iar în final, ni se cere să nu ne adunăm comori pe pământ, ci să ne angajăm la viața duhovnicească ce are ca finalitate Împărăția lui Dumnezeu. Așadar, evanghelia de astăzi ne invită să urcăm aceste trei trepte în perioada care urmează pentru ca la finalul nevoinței noastre să ne împărtășim din lumina necreată a lui Dumnezeu Înviat”.
Totodată, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim a vorbit despre aspectele vieții spirituale accentuând faptul că virtutea iertării așază pe om în comuniune cu Dumnezeu și cu semenii, iar iubirea îl conduce la asemănarea cu Dumnezeu, tot efortul spiritual din timpul postului fiind un continuu urcuș spre desăvârșire:
„Acest text, asemenea altora din Sfânta Scriptură a dat naștere teologiei mistice care vorbește despre trei aspecte ale vieții spirituale a omului: purificarea, iluminarea și îndumnezeirea. Iar aceasta este calea pe care trebuie să mergem. La toate acestea se adaugă iertarea, care reprezintă orientarea minții spre Dumnezeu, reașezarea omului în comuniune cu semenii și cu Părintele său. În limba grecească, cuvântul om se traduce anthropos, un cuvânt care înseamnă a privi în sus. Acest cuvânt ne conduce la verticalitatea omului care prin mintea sa scrutează creația, o așază în definiții și se ancorează în Dumnezeu, cugetând la sensul creației și desemnându-se ca persoană de comuniune cu Dumnezeu și aproapele. Mai mult decât iertarea, Dumnezeu ne-a poruncit să iubim pe vrăjmașii noștri și să facem bine celor care ne fac răul. Omul care se recunoaște ca persoană, îl recunoaște pe cel de lângă el ca fiind persoană, chip al lui Dumnezeu angajat la efort spiritual în perspectiva asemănării sale cu Dumnezeu, iar atunci înțelege că se găsește pe Calea cea bună care este Hristos, Cel care ne iartă și ne reașază în comuniune cu El și cu semenii noștri. Ca să accedem la viața veșnică trebuie să trecem prin Hristos care ne unge și ne pecetluiește ca fiind mădulare ale Trupului Său și ne ghidează să împlinim virtuțile. Împlinind acestea înseamnă că am urcat niște trepte care ne conduc la cunoaștere și iluminare, urcând spiralic treptele desăvârșirii. Urcând aceste trepte înțelegem că suntem păcătoși în raport cu iubirea și bunătatea lui Dumnezeu și ne străduim să ne curățim din ce în ce mai mult. Iată așadar, programul postului. Să-L luăm pe Hristos ca normativ pentru viața noastră, căci El ne-a uns și pecetluit ca mădulare ale Bisericii, dar ne-a și învățat prin Evanghelie ce să împlinim pentru a ajunge pe treptele desăvârșirii”.
De asemenea, Înaltpreasfinția Sa a vorbit despre sensul efortului spiritual pe care creștinul îl găsește doar atunci când este orientat și pășește pe calea arătată de Hristos: „Nu cuvintele sau faptele pe care le împlinim ne definesc pe noi, ci Duhul sau calea pe care mergem, căci în această viață nu este important ce realizăm, ci direcția în care ne mișcăm. Așa cum soarele nu răsare pentru a apune, ci pentru a lumina până la apus, tot așa și omul trebuie să fie orientat pentru că Dumnezeu l-a înzestrat cu minte, voință și sentiment, prin care discerne esențialul de nonesențial, în aventura terestră la care este angajat în câștigarea asemănării cu Dumnezeu”.
În cadrul Sfintei Liturghii, diaconul Olaru Ion Andrei a fost hirotonit preot pe seama Parohiei Trebeș, Protopopiatul Bacău, pentru a răspunde nevoilor spirituale ale credincioșilor din această comunitate.
Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost oferite de Corala „Paraschevi” a Catedralei arhiepiscopale.
