În cadrul Sfintei Liturghii, au fost pomeniți preotul Ioan Dorin, ctitorul sfântului lăcaș, precum și preoții din Protopopiatul Sascut, trecuți în odihna lui Dumnezeu.

După citirea pericopei evanghelice, cuvântul de învățătură a fost adresat credincioșilor prezenți de către Preasfințitul Părinte Veniamin, Episcopul Basabiei de Sud care a tâlcuit pericopa evanghelică din Duminica a XX-a după Rusalii aducând în actualitate marea iubire milostivă a lui Dumnezeu Care este prezent în mijlocul suferinței și mângâie sufletele celor care sunt copleșiți de neputințe, dar și puterea Lui de a reda viață celor adormiți arătând prin aceasta că viața este darul lui Dumnezeu făcut umanității. De asemenea, Preasfinția Sa a vorbit despre moartea spirituală, ca despărțire de Dumnezeu, în care cad cei care săvârșesc păcate, și despre actualitatea îndemnului la viața în Hristos adresat nu doar tânărului din Evanghelie, ci și creștinilor de astăzi:

„Domnul Hristos se adresează și nouă și ne spune la fel: «Ție-ți zic scoală-te!» pentru că de foarte multe ori și noi suntem morți din cauza păcatelor noastre. Deși suntem vii, avem viață în noi însă trăim doar biologic pentru că duhovnicește suntem departe de chemarea pe care ne-a făcut-o Dumnezeu, aceea de a fi împreună cu El și de a fi în comunie cu El. Moartea este consecință a păcatului, a neascultării primilor oameni, de aceea cântul Apostol Pavel vorbește despre omul vechi ca om al păcatului și despre omul nou ca om viu în Hristos și care nu mai moare niciodată pentru că cel care este cu Hristos, acela trăiește în veci, acela se bucură de comuniunea cu Dumnezeu în lumea aceasta și pentru el moartea este o trecere din viața aceasta în viața viitoare, pentru că Dumnezeu prin Harul Său îi face pe oamenii care cred în El să nu mai moară niciodată. [...] Domnul ne primește cu brațele deschise dorind ca noi să ne atingem de El, ca El să se atingă de noi, ca să ne redea și nouă viața așa cum a dat și acelui tânăr. [...] Acolo Domnul Hristos s-a atins de sicriu, iar aici se atinge de sufletele noastre, de mintea noastră, de gândirea noastră de fiecare dată când noi venim spre El sau El vine spre noi se atinge de trupurile noastre atunci când ne împărtășim cu Trupul și Sângele lui. [...] Atunci când ascultăm Sfânta Evanghelie sau atunci când ne rugăm lui Dumnezeu și Îl chemăm ca să vină în cămara sufletului nostru de fiecare dată El ne înviază, El ne redă bucuria vieții în lumea aceasta pentru că n-am fost creați pentru a muri și am fost creați pentru a fi în comuniune cu El și pentru a trăi în veșnicie. [...] Ne gândim și la tinerii din lumea sau din societatea noastră de astăzi care de foarte multe ori sunt departe de Dumnezeu sunt departe de ceea ce ar trebui să fie ei. Vedem multe situații în care aceștia sunt o povară pentru părinți pentru că nu mai ascultă de părinții lor pentru că nu mai ascultă de Dumnezeu nu mai ascultă de profesorii lor nu mai au nicio autoritate și din nefericire mulți dintre ei aduc suferințe părinților pentru comportamentul lor. [...] De aceea trebuie să fim cu luare aminte la mesajul pericopului evanghelic de astăzi pe de o parte Domnul Hristos ne cheamă și se adresează fiecăruia dintre noi, să venim la viață, iar pe de altă parte El ne conștientizează că El este datătorul a tot binele, El este creatorul nostru și pe El trebuie să-L slăvim și Lui trebuie să-I mulțumim pentru toate darurile pe care le-am primit de la El”. 

