Nașterea Fiului lui Dumnezeu în istorie este forma cea mai concretă de manifestare a iubirii infinite a lui Dumnezeu pentru noi, oamenii. Cea de-a doua persoană a Preasfintei Treimi, Fiul, Unul Născut mai înainte de toți vecii, intră în timpul efemer pentru a descoperi întregii creații „taina ascunsă din veșnicie și neștiută de îngeri”.

Atunci când Logosul cel veșnic intră în timpul nostru prin nașterea Lui din Fecioară neprihănită, Dumnezeu dăruiește omului capacitatea de îndumnezeire, iar întregului univers, însușirea transfigurării. Dumnezeu cel veșnic coboară în timpul efemer pentru a dărui omului timpul mântuirii.

Prin întruparea Logosului în istorie, timpul curgător se varsă în timpul lui Dumnezeu, iar omul, răscumpărând timpul, îl face să nu mai fie o povară, ci să devină asemenea unui râu cu apă cristalină, care, în curgerea lui, transportă faptele noastre în spațiul etern al lui Dumnezeu, adică în acel prezent continuu, a cărui mișcare nu se mai măsoară cu mijloacele convenționale inventate de om, ci cu infinitatea și eternitatea lui Dumnezeu.

Așadar, prin praznicul luminos al Crăciunului, Dumnezeu ne cheamă să participăm la viața Mântuitorului Hristos, ne cheamă la smerenie, la iubire, la mărturisire, El fiind Calea, Adevărul și Viața.

Când trăiești într-un imperiu al nesiguranței, al fricii, al bolilor incurabile, al zvonurilor apocaliptice, iubirea, frumosul, curăția, bunătatea devin doar amintiri. Dar Dumnezeu, prin Nașterea Fiului Său în lumea aceasta, dorește să ne aducă aminte că El este Creatorul și Stăpânul vieților noastre, care ne-a lăsat liberi să chivernisim darurile Sale pe pământ, așteptând întru răbdare să facem diferența între libertate și libertinaj, să ne reamintim că am fost creați ca împărați și că tot Universul este impregnat de rațiuni divine.

Să mulțumim lui Dumnezeu care ne-a adus pacea cerească ca Dar pe pământ. Însă puțini mai sunt cei care o caută încă. Dar Hristos și Biserica Sa cheamă lumea la pacea și liniștea hristică, la buna înțelegere între oameni și la rugăciune.

De aceea, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, urmând o frumoasă tradiție statornicită în viața ecleziastică românească de-a lungul a 14 ani, a declarat anul 2022 ca fiind „Anul omagial al rugăciunii în viața bisericii și Anul comemorativ al sfinților isihaști”, readucând în actualitate importanța capitală a rugăciunii în viața liturgică a Bisericii, dar și în viața fiecărui credincios, comemorând, totodată, pe sfinții care au descoperit tainele și frumusețea acestei nevoințe care așază în dialog pe om cu Dumnezeu.

Urmînd întru totul aceste predanii și, dând ascultare necondiționată Sfântului Sinod, cu părintească dragoste vă îndemn, zicând:

Începe Anul rugăciunii,

Prilej în care noi, românii,

Ne vom ruga în Casa Pâinii

Să fim ce-am fost, fiii luminii,

Primind și noi har peste har,

Ca sfinții toți din sinaxar.

Bunul Dumnezeu să ne ajute să petrecem cu pace și bucurie zilele Crăciunului până la Teofanie, când începe o altă perioadă liturgică a Anului bisericesc. Anul 2022 sa fie pentru toți și pentru toate un An al milei Domnului!

La mulți ani!