SCOP:

Redobândirea funcționalităților bio - psiho- socio - spirituale ale pacienților vindecați de virusul SARS - CoV – 2, prin terapii complementare, în perioada post - COVID.

OBIECTIVE:

1. Conștientizarea bolii și a traumei;
2. Cunoașterea reciprocă a pacienților care au trecut prin aceeași boală;
3. Organizarea de sesiuni formative și informative prin terapii complementare (bio - psiho- socio - spirituale);
4. Oferirea unor momente de relaxare, de deconectare, față de presinuea psiho – socială și presiunea mass - media, asupra pacienților trecuți prin această boală;
5. Realizarea unor activități și excursii de normalizare a stilului de viață a pacienților trecuți prin această boală;
6. Organizarea unor pelerinaje și a unor ieșiri în aer liber pentru a se reabilita din punc de vedere emoțional.

Argumentele proiectului:

1. Argumente medicale

Pandemia COVID-19 și impunerea măsurilor stricte de prevenire a răspândirii noului coronavirus au reprezentat și încă reprezintă un factor major de stres, atât pentru adulți, cât și pentru copii si adolescenți. În această perioadă, am putut observa că unele condiții medicale preexistente s-au intensificat la mulți pacienți, în timp ce la alții s-au declanșat stări de anxietate, depresie și neputință în fața acestei noi provocări.

Programul de recuperare este constituit din totalitatea procedeelor care ajută la recuperarea fizica și psihică a pacienților care au suferit de diferite afecțiuni. Reabilitarea trebuie instituită cât mai curând posibil, pentru a asigura desfășurarea unei vieți normale.

Metodele de reabilitare diferă de la o persoană la alta, însă au același scop și anume:

• dobândirea unui status funcțional care să ofere independența și ajutor minim din partea celorlalte persoane;
• acomodarea fizică si psihică a persoanei cu schimbările determinate de boală;
• integrarea corespunzătoare în familie și comunitate;

Recuperarea fizică și psihică după Covid-19 este esențială, fără ea pacienții fiind în continuare extrem de vulnerabili în faţӑ oricӑrei boli. Spitalizarea şi efectele sale pot avea sechele pe termen lung, iar dacӑ efectele recuperӑrii fizice sunt evidente, motivele pentru care recuperarea neuropsihicӑ este la fel de importantӑ sunt: siguranţa la locul de muncӑ, în manevrarea şi conducerea utilajelor şi a autovehiculelor, încrederea în sine, în capacitatea de a desfӑşura activitӑţi zilnice şi de a relaţiona cu ceilalţi.  

• Nutriţie corectӑ - revenirea la o alimentaţie bogatӑ nutritivӑ, susţinutӑ prin suplimente alimentare cu vitaminele C, D şi E, minerale calciu, fier, magneziu, seleniu şi zinc contribuie la întӑrirea sistemului imunitar, la refacerea musculaturii şi susţinerea sӑnӑtӑţii oaselor şi a aparatului cardiovascular.
• Relaxare mentalӑ - mulţi pacienţi aflaţi în recuperare dupӑ Covid-19 acuzӑ dificultӑţi mentale, datorate stresului psihologic din timpul bolii sau a complicaţiilor generate de intubare, accidente vasculare cerebrale, etc. Similar, medicii, asistenţii şi ceilalţi lucrӑtori din sistemul medical, trec prin perioade îndelungate de presiune psihologicӑ. Aceştia necesitӑ susţinere din partea familiei, a apropiaţilor, şi chiar a psihologilor şi terapeuţilor, a preoților, pentru a depӑşi stӑrile de depresie, anxietate şi tulburӑri mentale datorate izolӑrii, stresului, fricii şi a stigmatizӑrii din partea societӑţii.
• Recuperarea tonusului muscular - Imobilizarea la pat, febra, durerile musculare şi de cap, precum şi starea generalӑ de rӑu duc la slӑbirea musculaturii şi la dificultӑţi de mişcare. Se recomandӑ efectuarea de exerciţii uşoare de îndatӑ ce starea fizicӑ permite,

b. Argumente statistice

Coronavirusurile reprezinta o familie extinsa de virusuri, care pot afecta atat oamenii, cat si animalele. Primele coronavirusuri care afecteaza omul au fost descoperite in 1960, cand studiile efectuate de cercetatorii din Marea Britanie au indicat faptul ca răceala comună nu este produsă doar de rinovirusuri, ci si de un coronavirus. În cazul oamenilor, coronavirusurile pot duce la aparitia unor infecții respiratorii si digestive, în diferite forme, de la cele mai ușoare, la cele severe, precum sindromul respirator din Orientul Mjlociu - MERS și Sindromul respirator acut server - SARS. Numele de coronavirus provine de la forma virusului, care are un înveliș asemanător unei coroane.

