În cadrul slujbei, Înaltpreasfinția Sa a citit Sfânta Evanghelie, text care aduce în conștiința credincioșilor speranța Învierii Mântuitorului Iisus Hristos, după care a rostit rugăciunile de dezlegare, specifice acestui moment.

Apoi, Ierarhul a adresat un cuvânt de mângâiere și întărire sufletească.

Preacucernici părinți, iubiți frați întru Hristos, îndurerată familie, dragii mei prieteni, este greu să găsești într-o circumstanță ca aceasta cuvintele potrivite care să aducă mângâiere celor care au rămas în această lume după plecarea celui care le-a fost drag și și-a împlinit, zicem noi, cu acrivie, misiunea sa pe pământ. Dragilor, ne aflăm acum în fața unui preot care stă pe catafalc și am venit să cinstim memoria lui și să facem anamneză, adică aducere aminte. De data aceasta, în accepțiunea gândirii noastre limitate, a fost chemat înainte de vreme în împărăția lui Dumnezeu. Ei bine, s-a produs această durere care o produce fiecăruia dintre noi atunci când cineva drag se rupe ca o floare din buchetul acesta al florilor de pe pământ, pentru a fi așezată într-o altă glastră care este străină cercetării noastre pur pământești și de asemenea, este străină dimensiunii noastre pur naturale, ceea ce înseamnă că afectele noastre pe care le avem în noi în această  viață nu sunt cele care sunt în împărăția lui Dumnezeu, pentru că sufletele sunt alte atribute pe care noi nu le vedem și nu le simțim. Noi, aici pe pământ, simțim cu afectele noastre pur trupești prin care, înduhovnicindu-ne, putem să percepem alte sensuri și alte nuanțe care nu se sfârșesc odată cu așezarea trupului nostru în mormânt. Dragii mei, înmormântarea unui preot are o altă conotație și trezește o altă dimensiune în sufletele celor care l-au cunoscut și l-au apreciat pentru calitățile sale excepționale pe care i le-a dat Dumnezeu să le multiplice în viața sa sacerdotală.

Totodată, Înaltpreasfinția Sa a subliniat câteva trăsături care au definit viața părintelui Ilie Ursu.

Este vorba de înmormântarea unui părinte care nu a fost părinte doar pentru copiii săi, ci a fost părinte al părinților. Deci noi întotdeauna când ducem un preot la mormânt ducem pe părintele părinților, pentru faptul că trebuie să prevaleze tuturor celorlalte afecte ale trupului nostru. Ei bine, datorită faptului că există păcatul, există ispită în această lume, nu putem de fiecare dată să menținem linia pe care ne-a dictat-o Dumnezeu în viața aceasta și totodată aceste inadvertențe, aceste ispite care se produc la un moment dat în sufletul nostru, acelea uneori ne îngreunează, ne fac greu nu numai trupul ci și sufletul, care oricum tânjește către altă lume, către o altă percepție a lumii, pentru faptul că în împărăția lui Dumnezeu nu mai operează rațiunea noastră omenească, ci rațiunea noastră este preluată, acoperită, de rațiunea lui Hristos, cel pe care l-a slujit în viața aceasta un preot. Un preot are multe datorii și multe împliniri. Cu părintele Ilie, și am o oarecare stringență în sufletul meu, căci la botez și pe mine m-a chemat Ilie, am avut o prietenie aparte întrucât el era un preot râvnitor în parohia de la Gioseni de lângă Bacău, unde voia să facă niște lucruri extraordinare. A făcut o patimă și după aceea, bineînțeles, s-a dus în altă parte și uite așa, viața lui s-a derulat din zi în zi, dar mai curând din suferință în suferință. Totuși, l-am văzut întotdeauna vesel. Avea o veselie a lui care nu putea fi percepută de oricine, cu toate că avea necazuri multe și supărări în viața aceasta, îi spuneam întotdeauna «Părinte Ilie, matale ești ca o lumânare care arde și arde prea repede.» Și așa a fost! S-a consumat ca o lumânare care arde mai tare și mai puternic și iată că dacă arde mai repede se și stinge mai repede. Ei bine, preotul are multe încercări și multe ispite la rându-i. De aceea, am venit să îi comemorăm sufletul și să îi facem amintire ne rugăm pentru dânsul.

Înaltpreasfinţia Sa a remarcat în mesajul transmis și că „timpul marchează pentru om intervalul dintre naştere şi moarte” în perspectiva mântuirii personale a fiecăruia.

Mă bucur, părinte protopop, că au venit părinți mulți care să îl onoreze pe părintele Ilie și să îi dea ultimul omagiu și cinstea cuvenită unui preot, frate al nostru. Îl acompaniem la mormânt, dar mormântul nu este decât o ușă care se închide; el va trece ca și într-o cămară ca să se odihnească puțin. Astăzi pentru el este zi de Paște, este o zi de trecere, căci moartea în Iisus Hristos nu este un sfârșit, ci este o poartă de trecere în altă dimensiune. Îi vom promite părintelui Ilie că nu îl vom uita și nu va fi uitat, mai ales că Biserica îi pomenește din neam în neam și din generație în generație pe cei care au făcut voia lui Dumnezeu. Dumnezeu să îl odihnească în pace, iar pe noi să ne miluiască ca un bun și de oameni iubitor!

Slujba de înmormântare va avea loc sâmbătă, 16 februarie a.c., la ora 13.00 în cimitirul parohiei Sarata I din Bacău. (pr. Daniel-Ionel Marari)