Sâmbătă, 14 septembrie, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la Catedrala Arhiepiscopală „Sfânta Parascheva” din Roman.
Cinstirea Praznicului Înălțării Sfintei și de viață dătătoarei Cruci a început de la primele ore ale dimineții cu săvârșirea Slujbei Utreniei urmată de un ritual liturgic special al Închinării Sfintei Cruci, în cadrul căruia Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim a așezat în mijlocul bisericii și apoi la iconostas Sfânta Cruce, frumos împodobită cu flori și busuioc, pentru a fi prilej de închinare și mângâiere tuturor credincioșilor prezenți.
Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie a fost săvârșită sub protia Înaltpreasfințitului Arhiepiscop Ioachim, alături de un sobor din care au făcut parte părintele arhimandrit Pimen Costea, vicar eparhial, precum și preoții și diaconii Catedralei Arhiepiscopale din Roman.
La finalul Sfintei Liturghii, cuvântul de învățătură a fost rostit de către părintele arhimandrit Pimen Costea, care a dorit să sublinieze însemnătatea Sfintei Cruci în viața noastră, asumarea acesteia și descoperirea lui Dumnezeu prin aproapele:
„Sărbătoarea de astăzi închinată Înălțării Sfintei Cruci este ziua ce ne aduce aminte de patimirea mântuitoare a Domnului nostru Iisus Hristos, de răstignirea Acestuia pe dealul Golgotei, de îmbrățișarea neamului omenesc prin dragostea lui Dumnezeu și de răscumpărarea acestuia din robia păcatului. Această reiterare a patimilor Mântuitorului Iisus Hristos este transpusă în mod minunat într-un verset al Sfântului Apostol Pavel din Epistola către Corinteni în care ni se spune „Cuvântul Crucii pentru cei ce pier este nebunie, iar pentru cei ce se mântuiesc este puterea lui Dumnezeu”. Gândindu-ne cu ceva mai multă atenție asupra acestui cuvânt vom descoperi cât de mult adevăr este întru el. În ce sens este nebunie pentru cei ce pier? Care sunt aceștia? Ca să înțelegem acest lucru ar trebui să înțelegem ce înseamnă Crucea pentru noi și pentru om în general. Ea este un ideal, o călătorie, o dorință, o putere și este ceea ce ne motivează pe noi pentru a fi. Când vorbim despre Cruce vorbim despre dorința noastră de a fi cu Dumnezeu și de a călători spre El, un urcuș continuu spre Hristos și înălțimile cerești, spre harul lui Dumnezeu, o căutare și o descoperire permanentă. Încercăm să ne descoperim pe noi înșine și apoi să-L descoperim pe Dumnezeu în noi, în cei de lângă noi și tot acest efort duhovnicesc este Crucea noastră pe care trebuie să o ducem.
Este bine de știut că ajungi la Dumnezeu doar în măsura în care îl descoperi pe omul de lângă tine, altfel călătoria ta este unisens. În cazul nostru, știm că vrem să-l dobândim pe Dumnezeu și harul Său pentru că știm că prin aceasta putem schimba fața noastră și a lumii în care trăim. Atâta vreme cât osteneala noastră se desfășoară între aceste coordonate, între cer și pământ, între om și Dumnezeu, avem speranța dobândirii harului Lui. Iubirea pentru Hristos și aproape constă în iertarea celor ce îți fac rău, ceea ce este nebunie după înțelepciunea lumii de astăzi, în care fiecare este pentru fiecare și în care celălalt nu contează.
Pentru cei ce își doresc mântuirea este putere pentru că Ea este rezemată pe fruntea cerului, este legătura dintre cer și pământ pentru că acolo a fost așezat Hristos, Cel ce s-a jertfit pentru noi și pentru a noastră mântuire, iată de ce pentru cei ce cred este putere. Cei credincioși își iau puterea din Euharistie, pentru că Hristos spune despre Sine că lipsa Sa duce la non sens, lucrarea omului trebuie să fie sinergică, voința omului și darului lui Dumnezeu. Astfel, dacă dorința omului este viabilă și este din și întru Hristos va primi puterea mântuitoare pentru lucrare, de aceea ne înarmăm cu semnul Sfintei Cruci, o purtăm ca semn al biruinței la gât, o punem ca semn al biruinței pe clădirile care ne sunt binecuvântate, de aceea peste tot acolo unde facem semnul Sfintei Cruci avem convingerea și certitudinea că este și Dumnezeu prezent și că apără atât pe om cât și ceea ce am însemnat cu Ea. Prin urmare omul este chemat să participe la această lucrare jertfitoare, oferindu-se pe sine jertfă pentru aproapele pentru ca fiecare să poată beneficia de harul lui Dumnezeu, El îmbogățindu-se și pe celalalt hrănindu-l”.
Răspunsurile liturgice au fost oferite de către Corala „Paraschevi” a Catedralei Arhiepiscopale din Roman.