Cu ajutorul Bunului Dumnezeu și cu binecuvântarea Înalpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Ioachim, Parohia Poduri din Protopopiatul Moineşti, în parteneriat cu Agenţia „Meteora Tour” a Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului, a organizat un pelerinaj ce s-a desfăşurat pe durata a patru zile, în perioada 30- august—2 septembrie.
Pornind mult înainte de revărsatul zorilor, în prima zi pelerinii au vizitat renumita Mănăstire Ghighiu din judeţul Prahova, unde s-au întâlnit cu Maica Domnului—Siriaca, cunoscuta icoană făcătoare de minuni, adusă din Siria în anul 1958 şi aşezată spre închinare în frumoasa biserică a mănăstirii, ce a fost resfinţită de curând.
Apoi, au intrat în capitala ţării unde au admirat centrul oraşului, „Casa Poporului” şi măreaţa Catedrală a Neamului ce eclipsează totul împrejur, au urcat Dealul Patriarhiei, vizitând Catedrala veche patriarhală, unde l-au găsit pe Sfântul Dimitrie cel Nou - ocrotitorul Bucureştiului şi al întregii Românii şi părticele din Sfintele Moaşte ale Împăraţilor Constantin şi Elena-ocrotitorii catedralei şi ale Sfântului Nectarie de la Eghina-vindecătorul de boli.
Pelerinii au pornit apoi spre Mănăstirea Cernica unde s-au întâlnit cu bunul şi blândul Ierarh Calinic şi cu Sfântul Ierarh Gheorghe - ctitorii aşezământului, de la care au cerut binecuvântare şi ocrotire pentru continuarea pelerinajului. Au plecat apoi spre „Podul prieteniei”, care traversează Dunărea pe la Giurgiu, trecând în ţara vecină-Bulgaria. Aici au pornit spre vechile teritorii româneşti ale Cadrilaterului, trecând prin oraşul Varna, apoi, după o zi plină şi un drum lung, au ajuns la cazare în cunoscuta staţiune la Marea Neagră - Nisipurile de Aur.
În a treia zi pelerinii au vizitat „Oraşul alb” - Balcic, Castelul de la Balcic, dar și locul cel mai important al istoriei religioase bimilenare românești, Peştera Sfântului Andrei.
Ultima zi a pelerinajului a însemnat vizitarea frumoaselor mănăstiri din nordul Dobrogei. Prima vizitată a fost Mănăstirea Celic Dere, nume provenit de la un pârâu ce străbate zona, ce înseamnă-din limba turcă-„pârâiaşul de oţel”, aici închinându-se Icoanei Maicii Domnului Făcătoare de Minuni, îmbrăcată în argint poleit cu aur, ce a scăpat de două ori din foc, dar şi Icoanei Mântuitorului - care se curăţă singură, adusă aici de un soldat rus în timpul războiului ruso-turc din anii 1806-1812. Au ajuns apoi la Mănăstirea Saon, mănăstirea dintre vii, înfiinţată în 1846 de călugări veniţi de la Celic Dere şi care adăposteşte părticele din Moaştele Sfinţilor Epictet şi Astion, a Sfinţilor Maxim Grecul, Inochentie şi Vichentie, dar şi un mic fragment din lemnul Sfintei Cruci. După ce au vizitat frumoasa mănăstire şi s-au închinat în sfântul locaş, au plecat spre Mănăstirea Cocoş, aflată în apropiere. Aici, în biserica atât de minunat împodobită cu pictură în mozaic, au găsit Moaştele celor patru Sfinţi descoperiţi la Niculiţel în anul 1971: Zotic, Atal, Camasie şi Filip, martiri creştini din secolul IV, sărbătoriţi în fiecare an la data de 4 Iunie. După ce s-au închinat cu evlavie la sfintele moaşte, au pornit spre casă.
Pr. Popa Vasile
