Cu binecuvântarea Părintelui Arhiepiscop Ioachim, părintele Eugen Ciprian Ciuche, protopop de Bacău, a rostit un cuvânt de învățătură intitulat: Când ești sătul nu poți înțelege pe cel necăjit, după citirea pericopei evanghelice de la Luca, din capitolul al 16-lea, versetele 19-31, în care este relatată pilda cu „Bogatul nemilostiv şi săracul Lazăr”.

La momentele specifice din slujba Sfintei Liturghii a avut loc o hirotonie întru diacon a tânărului teolog Robert Vasile Moldoveanu, pentru Parohia „Sf. Nicolae”-Orbeni II, Protopopiatul Sascut, și o hirotonie întru preot a diaconului Constantin Pașcu, pe seama Parohiei „Sf. Nicolae”-Negri din Protopopiatul Bacău.

La finalul Sfintei Liturghii, Părintele Arhiepiscop Ioachim a adresat un cuvânt de binecuvântare și a îndemnat credincioșii prezenți la smerenie cu fapte bune și la a se feri de păcatul mândriei și al autosuficienței.

Duminica aceasta este plină de semnificații duhovnicești, teologice și liturgice, pentru faptul că s-a citit această parabolă în care am aflat despre starea noastră, adică unde ne raportăm noi în împlinirea faptelor celor bune. Noi nu încercăm să vedem ce este răul în ființa lui. Parabola aceasta subliniază contrastul frapant care există între un anume om bogat, somptuos îmbrăcat, bine hrănit și un cerșetor așezat la poarta sa, acoperit de bube, ale cărui răni le ling câinii și care tânjește chiar și după firmiturile care cad de la masa bogatului. Așadar, sunt așezate în antiteză două persoane și două clase sociale reprezentative pentru perioada în care Hristos Domnul își desfășura activitatea Sa mesianică. Sunt aduși în discuție de multe ori bogații lui Israel în cuvântările Mântuitorului, însă pentru a se arăta că nu bogăția în sine este un păcat, ci administrarea ei defectuoasă sau împătimirea celor care dețin bunuri și care, orbiți de strălucirea ei, nu mai pot recunoaște pe Dumnezeu ca adevăratul izvor al bogăției. Lazăr avea un nume din numele lui Hristos, care este vița, iar noi oamenii suntem mlădițele. Deci ne tragem seva sau existența din Dumnezeu Cel ce este și prin Care existăm noi pământ și prin Care există tot ceea ce este în lume.

Cu acest prilej, Ierarhul a vorbit despre importanța hirotoniei:

Astăzi am hirotonit doi tineri care au intrat în viața bisericii, după ce s-au pregătit în prealabil prin tot felul de studii aferente. Unul a fost hirotonit în treapta de diacon, iar celălalt, în treapta de preot. La o viitoare slujbă a Sfintei Liturghii, cel care a fost făcut astăzi diacon va fi făcut preot. Amândoi vor fi trimiși la misiune în câte una dintre parohiile noastre din eparhie. Biserica se conduce și ea, ca orice instituție din punct de vedere administrativ, prin canoane, prin organisme și prin sectoare. În biserică factorul spiritual cel mai important este înduhovnicirea. Acesta este scopul, să ne îmbogățim în Duhul Sfânt. Am dorința și speranța că cei care au primit astăzi harul preoției vor fi conștienți de acest mare har.

Tot atunci, Ierarhul a explicat că Harul este la fel pentru toți slujitorii preoți, nefiind diferențe de intensitate, așa cum greșit înțeleg unii semeni.

Niciunul dintre preoți, potrivit statutului și stării sale ecleziastice, nu are mai mult har decât celălalt. Dumnezeu dă Harul Său tuturor celor hirotoniți, în mod egal, fără să se epuizeze pe Sine, pentru că El se împarte, dar nu se desparte, El se consumă, dar nu se epuizează niciodată. În fiecare Liturghie noi consumăm Trupul și Sângele lui Hristos, adică acel Trup Care a înviat din morți, acel Trup spiritualizat pe care noi Îl percepem cu dimensiunea credinței. Preotul este conștient că trebuie mai întâi să administreze corect și onest Tainele lui Dumnezeu. Preotul se mai numește și Ministru al tainelor lui Dumnezeu. El împarte, binecuvântează, sfințește, conduce și învață de pe soleea Sfântului Altar. El sfințește pe cei care I se încredințează spre păstorire.

La slujbă au participat numeroși credincioși romașcani. Răspunsurile liturgice au fost date de Corul „Paraschevi” al Catedralei. (pr. Daniel-Ionel Marari)