Aşezată în zona Borzeştiului, în apropierea satului Bogdana, într-o regiune altădată puternic împădurită, a avut un rol important pentru evlavia credincioşilor de pe Valea Trotuşului şi a Tazlăului.
Este una din cele mai vechi ale eparhiei Romanului.
Aşezată în zona Borzeştiului, în apropierea satului Bogdana, într-o regiune altădată puternic împădurită, a avut un rol important pentru evlavia credincioşilor de pe Valea Trotuşului şi a Tazlăului.
Prima atestare documentară este din 17 iulie 1634 şi, la scurt timp, 12 iunie 1664, un alt document, atestă importanţa mănăstirii în regiune. Ctitori principali, cunoscuţi documentar, sunt logofătul Solomon Bârlădeanu şi soţia sa Ana, care au zidit biserica ce a fost sfinţită la 2 August 1670, în prezenţa patriarhului Dositei al Ierusalimului. Hramul bisericii a fost iniţial „Pogorârea Duhului Sfânt”, iar, după reparaţia din 1775, i s-a atribuit ca hram „Sfânta Treime”. Deşi era mănăstire pământeană, a fost afectată de Legea secularizării averilor mănăstireşti, începând un proces de declin spiritual şi, mai ales, material pentru această aşezare monahală. Clădiri şi terenuri i-au fost arendate, iar viaţa mănăstirească a fost expusă multor strâmtori şi privaţiuni. În prima jumătate a secolului al XX-lea vieţuitorii făceau eforturi mari să reziste diverselor greutăţi şi lipsuri, având de înfruntat şi incendiul la o biserică de lemn din vatra mănăstirii; ulterior reuşind amenajarea unui paraclis pentru slujbele zilnice. În anul 1959 aici vieţuiau aproape 70 monahi când, datorită decretului comunist, au trebuit să părăsească locul. Mănăstirea a deservit pe rând cămin-spital, iar din 1975 tabără pentru şcolari. După cutremurul din 1977 s-a aprobat refacerea mănăstirii ca un complex muzeal, dar, în paralel, a reînceput viaţa monahală cu obşte de călugăriţe. Vreme de două decenii, în condiţii neoficiale, camuflate, maicile, animate de vrednicul duhovnic Arhim. Isaia Ţugurlan, au muncit la refacerea clădirilor şi amenajarea unor spaţii pentru depozitarea obiectelor de patrimoniu din toată Episcopia Romanului.
În 1986 biserica a fost pictată de Gheorghe Matei din Arad. Până în anul 1990 eforturile pentru realuarea vieţii monahale au fost dublate de cele pentru asigurarea bazei materiale şi înzestrarea cu cele de trebuinţă obştii şi cultului divin, în condiţii de ostilitate a unor oficiali comunişti şi de evitare a unor constrângeri legislative. Astăzi obştea numără aproape 70 călugăriţe sub stăreţia maicii Hârjoabă Cristofora, având ca duhovnic pe părintele Neofit Mogoş. Pe lângă activităţile gospodăreşti curente, în grija maicilor este un bogat patrimoniu de carte bisericească şi icoane, ele având şi îndeletniciri în domeniul ţesătoriei, picturii, sculpturii şi croitoriei bisericeşti.
Mănăstirea poate pune la dispoziţie un număr limitat de spaţii pentru pelerini. Acestora li se oferă un program liturgic dens, specific monahal, aici existând tradiţia citirii continuu a Psaltirii.
Ocrotirea Sfântului Ierarh Teodosie de la Brazi, care a fost un timp stareţ al mănăstirii Bogdana, a vegheat ca, în ciuda multelor greutăţi şi lovituri suportate peste veacuri, flacăra duhovnicească a acestei aşezări monahale să ardă vie şi astăzi.
Contact:
Mănăstirea „Sf. Treime”, Bogdana, - monument istoric
Com. Ştefan cel Mare, jud. Bacău, 607606
Stareţă: stavrofora Cristofora Hârjoabă,
Tel.: 0234.33.90.03, mobil: 0768.19.76.54
