După săvârșirea Sfintei Liturghii în sfântul chivot romașcan, soborul preoților și diaconilor, cu podoabe sfinte în mâini, în glas de clopot și de cântări sfinte, a mers în procesiune spre altarul de vară din proximitatea Catedralei, special amenajat pentru săvârșirea slujbei de sfințire a apei.

În cuvântul de învățătură adresat credincioșilor, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim a vorbit despre evenimentul Botezului Domnului relatat de Sfânta Evanghelie, despre rolul fundamental al Sfântului Ioan Botezătorul în istoria mântuirii și despre descoperirea Preasfintei Treimi la râul Iordanului. 

În cuvântul adresat celor prezenți, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim a tâlcuit pericopa evanghelică a sărbătorii precizând faptul că Mântuitorul deși S-a întrupat în poporul ales, Evanghelia Sa este adresată tuturor oamenilor, iar mântuirea este universală.

„Mântuitorul vine la Iordan la vârsta de 30 de ani, adică la vârsta maturității, când cuvintele rostite au autoritate și pot deveni normative. Iisus venea din Galileea, pentru că locuința Lui era acolo și alesese să locuiască în acel loc pentru a arăta că a venit în lume pentru toate popoarele lumii. El a venit într-un popor anume și și-a înscris numele în catastifele istoriei, dar mântuirea Sa este universală, ea fiindu-ne dată și nouă, care suntem altoiți pe vița Hristos și suntem pecetluiți în numele Preasfintei Treimi”. Totodată, Înaltpreasfinția Sa a precizat faptul că botezul lui Ioan era administrat pentru ca cei veniți la Iordan să conștientizeze starea de decădere în care se aflau.

„Botezul lui Ioan era administrat pentru conștientizarea stării de păcat, era un botez al pocăinței, așa cum și spunea în cuvântările sale: Pocăiți-vă că s-a apropiat Împărăția Cerurilor (Matei 3,2). Cel mai mare bărbat născut din femeie a primit mandatul de a boteza și de a vedea cu duhul, căci atunci când Iisus s-a apropiat de Iordan, el L-a recunoscut pe Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatele lumii. Apa și focul sunt imaginea Duhului Sfânt. Aceste două elemente, în manieră echilibrată, aduc fertilitate și bogăție, dar dacă vine numai foc sau numai apă se pot naște calamități. 

De asemenea, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim a vorbit despre înțelesul teologic al botezului Domnului Iisus în râul Iordan, ca asumare a păcatelor întregii umanități.

„În expresia lasă acum căci așa se cuvine nouă să împlinim toată dreptatea (Matei 3,15), înțelegem că lui Ioan nu i se descoperiseră toate tainele lui Dumnezeu. Aici, coborând în apele Iordanului, se petrece cea de-a treia chenoză a Mântuitorului, prima chenoză fiind când Se smerește luând chip de om în pântecele Fecioarei, iar cea de-a doua când Se naște în peștera din Betleem. Intrând în apa baptismală a Iordanului, care simboliza apele din toată lumea încărcate de păcatele tuturor oamenilor, Cel fără de păcat ia asupra Sa povara neputințelor și păcatelor umanității întregi. Deci în această expresie Mântuitorul arată lui Ioan că el încă nu a înțeles această taină sau plan al lui Dumnezeu, Care fără de păcat fiind, Se smerește, intră în apă și ia asupra Sa păcatele noastre. El Se coboară în apele Iordanului și ia asupra Sa păcatele, dar ce lasă în loc? El a lăsat germenii Învierii. Sfântul Apostol Pavel sintetizează teologia Teofaniei spunând: de dragul nostru Dumnezeu L-a făcut pentru noi păcat, ca să ia în trupul Său toate păcatele umanității”.

În finalul cuvântului Său, Înaltpreafinția Sa a precizat faptul că sărbătoarea Botezului este momentul în care fiecare creștin este îndemnat să mediteze la momentul propriului botez, amintind și faptul că Taina Spovedaniei este înțeleasă în trăirea ortodoxă ca fiind un al doilea botez prin care creștinul se poate curăți de păcatele personale.

„La această mare sărbătoare ne aducem aminte și de botezul nostru. Atunci când am fost afundați în apă și am lăsat acolo păcatele personale și consecințele păcatului adamic, am fost afundați în numele Preasfintei Treimi. Sufletul omului, care este suflare de viață, rămâne viu chiar dacă trupul omului se degradează și în cele din urmă este așezat în mormânt. Omul, de-a lungul vieții sale este botezat din nou prin taina pocăinței, prin care taină duhovnicească dobândește starea inițială a botezului”.

În cadrul slujbei, diaconii Dima Marian și Dragoș Voicu au fost hirotesiți în treapta onorifică de arhidiacon pe seama Catedralei arhiepiscopale „Sfânta Cuvioasă Parascheva” din Roman.

Răspunsurile liturgice au fost oferite de Corul „Diaconia” al Catedralei arhiepiscopale.