Pe-nserate, mănăstirea ”Buna Vestire” devine o făclie ce pâlpâie în inima pădurii. De pe deal, luminile izvorâte ca din pământ, se ridică pe zidurile bisericii aureolând arhitectura sfântului locaș. În seara de Vovidenie, acest peisaj mirific s-a preschimbat într-un decor de nuntă. ”Antonia” și ”Teofana” și-au făgăduit viețile mirelui Hristos. Două maici, două suflete care și-au desprins rosturile vieții din rânduiala societății de consum, dăruindu-le Mântuitorului. ”Brațele părintești sârguiește a mi le deschide mie, că în desfătări am cheltuit toată viața mea..” a fost cântarea ce a răsunat. Intrând în biserică, sub mantia protectoare a stareței Teoctista Ungureanu, cu genunchii și privirile plecate,  cele două maici păreau două aripi de heruvimi, două raze de lumină căutând spre cer. Au depus făgăduința slujirii în viața monahală în fața Înaltpreasfințitului Arhiepiscop Ioachim, părinte duhovnicesc și ierarh deopotrivă. ÎPS Sa le-a adresat întrebările specifice rânduielii tunderii în monahism. Le-a explicat și încercările ce vor veni asupra lor. Și ispitele, pe cât de dificile și anevoioase, pe atât de necesare mântuirii și desăvârșirii, pe care le vor întâmpina. Peste mantiile albe, maica Antonia și maica Teofana au îmbrăcat hainele negre ale călugăriei.

„Cei prezenți în biserică, am privit și ne-am rugat pentru ele, ca ele să se roage pentru noi. Pentru că noi știm că acest tulburător negru ce învăluie viața monahală și cutremură pentru ochiul teluric al trăitorului în lume, este, paradoxal, albul din lume. Adică lumina ce descoperă adevărul de credință. Și Calea. Și Viața. Pentru fiecare dintre noi”, a declarat părintele Constantin  Gherasim, inspector eparhial.