La slujba Privegherii săvârșite la Catedrala arhiepiscopală din Roman în cinstea Sfântului Ioan Botezătorul și Înaintemergătorul Domnului, cu prilejul sărbătorii tăierii cinstitului său cap, au participat Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului și Preasfințitul Părinte Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei, alături de soborul preoților și diaconilor.

După o activitate de 35 de ani ca preot în diferite parohii din Protopopiatul Onești, simțind chemarea de a-și închina viața slujirii lui Dumnezeu ca monah, Părintele Ștefan a primit smeritul veșmânt călugăresc alegând ca zi de prăznuire sărbătoarea închinată Înaintemergătorului, modelul de neegalat al asceților și călugărilor din toate timpurile. La momentul liturgic specific din cadrul Privegherii, părintele Ștefan Curcuță a fost tuns în monahism primind chipul îngeresc al cinului monahal, sub numele de Paisie, pe care un șir nesfârșit de călugări l-au purtat cu cinste de-a lungul secolelor.

În glasul tânguitor al cântărilor sfinte înălțate de corul maicilor de la Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului” Diaconești, la momentul liturgic specific din cadrul slujbei Privegherii, sub privirea blândă a sfinților ocrotitori ai străvechiului chivot mușatin, părintele Ștefan, îmbrăcat în haina luminoasă a botezului, străjuit de lumini aprinse ținute în mâini cucernice, a fost purtat sub arhiereasca mantie de Preasfințitul Andrei, părintele său spiritual, pentru a îmbrățișa în smerită răstignire crucea slujirii întru ascultare, sărăcie și castitate, fiind primit în brațele părintești de Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, Ierarhul locului și slujitorul smerit al Însuși  Arhiereului Celui veșnic, Hristos Domnul.

În cuvântul de învățătură, Preasfințitul Părinte Andrei a subliniat motivul alegerii acestei zile pentru săvârșirea tunderii în monahism a părintelui Ștefan, sărbătoarea închinată Înaintemergătorului - modelul de neegalat al asceților și călugărilor din toate timpurile, oferindu-i totodată câteva sfaturi duhovnicești fiului său spiritual, necesare viețuirii ca ieromonah în noua misiune:

În seara aceasta am săvârșit slujba celui care a fost înger în trup și temeiul prorocilor, modelul călugărului vasilian, în persoana Sfântului Ioan Botezătorul. Îngerii sunt modele pentru călugăr, iar sfântul Ioan este modelul călugărului ortodox, al pustnicului, dar și al creștinului de rând care se nevoiește aflat în rugăciune și asceză către Dumnezeu. Dacă îngerii sunt modele pentru călugări, călugării sunt modele pentru credincioși. Îngerescul chip îl îmbracă cei care doresc să trăiască pe pământ ca îngerii lui Dumnezeu. Și îngerilor și călugărilor le este caracteristică lupta împotriva celui rău. Pentru că din această seară părintele Paisie a devenit ieromonah, îi dau trei sfaturi în calitatea sa de viitor duhovnic: să îi primească și să îi asculte pe toți, să-i iubească pe toți și să poarte povara tutor în duh de rugăciune. Aceasta este, de altfel, vocația ieromonahului.

La rândul său, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim a adresat tuturor celor prezenți un cuvânt de învățătură vorbind despre asumarea crucii pe care Hristos o așază pe umerii creștinului laic sau ai călugărului:

Fiecare are o cruce de purtat, dar nu pe cea pe care a ales-o el, ci cea pe care Dumnezeu i-a așezat-o pe umeri. De aceea spunem și noi că părintele Paisie a luat crucea de bunăvoie și a urmat lui Hristos. Drumul său este spre Golgota, ducând în spate crucea pe care a ales-o Hristos și i-a așezat-o pe umerii săi. Călugăria este o cruce grea, dar să nu uităm că întotdeauna pe drumul spre Golgota apare un Simon din Cirene care ne ajută să ducem crucea mai departe. Dacă în Evanghelii, pe drumul spre Golgota, un om ajută pe Hristos să ducă crucea, în viața noastră, înspre propria Golgotă, nu suntem singuri, ci împreună cu singurul Dumnezeu.

Totodată, Înaltpreasfinția Sa a vorbit despre chemarea la înalta treaptă a viețuirii monahale, dar și despre ostenelile duhovnicești ale celor ce aleg să se înstrăineze de duhul lumii, pentru a rămâne pe cale împreună cu Hristos:

Pentru cei care duc crucea călugăriei îmbrăcând chipul îngeresc este specifică înstrăinare de lumea aceasta. Ei se răstignesc pentru lumea aceasta vremelnică și vestesc, asemenea vestalelor, venirea Împărăției lui Dumnezeu care nu este din lumea aceasta. Călugărul trebuie să împlinească poruncile lui Dumnezeu și rigorile vieții monahale, trebuie să se roage permanent,  să măsoare cerul cu genunchii, să guste încă din această lume bucuria Împărăției lui Dumnezeu și să-și transfigureze viața după modelul evangheliei.

Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Ioachim, în perioada următoare, ieromonahul Paisie va sluji în obștea de la Diaconești, sub ocrotirea Maicii Domnului, împlinind ascultarea de preot slujitor și duhovnic pentru obștea maicilor din această oază de spiritualitate.

Răspunsurile liturgice au fost oferite de corul maicilor de la Mănăstirea Diaconești.