Cu acest prilej, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim a asistat la slujba Sfintei Liturghii a Darurilor mai înainte sfințite, care a fost oficiată de un sobor de preoți din administrația eparhială, în prezența consilierilor și inspectorilor de la Centrul eparhial Roman, a protopopilor, a stareților și starețelor din eparhie, precum și a credincioșilor din urbea mușatină, într-o atmosferă sobră de reculegere, specifică perioadei liturgice a Postului Mare.

Aceasta a fost urmată de o slujbă de „Te Deum”, ca mulțumire adusă lui Dumnezeu la aniversarea zilei de naștere a Chiriarhului de la Roman și pentru binefacerile revărsate asupra clerului și credincioșilor din această binecuvântată de Dumnezeu eparhie.

În cuvântul adresat celor prezenți, în numele membrilor administrației eparhiale și al preoților și credincioșilor din eparhie, părintele arhimandrit Pimen Costea, vicar eparhial, a evidențiat câteva aspecte din viața Înaltpreasfințitului Părinte Ioachim, așezând devenirea sa duhovnicească și vocațională nu sub semnul timpului, ci sub semnul vremii care pregătește pe om pentru a concentra în sine har din harul lui Dumnezeu și care îi oferă cadrul în care acesta își trăiește viața în duhul lui Dumnezeu:

„Cu ceva vreme în urmă, într-un sat cuibărit între dealurile Moldovei se năștea un prunc căruia părinții Nicolae și Anica i-au pus numele de Ilie. Era un prunc ca ceilalți, peste care s-a așezat vremea. Spun vreme, pentru că timpul fuge repede, iar vremea vremuiește. Timpul este o chestie matematică ce măsoară ceva ce este cuantificabil. Mulți oameni luminați nu au lăsat ca timpul să coboare în trup, iar tradiția aghiografică spune că unii oameni nu mai îmbătrânesc.Au devenit din bătrâni tineri, iar din tineri bătrâni, rămânând așa pentru tot restul vremii. Vremea este cea care trebuie să conteze pentru noi și nu timpul. Important nu este câți ani ai în viața aceasta, ci câtă viață ai acumulat în toți acești ani. Alegerea pe care a făcut-o tânărul Ilie când a ales să plece la Mănăstirea Tarcău a fost de a cuprinde timpul în vreme și de a transforma vremea în vremuire, a o așeza pe făgașul de normalitate al unei existențe terestre pentru veșnicia lui Dumnezeu. Călugării și oamenii care trăiesc viața în duhul lui Dumnezeu au învățat să vremuiască vremea, pentru ei timpul nu mai contează și de aceea, patristic vorbind, unii călugări erau tineri cu vârsta, dar bătrâni prin înțelepciunea pe care Dumnezeu le-o dădea. De aceea, în această vreme a vieții noastre, cerând ajutorul Maicii Domnului și lui Dumnezeu, vom depăși momentele de bucurie, dar și cele de întristare, și vom fi mulțumitori pentru tot și pentru toate. Acest lucru l-am făcut astăzi, o rugăciune de mulțumire. Vă mulțumim Înaltpreasfinția Voastră pentru că faceți parte din viața noastră în mod direct, ne formăm în fiecare zi câte puțin sub auspiciile prezenței Înaltpreasfinției Voastre, cu educația, cuvântul, mustrarea, toate făcând parte din acest întreg pe care încercați nu doar să-l formați dându-i un chip anume, ci să ne împingeți către Împărăția lui Dumnezeu. Sintetizând, aș vrea să vă urez două lucruri: niciodată să nu fiți trist și întotdeauna să fiți fericitși bucuros”.

La final, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim a vorbit despre emoția pe care o simte în această zi și a îndemnat pe cei prezenți să cinstească în ziua nașterii și pe părinții care i-au născut, aceasta fiind o datorie sfântă:

„Data de naștere constituie o emoție aparte și parcă mi-a trecut prin suflet acea săgeată emoțională a Duhului Sfânt și a făcut să vibreze în inimă. Astăzi am devenit una în această Catedrală în care dăinuie duhul înaintașilor, mușatinilor, pelerinilor, credincioșilor, ierarhilor, sfinților care și-au transfigurat viața făcând parte din soborul acestei eparhii, de mai bine de 600 de ani. Văzând atâta deschidere din partea dumneavoastră mă simt din nou copil. Orice om născut în această lume are două obligații care sunt legi organic constituite. Fiecare trebuie să ne gândim la părinții noștri, și în această zi trebuie să te gândești la părinții care te-au adus în acestă lume, te-au născut și apoi te-au dat în mâna lui Dumnezeu pentru faptul că omul devine om din vremea embrionară și apoi trece prin cele 7 etape ale existenței umane, senectutea fiind împlinirea desăvârșită a acestor etape. Ele sunt niște trepte în urcușul spre Eshaton. Astăzi este ziua bilanțului și vă îndemn pe toți să vă gândiți la părinții voștri și să-i îmbrăcați în haina iubirii și a luminii așa cum v-au îmbrăcat ei în scutece albe când v-au adus pe această lume. Dacă părinții nu mai sunt în această lume, ci sunt așezați în morminte așteptând Parusia, vă îndemn să mergeți la mormântul lor și să așezați o jerbă de flori, să vărsați o lacrimă și să înălțați o rugăciune în semn de mulțumire, arătându-vă recunoștința pentru darul vieții pe care l-ați primit prin părinții voștri de la Dumnezeu”.

Totodată, Înaltpreasfinția Sa a mărturisit auditoriului faptul că toată viața s-a rugat ca Dumnezeu să Se regăsească în faptele pe care le-a săvârșit, iar timpul petrecut pe pământ să fie un timp al mântuirii:

„Tot timpul vieții mele m-am rugat la Dumnezeu să-mi arate calea și să Se recunoască în faptele mele. Nu căutați să contabilizați faptele cele bune pentru faptul că nu sunt ale noastre, ci sunt ale lui Dumnezeu care se exprimă prin noi. Dacă nu ai făcut nimic în această viață înseamnă că ești nimic, dar dacă faci în viață câte ceva atunci te rogi lui Dumnezeu să Se recunoască în faptele tale și întreaga eternitate se regăsește în anii de viață pe care Dumnezeu ți i-a dat. Să facem din viața noastră o liturghie și să-L rugăm să Se recunoască în noi. Să nu lăsăm să se instaureze vidul existențial în sufletul nostru. Mă rog lui Dumnezeu ca anii pe care mi-i va da să fie ani ai împlinirilor și un timp al mântuirii, pentru că tot ceea ce facem împlinim în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh”.

La finalul evenimentului, în Sala „Sf. Ierarh Dosoftei” aflată în proximitatea Catedralei arhiepiscopale, părintele Ciprian-Ioan Ignat, secretar eparhial, a lansat volumul „Dipticele sufletului meu-chipuri de ierarhi și preoți”, apărut la Editura Filocalia, ce poartă semnătura Înaltpreasfințitului Părinte Ioachim, volum ce a fost dăruit de autor tuturor celor prezenți.

Cu prilejul acestei zile, cei prezenți au oferit flori Înaltpreasfinției Sale, ca semn al prețuirii și iubirii filiale. Răspunsurile liturgice au fost oferite de corul psaltic „Diaconia”.