Joi, 1 mai 2025, s-au împlinit 25 de ani de când, la început de nou mileniu, arhimandritul Ioachim Giosanu a fost hirotonit în treapta de arhiereu vicar, cu titulatura de Ioachim Băcăuanul, de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, în prezența unui distins sobor de ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române din care au făcut parte Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Iosif al Europei Occidentale și Meridionale, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Casian al Dunării de Jos și Preasfințitul Părinte Episcop Ioachim Mareş al Episcopiei Huşilor († 2009).

De la acel eveniment major pentru Eparhia Romanului și Bacăului a trecut un sfert de veac de rodnică și nobilă slujire mărturisitoare a unuia dintre ierarhii emblematici ai Ortodoxiei românești, care păstorește în duhul filocalic al înaintașilor și cu părintească dragoste viața fiilor și fiicelor duhovnicești, reușind să dea o perspectivă nouă și înnoitoare misiunii ecleziastice, adaptată noilor exigențe ale timpului. 

În cadrul Sfintei Liturghii arhierești prilejuite de acest moment festiv, au fost înălțate rugăciuni de mulțumire pentru binefacerile revărsate de Dumnezeu asupra Eparhiei Romanului și Bacăului și a Ierarhului omagiat.

După oficierea Sfintei Liturghii arhierești, Preacuviosul Părinte Arhimandrit Teofil Anăstăsoaie a transmis mesajul de felicitare al Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, care a apreciat activitatea pastoral-misionară a Ierarhului romașcan, pe care l-a asemănat cu o făclie care luminează și se consumă aducând bucurie în viața fiilor și fiicelor Eparhiei Romanului și Bacăului:

„Am venit ca delegat al Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, la invitația Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Ioachim, în ceas aniversar, în cetatea Romanului, dar am venit și din cetatea Ierusalimului, acolo unde s-a aprins Sfânta Lumină și a bucurat întreaga lume ortodoxă, dar și pe cei care se află și viețuiesc frumos în această țară a Moldovei. Îngăduiți-mi Înaltpreasfinția Voastră să vă aduc cuvântul de frățească felicitare și binecuvântare din partea Părintelui Patriarh Daniel, care a caracterizat slujirea Înaltpreasfinției Voastre în acest scaun arhiepiscopal din Roman, cu acest cuvânt: O făclie arzătoare care luminează Arhiepiscopia Romanului și Bacăului. O făclie pentru a da lumină trebuie să ardă și să se consume, așa cum în cei 25 de ani Înaltpreasfinția Voastră ați făcut, arzând și ostenindu-vă în această arhierească lucrare. Nu a fost ușor. Ați întâmpinat și multe piedici, însă cuvântul Mântuitorului Hristos, Marele nostru Arhiereu, este cel care va îndrumat, va acoperit și va călăuzit și vă va călăuzi în continuare. El a zis de altfel apostolilor că va fi cu ei până la sfârșitul veacurilor. Așadar, lumina pe care ați primit-o de la Hristos și pe care ați oferit-o cu generozitate celor care se află în această de Dumnezeu păzită arhiepiscopie, o primesc în continuare, și ne bucurăm de aceste daruri pe care Dumnezeu vi le-a oferit, împreună cu colaboratorii care se află în jurul Înaltpreasfinției Voastre, cu cei care vă iubesc, cu cei care vă susțin, și împreună Vă dorim, în această zi frumoasă, deși este ziua muncii, toată binecuvântarea Domnului, care încununează și face să rodească mâinile lucrătoare. De aceea, să rămâneți aceeași făclie arzătoare și luminoasă în scaunul arhiepiscopal al Romanului și Bacăului”. 

Totodată, delegatul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel a adresat, în nume personal, urări Ierarhului de la Roman pe care nu a încetat niciodată să-l pomenească în rugăciunile sale înălțate la Biserica Sfântului Mormânt, acolo unde își desfășoară activitatea misionară:

„La cuvintele Preafericitului Părinte Patriarh adaug și smerita mea urare de fiu al acestei Arhiepiscopii. Acolo, în Țara Sfântă unde duc această misiune încredințată, nu a lipsit nicio liturghie la Sfântul Mormânt la care să nu aprind o lumânare pentru Înaltpreasfinția Voastră și pentru cei care se află în această țară a Moldovei. Deși departe de țară, am purtat în inima mea aceste locuri și pe oamenii de aici. Vă rugăm și pe Înaltpreasfinția Voastră să ne pomeniți în continuare și să înălțați rugăciuni arhierești către Mântuitorul nostru Iisus Hristos, așa cum o faceți de fiecare dată. Să vă bucurați de roadele bogate și Domnul să vă răsplătească cu darurile Sale cerești”.

