În partea de S-E a judeţului Bacău, pe o mică culme, îşi săvârşeşte lucrarea duhovnicească mănăstirea Pogleţ. Cunoscută în vechime, începând cu secolul XVII, ca schitul Sucmezeu, actuala mănăstire Pogleţ apare atestată documentar în anul 1752, ctitorie a boierului Constantin Balş. În acel an, la 27 aprilie, ctitorul consemnează: „silitu-m-am şi am făcut o sfântă mănăstioară ce se cheamă Sucmezeu ce iaste pe pârâul Pogleţului, la ţinutul Putnii…” Peste 10 ani, la 19 decembrie 1762, un alt boier, Ioniţă Palade, prelua în grija sa schitul de la egumenul Anania. În recensămintele populaţiei făcute de armata rusă între 1772-1774 apare consemnat ca trăitor în satul Horgeşti, situat la aproximativ 25 Km, călugărul Constantin Unguren, din Pogleţ. În acea perioadă, în hotarul dinspre Pogleţ al satului Horgeşti, exista, de asemenea, o mănăstire cu hramul Sf. Nicolae. După anul 1800 schitul a devenit dependent de Mitropolia Iaşi cu toate veniturile sale. La 1831 încă funcţiona ca mănăstire, ca după 1864, să intre în desfiinţare.
În partea de S-E a judeţului Bacău, pe o mică culme, îşi săvârşeşte lucrarea duhovnicească mănăstirea Pogleţ. Cunoscută în vechime, începând cu secolul XVII, ca schitul Sucmezeu, actuala mănăstire Pogleţ apare atestată documentar în anul 1752, ctitorie a boierului Constantin Balş. În acel an, la 27 aprilie, ctitorul consemnează: „silitu-m-am şi am făcut o sfântă mănăstioară ce se cheamă Sucmezeu ce iaste pe pârâul Pogleţului, la ţinutul Putnii…” Peste 10 ani, la 19 decembrie 1762, un alt boier, Ioniţă Palade, prelua în grija sa schitul de la egumenul Anania. În recensămintele populaţiei făcute de armata rusă între 1772-1774 apare consemnat ca trăitor în satul Horgeşti, situat la aproximativ 25 Km, călugărul Constantin Unguren, din Pogleţ. În acea perioadă, în hotarul dinspre Pogleţ al satului Horgeşti, exista, de asemenea, o mănăstire cu hramul Sf. Nicolae. După anul 1800 schitul a devenit dependent de Mitropolia Iaşi cu toate veniturile sale. La 1831 încă funcţiona ca mănăstire, ca după 1864, să intre în desfiinţare.
Biserica schitului, cu hramul Bunavestire, pe care îl are şi astăzi, a devenit biserică de mir pentru creştinii din apropiere. Arhitectura bisericii are elemente decorative lucrate în lemn, pridvorul deschis, oferindu-i originalitate, exprimând arta construcţiei bine stăpânită de meşterii populari.
În anul 1929 biserica era acoperită cu şindrilă, necesitând nenumărate restaurări. Anii comunismului au dus la risipirea patrimonului cultic original în special, în ceea ce priveşte piesele de mobilier şi icoanele din interior. Câştigul cel mai mare este însă păstrarea arhitecturii bisericii.
În anul 1996, patru tinere evlavioase, călăuzite duhovniceşte de stareţul Arsenie Voaideş de la mănăstirea Sf. Sava-Berzunţi, au început reorganizarea vieţii monahale în acest loc. S-a refăcut biserica, cu respectarea arhitecturii ei distincte, dându-i-se un strat de protecţie a lemnului, care evidenţiază frumos patina timpului. Astăzi obştea numără 10 vieţuitoare, având ca stareţă pe maica Afloarei Luciana, iar ca duhovnic pe venerabilul ieromonah Calistrat Ifrim.
Spiritul gospodăresc al părintelui Arsenie s-a concretizat prin construcţii anexe, iar duhul rugător al părintelui Calistrat se arată lucrător sufletelor care vin, uneori, de la mari distanţe spre acest loc retras, departe de lume. Atmosfera tainică ce o emană sfântul aşezământ, vorbeşte inimilor despre frumoasa renaştere din această „sfântă mănăstioară” cum o alinta ctitorul la începuturile ei. Cine vrea să-i soarbă sfinţenia o poate face vizitând acest loc şi bucurându-se de ospitalitatea obştii mici de aici.
Contact:
Mănăstirea „Bunavestire”, Pogleţ,
Com. Corbasca, jud. Bacău; 607120,
Stareţă: monahia Luciana Afloarei;
Tel: 0768.19.78.51