La finalul Sfintei Liturghii, Preasfințitul Părinte Teofil Trotușanul a vorbit despre sărbătoarea sfințirii unei biserici ca încununare a efortului depus de comunitatea coordonată de preot pentru restaurarea unui monument, apreciind faptul că aceasta este asemenea sărbătorii de Paște. Făcând paralelă cu pericopa citită în această duminică, Preasfinția Sa a subliniat faptul că biserica restaurată de la Podu Turcului II este jertfa comunității primită și binecuvântată de Dumnezeu, ea îmbrăcând prin lucrările desfășurate de-a lungul a patru ani veșmântul scăldat de lumină al învierii:

„Ziua Sfințirii unei Biserici este ziua în care harul Învierii se pogoară și înveșmântează noul lăcaș. Deci astăzi ne bucurăm ca în ziua de Paști pentru această frumoasă sărbătoare la care am fost invitați cu toții. Și pentru că Dumnezeu binecuvintează și primește jertfele curate aduse cu inimă smerită de către robii Săi, Îl rugăm ca și această jertfă adusă de către dumneavoastră să fie primită și binecuvântată, iar harul Său să se reverse asupra acestei Biserici unde se vor ridica rugăciuni pentru tot poporul. Deci o duminică în care Mântuitorul a săvârșit o înviere. Învierea unui tânăr, ați auzit, că acest cuvânt al Mântuitorului ni se adresează și nouă, nu doar celor din Nain, nu doar tânărului din cetatea Nainului, ci ni se adresează nouă tuturor. Ne spune Domnul Hristos să înviem, să ne ridicăm, să stăm drept înaintea Lui: Anastasis. Aceasta înseamnă învierea, a stat drept în fața lui Dumnezeu și a ne bucura de darurile Sale. Deci în duminica în care Mântuitorul a săvârșit o înviere, înviază și această biserică și este oferită Lui, înnoită, înfrumusețată și înveșmântată într-un frumos veșmânt nou”.

Referindu-se la momentul unic din viața unei parohii când credincioșii intră în Sfântul Altar pentru a se închina înaintea Sfintei Mese, Preasfinția Sa a precizat faptul că fiecare biserică este o replică a Sfântului Mormânt în care intrând poți simți bucuria și binecuvântarea Mormântului Domnului și lumina Sfintei Învieri:

„Această binecuvântare specială, acordată în ziua de sfințire, ca toți oamenii, nu doar preoții să intre în altar, ci toți oamenii, bărbați și femei, are o semnificație aparte pe care vă rog să o țineți minte. Am spus că este ca și ziua de Paște, această zi în care se sfințește o biserică. Iar la Ierusalim, unde este Mormântul Domnului Hristos, cei care ați călătorit acolo în pelerinaj sau măcar ați auzit, când credincioșii intră în Biserica Sfântului Mormânt, primesc binecuvântarea de a intra în Mormântul Domnului și de a săruta piatra pe care a avut loc Învierea. Și acela este cel mai sfânt altar din lume. Este locul unde a înviat Mântuitorul, de unde a pornit credința. Deci acolo credincioșii care ajung au această binecuvântare unică. Poate ajung o singură dată în viață, de aceea intră în Sfântul Altar, în Mormântul Domnului și sărută piatra Mormântului. Iar Sfânta Masă care s-a așezat aici în Biserica dumneavoastră, este făcută din piatră pentru că simbolizează Mormântului Iisus din Ierusalim. Deci când veți intra în interiorul bisericii și veți săruta Sfânta Masă, aveți bucuria și binecuvântarea Sfântului Mormânt și al Învierii Domnului. De acum înainte, această binecuvântare va rămâne cu această biserică cât timp va dura ea până la sfârșitul veacurilor. Iar Îngerii lui Dumnezeu vor sta deasupra și vor proteja acest loc care este închinat lui. Deci să ne bucurăm de această zi ca și de ziua Învierii”.