În numele membrilor administrației eparhiale, Preacuviosul Părinte Pimen Costea, vicar eparhial, a transmis gândurile de apreciere și mulțumire față de Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, precum și prețuirea și recunoștința pe care preoții și credincioșii o adresează celui de-al 77-lea ierarh al istoricei eparhii a Romanului și Bacăului. În cuvântul său, părintele arhimandrit a reamintit câteva repere istorice din viața eparhiei și a Înaltpreasfinției Sale, aducând în actualitate evenimentul împlinirii a 600 de ani de existență ecleziastică neîntreruptă pentru Episcopia Romanului, din data de 13 septembrie 2009, când eparhia a fost înălțată la rangul de arhiepiscopie cu noua denumire de Arhiepiscopia Romanului și Bacăului, context în care arhiereul vicar Ioachim Băcăuanul a fost numit episcop vicar; de asemenea, a amintit importanța momentului din data de 16 decembrie 2014 când Înaltpreasfinția Sa a fost desemnat întâiul arhiepiscop ales al acestei eparhii și apoi a fost întronizat în data de 4 ianuarie 2015 de către Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, în prezenţa a 20 de ierarhi, membri ai Sfântului Sinod, veniţi la acest eveniment din întreaga ţară.

Apoi, rememorând câteva aspecte ale activității misionare a Înaltpreasfințitului Părinte Ioachim din ultimul sfert de veac, părintele vicar a subliniat faptul că aceste împliniri sunt mărturia unei vieți închinate lui Dumnezeu, ale cărei roade vădesc lucrarea din via Domnului în încercarea de a sfinți locul și de a transfigura timpul:

„Atunci când împlinești o vârstă, oricare ar fi ea, fie a vieții, fie a unei ascultări, te gândești să faci un bilanț. Totul este o statistică. Totul se cuprinde în cifre, dar singurele cifre care rămân cu adevărat viabile sunt cele pe care Dumnezeu le înscrie în cartea vieții. În rest, celelalte rămân la arhivă, la arhiva de pe pământ. Se vor bucura urmașii de cifre. Înaltpreasfinția Voastră, în 25 de ani de când ați fost hirotonit ca arhiereu vicar, ca episcop vicar și apoi ca arhiepiscop în scaunul vlădicesc de la Roman, s-au întâmplat multe lucruri frumoase și înălțătoare, pentru că suntem datori prin chemarea pe care Dumnezeu ne-a făcut-o tuturor să sfințim locul și să transfigurăm timpul. Ca să sfințești timpul nu este deloc ușor deoarece timpul nu este o chestiune pe care o poți cuprinde, pentru că timpul e Însuși Dumnezeu. El se poate sălășlui în tine și prin sfințirea ta sfințești și timpul pe care îl ai. De altfel, Dumnezeu spune despre Sine însuși: Eu sunt Cel ce sunt, aducând totul la timpul prezent, la eternitate. Așa că tot ce facem, facem în duhul acesta al sfințirii, al consacrării lucrurilor cu care intrăm în contact și a oamenilor cu care colaborăm. Sunt 25 de ani în care dacă este să mergem pe firul statisticii, sunt 3000 de Sfinte Liturghii pe care le-ați slujit, adică o treime din timp ați petrecut-o în liturghie. Faptul că v-ați plecat genunchii în fața Sfântului Altar și acolo L-ați găsit pe Hristos, L-ați coborât pe Duhul Sfânt prin invocare și L-ați adus pe Hristos în mijlocul oamenilor nu este puțin lucru, pentru că nu a fost o sfințire personală, ci a fost adresată tuturor”. 

De asemenea, părintele vicar a subliniat faptul că lucrarea misionară a Înaltpreasfințitului Părinte Ioachim a fost direcționată și spre diferite categorii sociale aflate în dificultate, remarcând faptul că tot acest efort și energia necesară își au izvorul în intimitatea vieții duhovnicești personale:

„Fiii acestei eparhii, îndrumați de Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, au reușit să-L găsească pe Dumnezeu, s-au sfințit pe sine și i-a sfințit Înaltpreasfinția Voastră prin tainele și ierurgiile pe care le-ați săvârșit în această de Dumenzeu păzită Eparhie. Toate aceste împliniri vorbesc despre efortul nemijlocit pe care l-ați depus de a fi alături de oameni care vă mulțumesc astăzi la acest ceas aniversar, oameni care își găsesc odihna fizică sau un blid cu care să-și hrănească pântecele în așezămintel sociale, oameni care se culturalizează în diferite centre, fie în școli, fie în grădinițe, oameni care găsesc drumul spre Împărăția lui Dumnezeu cu lumina pe care o țin să lumineze tuturor. Ne bucurăm că Dumnezeu va ales ca să ne fiți arhipăstor, călăuză și martor la Dumnezeu. Ce se întâmplă dincolo de eforturile acestea pe care le vedem și le contabilizăm în inima și în sufletul nostru sunt lucruri pe care încă nu le putem cunoaște, dar le putem deduce. Genunchi plecați, lacrimi, rugăciuni, toate acestea nimeni nu le vede, nimeni nu le știe, însă le putem anticipa”.

