Încă de la primele ore ale dimineții de 14 octombrie, fii și fiice ale Eparhiei Romanului și Bacăului, pelerini spre Sfânta Cuvioasă Parascheva, s-au oprit pentru a se închina cu evlavie în Catedrala arhiepiscopală din Roman ce păstrează în tezaurul ei spiritual odoare de mare preț ale sfinților, între care și o părticică din sfintele moaște ce aparțin sfintei pe care românii evlavioși o poartă în rugăciunile lor mai ales în aceste zile ale mijlocului lunii octombrie.

La slujba Utreniei și apoi a Sfintei Liturghii au participat în această zi de prăznuire a hramului reprezentanții cei mai de seamă ai mănăstirilor din cuprinsul administrativ-canonic al Eparhiei, împlinind astfel o tradiție statornicită de Chiriarhul de la Roman. Astfel, părinți stareți și maici starețe, având în mijlocul lor pe cei doi ierarhi, au înălțat rugăciuni către Sfânta care prin viața sa smerită a întruchipat împlinirea voturilor monahale așezând la temelia vieții ei spirituale asumate cuvintele cutremurătoare ale Fiului lui Dumnezeu „Cel ce vrea să vină după Mine, să se lepede de sine să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie!” (Mc. 8,36).

Sub privirile încărcate de har ale Sfintei Parascheva, pe scena special amenajată în latura de Nord-Est a Catedralei arhiepiscopale, soborul slujitorilor a înălțat rugă de mijlocire pentru poporul dreptcredincios prezent în această zi de sărbătoare, răspunsurile la Sfânta Liturghie fiind date de Corala „Paraschevi” a Catedralei arhiepiscopale.

În cuvântul adresat credincioșilor prezenți, Preasfințitul Părinte Andrei a vorbit despre viața Sfintei Parascheva și importanța ei pentru creștinii de astăzi, despre cinstirea sfintelor ei moaște și peregrinarea lor timp de șase secole în spațiul ortodox al centrelor spirituale ale timpului, în Grecia, Bulgaria sau Serbia, până ce au ajuns la Iași, în timpul voievodului Vasile Lupu și a Mitropolitului Varlaam, dar și despre răspândirea cultului ei.

Totodată, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim a vorbit despre momentul simbolic al nașterii Sfintei Parascheva când Creștinismul trecea prin marea încercare a Schismei de la 1054, dar și despre vocația ei de a uni popoarele creștine sub semnul unității de credință în același Dumnezeu: „Vă mulțumim că ați venit la slujba hramului care este o zi în care aducem mulțumire lui Dumnezeu pentru că ne-am învrednicit să parcurgem din nou un an, iar acum Sfânta Parascheva ne-a chemat să facem bilanțul vieții noastre spirituale, a vieții noastre în Biserica lui Hristos din care facem parte, așa că fiecare să evalueze în conștiința sa ziua de astăzi. Sunt mulțumit că Sfânta Parascheva ne-a învrednicit să împlinim anumite lucruri demne de credința noastră, în contextul zilelor acestora nestatornice când auzim de războaie, tulburări, instabilitate, când s-au stârnit atâtea crize. Să ne ferească Dumnezeu de criza spirituală sau angelică. Să ne bucurăm și să mulțumim lui Dumnezeu pentru această zi care își are izvorul în Kalicrateea, locul unde au fost așezate spre închinare, în biserica Sfinților Apostoli, sfintele moaște ale Cuvioasei. Atunci când Biserica se rupea în două, în momentul Schismei celei mari, atunci se naște Sfânta Parascheva apărând pe fresca istoriei ca trimisă a lui Dumnezeu într-un timp când lumea avea nevoie de unitate. De asemenea, și în Moldova, în timpul lui Vasile Lupu, apare tot într-un timp când lumea creștină era divizată de mișcare protestantă, iar Mitropolitul Varlaam aduna la Iași sinodul panortodox”.

În cadrul Sfintei Liturghii arhierești, diaconul Ștefan Cerbu a fost hirotonit preot pe seama Catedralei arhiepiscopale.