Icoana Maicii Domnului cu Pruncul, cunoscută drept Hodighitria de la Siliștea, datată în anul 1549 și provenită din tezaurul Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, poate fi admirată până la sfârșitul lunii octombrie în cadrul expoziției „Sacrul la feminin, de la Facerea lumii la «Rugăciunea» lui Brâncuși”, organizată în Sala Baptisteriu a Muzeului Mitropolitan din Iași. Alături de icoane medievale, broderii liturgice și artefacte preistorice, această valoroasă mărturie a picturii moldovenești din secolul al XVI-lea contribuie la conturarea unui parcurs artistic și spiritual care se întinde pe aproape șapte milenii.
Expoziția reunește peste 100 de lucrări și obiecte de patrimoniu provenite din importante colecții muzeale și eclesiastice. În centrul său se află sculptura „Rugăciunea” a lui Constantin Brâncuși, în jurul căreia sunt reunite reprezentări ale feminității și sacrului aparținând unor epoci și tradiții artistice diferite. Între acestea, Hodighitria de la Siliștea ocupă un loc aparte, atât prin vechimea și valoarea sa artistică, cât și prin semnificațiile istorice și teologice pe care le păstrează.
O mărturie a artei moldovenești din vremea lui Petru Rareș
Realizată în anul 1549, icoana o înfățișează pe Maica Domnului cu Pruncul Hristos, înconjurată de reprezentările profeților Vechiului Testament. Inscripția păstrată pe icoană indică data de 15 aprilie 1549 și numele comanditarilor: pan Dan, mare vistiernic al lui Petru Rareș, și soția sa, Sofica. Aceste informații conferă piesei o importantă valoare documentară, oferind un punct de plecare pentru cercetarea patronajului boieresc și a rolului imaginilor sacre în viața religioasă și artistică a Moldovei secolului al XVI-lea.
Din punct de vedere iconografic, icoana aparține tipului Hodighitria, „Cea care arată Calea”, unul dintre cele mai prestigioase și răspândite modele de reprezentare a Maicii Domnului în lumea bizantină. Prototipul său celebru era venerat la Constantinopol și, potrivit tradiției, fusese pictat de Sfântul Evanghelist Luca. Considerată protectoare a capitalei bizantine, această imagine a cunoscut o largă răspândire, prestigiul său continuând să influențeze arta ortodoxă și după căderea Constantinopolului, în anul 1453. Hodighitria de la Siliștea se înscrie în această tradiție vizuală, pe care o reinterpretează în mediul artistic moldovenesc. Prezența profeților în jurul Maicii Domnului amplifică semnificația teologică a compoziției, evocând profețiile veterotestamentare despre Întruparea Mântuitorului. Dincolo de valoarea sa artistică și documentară, icoana deschide noi direcții de cercetare în domeniul istoriei artei. Acestea privesc circulația și reinterpretarea modelelor iconografice bizantine în Moldova secolului al XVI-lea, rolul patronajului boieresc, funcția originară a imaginii și parcursul său istoric. Cercetarea biografiei acestui obiect de patrimoniu, de la împrejurările realizării sale până la integrarea în colecția arhiepiscopală și participarea la expoziții, va putea contribui la o mai bună înțelegere a legăturilor artistice și culturale dintre Moldova și lumea postbizantină.
Broderii liturgice de excepție
Alături de icoana din patrimoniul Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, expoziția propune vizitatorilor o întâlnire cu broderia liturgică, unul dintre domeniile în care arta medievală românească a atins performanțe tehnice și artistice remarcabile. Între piesele expuse se numără un văl de tâmplă reprezentând Schimbarea la Față, datat în jurul anului 1561, dăruit de Alexandru Lăpușneanu și Doamna Ruxanda, precum și o poală de icoană cu reprezentarea Maicii Domnului cu Pruncul, realizată în 1681 de Gherasim din Galata, la comanda lui Șerban Cantacuzino și a Doamnei Maria, pentru Mănăstirea Cotroceni. Această din urmă piesă ilustrează legăturile artistice dintre Țara Românească și mediul atelierelor de broderie din Constantinopol. Ambele lucrări provin din colecția Muzeului Național de Artă al României. Lor li se alătură portretul brodat al Doamnei Tudosca, soția voievodului Vasile Lupu, păstrat în colecția Mănăstirii Sfinții Trei Ierarhi din Iași. Un loc aparte îl ocupă epitrahilul realizat de Despineta pentru Mănăstirea Hurezi, în anul 1696, una dintre piesele de mare raritate ale patrimoniului textil bisericesc românesc, păstrată în colecția Muzeului Național de Artă al României. Importanța sa depășește valoarea artistică și liturgică, deoarece păstrează memoria unei creatoare din epoca brâncovenească, într-un domeniu în care numele celor care mânuiau acul și firul au rămas, de cele mai multe ori, necunoscute.
Șapte milenii de reprezentări ale feminității
O altă componentă a expoziției este reprezentată de piesele arheologice provenite din patrimoniul Complexului Muzeal Național Neamț. Între acestea se remarcă ansamblul cunoscut sub denumirea convențională de „Soborul Zeițelor”, aparținând culturii Precucuteni, faza a II-a, datat în perioada 4900–4750 î.Hr. Descoperit în anul 1981 în situl arheologic de la Poduri–Dealul Ghindaru, județul Bacău, ansamblul cuprinde 21 de statuete antropomorfe feminine și 13 tronuri miniaturale din lut ars, găsite într-un vas de mari dimensiuni. În discursul expozițional, aceste reprezentări preistorice sunt puse într-un dialog simbolic cu imaginile creștine ale Maicii Domnului, prin tema Evei celei vechi și a Noii Eve, Fecioara Maria. Este o apropiere de ordin interpretativ între reprezentări ale feminității aparținând unor epoci și sisteme de credință fundamental diferite, nu o afirmație privind existența unei continuități religioase.
Prin participarea Hodighitriei de la Siliștea, Arhiepiscopia Romanului și Bacăului contribuie la acest dialog între epoci, tradiții și forme de expresie artistică, aducând în atenția publicului o piesă reprezentativă pentru patrimoniul eclesiastic și pentru moștenirea artistică a Moldovei medievale. Prezența icoanei în expoziția de la Iași constituie, totodată, un prilej de valorificare și de aprofundare a cercetării unui obiect a cărui istorie continuă să ofere perspective importante asupra culturii vizuale a lumii postbizantine. (Monica Dumitrescu)