După cuvântul de învățătură adresat de Preasfințitul Părinte Teofil Trotușanul, a fost citit hrisovul care cuprinde cronologia desfășurării etapelor de reabilitare a monumentului, apoi soborul slujitorilor și credincioșii prezenți au înconjurat sfântul lăcaș în glas de clopot și de sfinte cântări, cei doi ierarhi  însemnând cu Sfântul și Marele Mir zidurile exterioare, Sfânta Masă, pictura interioară, apoi obiectivele care întregesc ansamblul ecleziastic de la Podu Turcului II.

În cadrul acestei sărbători, preotul paroh Moise Dorin-Albu, fiul preotului Ioan Dorin, pentru implicarea în coordonarea lucrărilor de reabilitare a sfântului lăcaș și de înfrumusețare a întrecului ansamblu ecleziastic, care au durat 4 ani (2022-2025), a primit Crucea Țării de Jos, cea mai înaltă distincție pentru preoți a Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului. Totodată, distincții de vrednicie au primit și ctitorii înnoitori Mirela Umbrărescu și Cristina Dorin, acestora fiindu-le înmânat Ordinul Melchisedec Calsa I pentru mireni.

La rândul său, preotul paroh, în numele enoriașilor și al membrilor consiliului parohial, a mulțumit ierarhilor, autorităților locale și ctitorilor înnoitori pentru sprijinul oferit în reabilitarea și înfrumusețarea ansamblului eclesial de la Podu Turcului, rememorând totodată, câteva momente din istoricul lucrărilor derulate de-a lungul celor 4 ani.

La acest moment de har și de împlinire, Sfântul Lăcaș de la Podul Turcului II a primit un al doilea hram închinat Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul, alături de hramul istoric închinat Învierii Domnului.

Cu prilejul acestei sărbători, credincioșii și pelerinii care au intrat în Sfântul Altar au avut bucuria de a se închina și raclei cu sfinte moaște aflate în patrimoniul Catedralei arhiepiscopale din Roman și altor odoare sfinte așezate spre folosul duhovnicesc al celor care iubesc podoaba casei lui Dumnezeu.

Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost oferite de membri ai corului Catedralei mitropolitane din Iași.

***

Din anul 2022 biserica a intrat într-un proces de restaurare, înnoire și înfrumusețare. A fost înlocuită vechea dușumea din scândură, cu sistem de încălzire în pardoseală și placată cu gresie, s-a refăcut soleea și s-a instalat cetrală pe gaz. În sfântul Altar a fost înlocuită Sfânta Masă cu una din marmură, a fost construit un nou proscomidiar și s-a refăcut întreaga pictură de dl pictor Aurel Roșcan. Tâmplăria ferestrelor a fost înlocuită cu vitralii confecționate de Georgeos Art din Iași.

La exterior a fost refăcut în totalitate acoperișul, podul a fost izolat, s-au refăcut cu tencuială decorativă pereții și s-a placat cu piatră. Pe turla bisericii a fost realizată o icoană de 4 metri pătrați din mozaic reprezentând Învierea Domnului.

S-au adus îmbunătățiri Așezământului Social Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil și vechiului foișor.

Clopotnița bisericii, rămasă în stadiul de construcție la roșu, a fost reconstruită prin adăugarea unui etaj care va deservi activităților cu tinerii (Centrul de dezvoltare pentru tineret), iar la etajul superior spațiul este destinat camerei clopotelor. La parter este amenajat un spațiu pentru biroul parohial. Clopotnița are în patrimoniul un clopot de 200 de kg realizat de fierma Blotor și unul de 10 kg alături de clopotul vechi de 90 kg, restaurat cu acest prilej.

Alături de clopotniță a fost construit un spațiu cu parter și etaj pentru arhiva și muzeul parohial și păstrarea obiectelor bisericești.

Ansamblului eclesial i s-a adăugat și un lumânărat și o troiță cu cișmea, placată cu piatră naturală. De asemenea, au fost amenajate alei de acces și o nouă poartă de intrare cu spațiu de parcare.

Aceste edificii au fost realizate cu sprijinul enoriașilor, al fiilor satului și al autorităților locale și al oamenilor de bine care au dorit să-și înscrie numele în rândul ctitorilor înnoitori.