Modul de transmitere al SARS CoV-2 este similar cu MERS si SARS, iar contagiozitatea este foarte ridicată. Virusul se transmite pe cale respiratorie, prin strănut, tuse sau contact cu suprafete contaminate cu secreții provenite de la personane infectate.

Noul Coronavirus a aparut în China, la finalul anului 2019, în Wuhan, manifestandu-se ca o infecție respiratorie severa, cauzată de infectarea cu virusul SARS-CoV-2. Spre deosebire de virusul SARS din 2003, noul coronavirus a fost considerat de la bun inceput a avea o rată de mortalitate mai mică. Datorită ratei mari de contagiune, virusul s-a răspândit rapid, declansând la începutul anului 2020 pandemia COVID-19. Debutul COVID-19 în Romania s-a produs la finalul lunii februarie 2020.

COVID-19 în România a avut o evoluție accelerată A debutat cu un număr redus de cazuri confirmate zilnic si a ajuns la câteva mii de confirmări pe zi. Detalii legate de evoluția cazurilor, actualizate în fiecare zi, pot fi găsite pe pagina oficiala a Institutului Național de Sănătate Publică România.  Creșterea rapida a cazurilor de COVID-19 în România a determinat autoritățile să instaureze un set de măsuri de siguranță pentru prevenirea răspândirii virusului SARS-CoV-2.

Cele mai frecvente simptome ale COVID-19 sunt febra, oboseala şi tusea uscată. Unii pacienţi ar mai putea să aibă dureri de cap, congestie nazală, dureri în gât sau diaree. Aceste simptome sunt de obicei uşoare, cu debut treptat. Unele persoane se infectează, dar nu dezvoltă niciun simptom şi nu se simt rău. Majoritatea oamenilor (aproximativ 80 %) se recuperează fără a avea nevoie de tratament special. Aproximativ 1 din fiecare 10 persoane care suferă de COVID-19 devine grav bolnavă şi prezintă dificultăţi de respiraţie. Persoanele în vârstă, precum şi cele cu probleme medicale subiacente, cum ar fi hipertensiunea arterială, probleme cardiace sau diabet, sunt mai susceptibile să dezvolte o formă 

gravă. Aproximativ 2 % dintre persoanele suferinde de această boală au murit. Persoanele cu febră, tuse şi dificultăţi de respiraţie trebuie să solicite asistenţă medicală.

Majoritatea persoanelor infectate cu noul coronavirus tind să aibă forme ale bolii ușoare și moderate și se vindecă în câteva săptămâni. În schimb, persoanele care supraviețuiesc infecției COVID-19, după ce au avut nevoie de intubare și o spitalizare mai lungă, pot rămâne cu o serie de efecte adverse pe termen lung. Infecția COVID-19 se dovedește a fi mult mai mult decât o boală respiratorie. Poate afecta mai multe organe, nu numai plămânii - de la piele si mușchi până la ochi, inimă și rinichi. Printre acestea se numără oboseala, vedere încețoșată, dificultăți de respirație, dureri musculare, confuzie, dureri de cap si uneori, chiar halucinații.