La final, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim a mulțumit antevorbitorilor Săi pentru cuvintele de apreciere, apoi, adresându-se preoților din administrația eparhială și credincioșilor prezenți, Înaltpreasfinția Sa a vorbit despre misiunea arhierească ce i-a fost încredințată de Sfântul Sinod în urmă cu 25 de ani, despre angajamentele asumate și despre perspectiva ecleziastică a unei activități împlinite cu conștiința responsabilității față de Dumnezeu, exprimându-și dorința ca Hristos-Marele Arhiereu să Se recunoască în lucrarea sa ca ierarh al Eparhiei Romanului și Bacăului. Totodată, Înaltpreasfinția Sa a dat citire unei meditații scrise pentru acest moment aniversar, intitulate „Un sfert de veac lucrător în Grădina maicii Domnului”, în care a subliniat faptul că în tot acest timp a avut privilegiul de a se ruga lui Dumnezeu din demnitatea de arhiereu, în încercări și în perioade de bucurie: 

„În acest sfert de veac de slujire arhierească am înțeles cel mai mult că rugăciunea, pe lângă faptul că este o datorie, o recomandare, o stare plăcută lui Dumnezeu, ea este înainte de toate un privilegiu. O invitație din partea lui Dumnezeu de a participa la viața Sa, pentru ca El să poată participa la viața mea. Rugăciunea este în primul rând dragoste, nu datorie. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru privilegiul pe care mi l-a dat, de a mă ruga Lui în demnitatea de arhiereu, ceea ce face ca starea de rugăciune să fie cuprinsă de o responsabilitate imensă. Toate greutățile și necazurile ce au însoțit perioada aceasta din viața mea, le consider îndemnuri de stăruință pentru împlinirea misiunii mele, o misiune atât de măreață prin aspectul jertfelnic al slujirii arhierești. Știm că slujirea de arhipăstor de suflete este în primul rând responsabilitate pentru mântuirea credincioșilor și iubire jertfelnicã pentru ei. Iar rolul încercărilor nu este altul decât acela de a arăta fragilitatea şi neputinţa lucrurilor pământeşti”.

Totodată, Înaltpreasfinția Sa a îndemnat pe preoți și pe credincioși să valorizeze timpul vieții, să-l umple de prezența și lucrarea lui Dumnezeu în viața lor: „Cred profund că timpul trecător trebuie folosit de om pentru unirea lui cu Dumnezeu, Cel netrecător sau etern. Iar acest timp nu trebuie trăit fără iubire de Dumnezeu și de semeni. Doar în acest mod timpul devine o măsură a devenirii spirituale a omului în comuniune cu Dumnezeu”. 

De asemenea, Înaltpreasfinția Sa a remarcat faptul că prezența misionară a ierarhului în mijlocul credincioșilor consolidează conștiința eclezială și identitatea religioasă a acestora: 

„Acesti 25 de ani trecuți de la momentul hirotonirii mele în demnitatea și slujirea de arhiereu, au fost ani de luptă şi de victorii sufleteşti şi materiale, de realizări şi de confirmări clare ale providenţei divine, atât asupra faptelor, cât şi asupra oamenilor. Cred că prezența ierarhului în mijlocul păstoriților, îi ajută pe credincioşi să îşi depășească subiectivitatea și să își consolideze conștiința eclezială, adică faptul că aparțin Bisericii lui Hristos, și doar în ea își regăsesc și păstrează identitatea”. 

În finalul cuvântului Său, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim a subliniat faptul că activitatea Sa arhierească a stat sub ocrotirea și ajutorul Preasfintei Treimi, mulțumind totodată preoților și credincioșilor care îl poartă în rugăciune către Dumnezeu:

„Toată nădejdea o pun mai întâi în milostivirea Tatălui ceresc, în ajutorul Mântuitorului Hristos și în dumnezeiescul har al Duhului Sfânt, cel ce totdeauna pe cele neputincioase le vindecă și pe cele cu lipsă le împlinește. Așa cum spune sfântul Apostol Pavel în epistola către Coloseni, „mă voi lăuda mai ales întru slăbiciunile mele, ca să locuiască în mine puterea lui Hristos.”(2 Coloseni 12, 9-10). Îi mulțumesc Mântuitorului Iisus Hristos pentru toate darurile revărsate asupra Bisericii și tuturor preoților și credincioșilor acestei eparhii care m-au purtat și mă poartă în rugăciunile lor”.

La finalul evenimentului, reprezentanții preoților din cele cinci protopopiate ale Eparhiei au oferit Înaltpreasfințitului Părinte Ioachim buchete de flori și i-au adresat cuvinte de felicitare.

Răspunsurile liturgice au fost oferite de corul Diaconia al Catedralei arhiepiscopale „Sf. Cuv. Parascheva” din Roman.