Probabilitatea ca un pacient sa dezvolte simptome persistente este greu de stabilit, deoarece deocamdata sunt in desfasurare diferite studii care monitorizeaza pe cei care s-au vindecat, pentru diferite perioade de timp. Pana in prezent, un singur studiu revizuit peer to peer a raportat rezultate privind simptomele pe termen lung ale infectiei COVID-19. Cercetarea a inclus un grup de 143 de persoane care au trecut prin infectarea cu COVID-19, din Roma. Majoritatea dintre ei nu a avut nevoie de spitalizare si toti au fost evaluati la cel putin 60 de zile de la data imbolnavirii. Desi inca mai sunt multe de invatat de la persoanele care s-au vindecat din COVID-19, exista o serie de efecte pe termen lung pe care medicii le-au observat pana in prezent: Probleme cardiace, Probleme pulmonare, Probleme neurologice. Simptomele pe termen lung după o boală virală severă nu sunt o noutate. Infecțiile cu alți agenți patogeni sunt asociate cu simptome de durata, de la probleme cardiace până la oboseală cronică. Chiar și bolile comune, cum ar fi gripa și pneumonia, pot presupune o recuperare îndelungată. De exemplu, gripa a fost legata mult timp de simptome persistente, cum ar fi oboseala și durerea musculară. Supraviețuirea unei pneumonii virale severe, în special după o spitalizare la terapie intensivă, poate avea implicații pe termen lung, cum ar fi dificultăți de respirație și oboseală cronică. Supraviețuitorii pot suferi, de asemenea, depresie (26–33%), anxietate (38–44%) sau tulburare de stres posttraumatic (22–24%). Cercetătorii canadieni au urmărit supraviețuitorii primului focar SARS din Toronto si au constatat ca tulburările de somn, oboseala cronică, depresia și durerile musculare erau frecvente în rândul acestora. 

În timpul unei epidemii de boli infecțioase, stresul se poate manifesta prin următoarele stări, conform experților de la Centrul pentru prevenirea si controlul bolilor din Statele Unite ale Americii (CDC):

• Teama și neliniște față de propria sănătate și de sănătatea celor dragi;
• Modificări ale obiceiurilor de somn sau de alimentație;
• Dificultate de somn sau de concentrare;
• Înrăutățirea problemelor cronice de sănătate;
• Utilizarea în exces de alcool, tutun sau alte medicamente.

Stările și comportamentele de mai sus sunt perfect normale în situația unei provocări semnificative. Odată cu declanșarea stării de urgență au intervenit schimbări rapide și majore în modul nostru de viață, cum ar fi amânarea cursurilor și a adunărilor sociale, schimbarea modului de munca, anularea vacanțelor, a spectacolelor, concertelor și festivalurilor. Toate aceste măsuri au dat naștere unor stări intense și variate, generate în special de incertitudinea care încă planează asupra noului coronavirus.

Oamenii sunt în mod natural preocupați de sănătatea și siguranța lor și a celor dragi și este important să recunoaștem seriozitatea provocării generate de pandemia COVID-19 și să conștientizăm faptul că frica și panica sunt, de obicei, inutile, mai ales pe termen lung. Grija după bunăstarea noastră în momente de acest fel poate ajuta la reducerea stresului și este crucială pentru a ne permite să adoptăm în continuare acțiuni calme și eficiente în mijlocul acestei crize globale.

Semne utile în recunoașterea stresului și a anxietății:

• Modificări ale pattern-ului de somn sau alimentar (insomnie, treziri frecvente, somn de proasta calitate, inapetență sau mâncat excesiv);
• Stări de îngrijorare excesivă;
• Iritabilitate;
• Atacuri de panică;
• Uz excesiv de alcool, tutun sau alte droguri.

c. Argumente psihologice și sociologice:

În timpul oricărui focar al unei boli infecțioase, reacțiile psihologice ale populației joacă un rol critic în conturarea atât a răspândirii bolii, cât și a apariției suferinței emoționale și a tulburărilor psihice în timpul și după focar. În ciuda acestui fapt, de obicei nu sunt furnizate resurse suficiente pentru a gestiona sau a atenua efectele pandemiilor asupra sănătății. Deși acest lucru ar putea fi de înțeles în faza acută a unui focar, atunci când sistemele de sănătate prioritizează testarea, reducerea transmiterii și îngrijirea critică a pacientilor, nevoile psihologice și psihiatrice nu trebuie trecute cu vederea în timpul oricărei faze a managementului pandemiei.

Se știe că factorii psihologici joacă un rol important în respectarea măsurilor de sănătate publică și în modul în care oamenii se confruntă cu amenințarea infectarii și cu pierderile asociate acesteia. Reacțiile psihologice în pandemie includ comportamente dezadaptative, suferință emoțională și răspunsuri defensive. Persoanele care sunt predispuse la probleme psihologice sunt deosebit de vulnerabile.

Experți în Psihologia Pandemiei susțin că pandemiile reprezintă și o problemă psihologică, nu doar medicală. Un focar major de boală nouă, epidemică și fatală poate fi urmat rapid de o epidemie de frică, panică, suspiciune și stigmatizare, prin reacții de controversă morală în masă și soluții potențiale exprimate și explicate de o psihologie socială distinctă, care are propria sa formă epidemică și care își are rădăcinile în proprietățile fundamentale ale limbajului și interacțiunii umane, altfel spus este o  latură permanentă a condiției umane, care se activează când sunt îndeplinite anumite condiții. Strong (1990) trece în revistă problemele pe care epidemiile le aduc ordinii sociale. Epidemia este urmată psihosocial de o epidemie de frică și de suspiciune: teama că o persoană are boala și suspiciunea că cineva cu care interacționează o are și i-o poate transmite. O altă teamă este legată de modul de transmitere prin rute diferite: tușit, strănut, respirație, murdăria din lift și din mijloacele de transport, butucul de la ușă sau atingerea a orice și a oricui. Întregul mediu uman, animal și neînsuflețit poate fi infecțios. Apare astfel o stare de dezorientare colectivă urmată de o epidemie de stigmatizare, atât a celor care au boala, cât și a celor care au interacționat cu aceștia sau cu potențialii purtători. Acest lucru poate începe cu evitarea, segregarea și abuzul și se poate termina – cel puțin potențial – în pogromuri. Teama personală poate fi tradusă în încercarea oamenilor de a-i ține la distanță pe potențialii purtători și de a se revolta la măsurile autorităților de a amenaja centre de carantină în comunitățile lor. Apoi trebuie avute în vedere epidemiile de informare, moralitate și acțiune, care pot fi un răspuns atât la epidemia în sine cât și la epidemia de frică. O caracteristică întâlnită în primele zile ale epidemiei este intelectualizarea volatilă: oamenii nu se pot decide dacă această boală nouă este banală sau dacă este cu adevărat extrem de importantă și oscilează de la o stare la alta, făcând comparații cu alte pandemii, căutând explicații în teoriile conspirației sau informându-se activ despre noua epidemie. Iar când oamenii decid în sfârșit că este ceva foarte grav, la unele persoane pot apărea stări psihologice neobișnuite.Oamenii își pot schimba brusc convingerile și pot participa activ la luarea măsurilor de precauție pentru protecția personală și a celor dragi încercând să-i avertizeze, să-i educe și să-i convingă și pe alții de seriozitatea problemei.

Ateliere de terapie ocupațională

 Prin atelierele noastre de terapie ocupațională ( cusut pe etamină, pictură pe sticlă, string art și clopoței de vânt) ne dorim să îmbunătățim lucrul participanților asupra abilitaților cognitive, fizice, sociale și motorii. Scopul este cel de a îmbunătăți abilitățile de zi cu zi care să permită oamenilor să devină mai independenți și sa participe la o gamă largă de activități. Terapia ocupaţională se adresează şi oamenilor adulte, unde poate fi aplicată în scop profilactic (de prevenire) încetinind procesul de îmbătrânire prin exerciţiu fizic şi intelectual, cât şi ca terapie, caz în care îşi propune să ajute persoana să-şi recupereze maximum de independenţă psihologică, fizică şi socială. Îmbunătăţirea independenţei personale, în limitele situaţiei sale particulare de boală, este ceea ce leagă variatele circumstanţe ale activităţilor socio-terapeutice.

În cazul proiectului de față, ne dorim ca prin toate activitățile de terapie ocupatională propuse, să eficientizăm procesul de recuperare al persoanelor post-covid.

Atelierul scrisoare către Dumnezeu  - în care fiecare participant va redacta o scrisoare de mulțumire pentru toate lucrurile pe care le consideră importante în viața sa.) Alte abilități pe care le vom aprofunda sunt lucrul în echipă, comunicarea interpersonală, abilități fizice și de dezvoltare a laturii creative pe care le vom aborda prin atelierele de pictat pe sticlă, cusut pe etamină, string art și crearea de obiecte decorative (clopoței de vânt).

Așteptăm pe toți cei interesați, pacienți post – COVID,  să se înscrie la acest tip de recuperare  holistică, scriindu-ne la adresa de email sectorsocialarb@yahoo.com sau la numărul de telefon 0756116655.

(Pr. Ilarion Mâță )