Revenit în țară pentru a participa la evenimentele organizate de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în contextul proclamării publice a canonizării celor 16 sfinți români și al aniversării centenarului Patriarhiei Române, Preasfințitul Părinte Ioan Casian a participat duminică, 2 februarie, alături de Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, la oficierea Sfintei Liturghii la Catedrala arhiepiscopală „Sfânta Cuvioasă Parascheva” din Roman. 

După citirea pericopei evanghelice (Luca 2, 22-40) care relatează momentul în care Pruncul Iisus este prezentat la templu de către Maica Domnului, după rânduiala Legii mozaice, Preasfințitul Ioan Casian a adresat credincioșilor un cuvânt de învățătură în care a precizat faptul că acest moment din viața Mântuitorului este împlinit pentru curățirea poporului ales, iar ajungerea în Împărăția Cerurilor se poate realiza doar dacă Dumnezeu este prezent în viața omului: „Dacă Pruncul Iisus este adus la templu de Mama sa, Maria, este tocmai pentru a arăta că umanitatea are nevoie de primirea lui Dumnezeu pentru ca drumul către Împărăția Cerurilor  să-i fie deschis. Dacă la Iordan, Botezul Domnului Iisus Hristos înseamnă sfințirea apelor în care noi ne vom boteza, pentru noi, ca persoane, înseamnă curățirea nostră. Botezul Mântuitorului Iisus Hristos înseamnă curățirea apelor în care ne vom boteza noi, curățindu-ne de păcate. La fel și prezentarea la Templu a Mântuitorului Hristos era făcută pentru curățirea întregului popor și a Legii Vechiului Testament. 

Referindu-se la cuvintele Dreptului Simeon rostite în momentul primirii în brațe a Pruncului Iisus, care astăzi sunt prezente în cultul Bisericii luând forma rugăciunii vesperale Acum slobozește, Preasfințitul Părinte Ioan Casian a precizat faptul că acestea ascund taina asumării Crucii de către Hristos și oferirea posibilității omului de a se întâlni cu Dumnezeu, la care fiecare credincios are astăzi acces prin împărtășirea din tainele Bisericii: „Episodul evanghelic ne vorbește despre rânduiala pe care veneau să o împlinească Iosif și Maria cu Pruncul Iisus ca membru al poporului ales. Dar de această dată vedem că la templu era Simeon, care era un om drept și temător înaintea lui Dumnezeu. Un om care trăia din cuvântului lui Dumnezeu și respecta Legea trăind cu speranța vieții veșnice și așteptarea lui Mesia. Simeon Îl primește în brațe și rostește imnul pe care noi îl repetăm de fiecare dată la slujba Vecerniei: Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace... În aceste cuvinte Simeon ne descoperă taina ce cu atâta adânc și cu atâta cuviință le-a rostit. Simeon era unul dintre cei 70 de traducători ai Septuagintei, iar comunitatea din Alexandria, înțelegând că comunitatea ebraică nu mai înțelegea limba în care era scrisă Scriptura, a ajuns la concluzia să traducă Scrierile sfinte în limba greacă, astfel încât comunitatea evreilor din Alexandria să poată înțelege mesajului lui Dumnezeu. El, ajungând la versetul din Isaia 7, 12, ca orice om, se îndoiește și spune în traducerea lui «o femeie tânără va naște fiu». Un înger i se arată și îi spune că nu va muri până nu va vedea taina nașterii lui Mesia dintr-o fecioară. Dumnezeu i-a dăruit lui Simeon lungime de zile pentru a vedea că Dumnezeu este nemincinos și cuvântul Său se împlinește. Simeon încredințează bucuria și ușurarea sentimentului vinovăției, în numele întregii umanități, arătând că cu adevărat în momentul în care Îl vede pe Mesia, greutatea umanității și a păcatului moștenit este ușurată, pentru că Hristos preia toate acestea pe umerii Săi.  Va curăți întreaga umanitate de păcat și ne va oferi din nou șansa de a urma calea mântuirii și a deschide ușile Împărăției lui Dumnezeu pentru noi. Începutul acestui drum se face prin Biserică, prin Sfintele Taine, începând cu Sfântul Botez, prin care coborâm în apele sfințite de Domnului Iisus Hristos prin Botezul Său și în felul acesta viața noastră este reînnoită, harul Duhului Sfânt și puterea lucrării creșterii noastre îndumnezeite este pusă la temelia vieții celui nou născut”.

În finalul cuvântului său, Preasfințitul Părinte Ioan Casian a subliniat că rugăciunea Dreptului Simeon transmite adevărul fundamental conform căruia niciun om nu se poate mântui fără a-L primi pe Hristos în viața sa, așa cum L-au primit și sfinții români contemporani, a căror proclamare oficială a canonizării va fi în data de 4 februarie. Totodată, Preasfinția Sa i-a îndemnat pe credincioși să-L primească pe Hristos în viața lor prin participarea la Sfânta Liturghie și prin împărtășirea cu Sfinte Taine: „Ziua de astăzi este o sărbătoare a credinței. O sărbătoare a încurajării noastre ca și credincioși pentru a dobândi bucuria iertării, a primirii Mântuitorului Iisus Hristos. Cuvintele lui Simeon înseamnă că nimeni nu poate să ajungă în Împărăția lui Dumnezeu, să dobândească viața veșnică, fără a-L primi pe Hristos, pe Fiul lui Dumnezeu. Biserica este cea care păstrează și transmite mai departe această mare taină care este o bucurie pentru noi și pentru generațiile care au trăit sub opresiunea comunistă, din care au făcut parte mărturisitorii a căror canonizarea Biserica o va proclama oficial marți, după Sfânta Liturghie, prin membrii Sfântului Sinod. Același gest pe care l-a făcut Dreptul Simeon, l-au făcut și acești sfinți în viața lor, în diferite contexte, în închisori, în mănăstiri, în ținuturi pustii, dar tot acest gest i-a adus pe ei înaintea lui Dumnezeu și i-a făcut exemple și sfinți binefăcători pentru noi astăzi. De aceea, Biserica ni-i pune înainte ca exemple bune de urmat. Ei sunt rugători pentru noi și sfințitori ai vieții noastre. Același lucru să-l facem și noi. Să-L primim pe Hristos în viața noastră și-L putem primi de fiecare dată în sfintele slujbe, dar mai ales în slujba centrală a Bisericii, care este Sfânta Liturghie, în cadrul căreia Îl primim pe Însuși Hristos euharistic. În felul acesta, noi devenim contemporani cu Dreptul Simeon și pe măsura credinței noastre, El va rodi în viața noastră”.

În cuvântul adresat credincioșilor la finalul Sfintei Liturghii, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim a vorbit despre perioada de 40 de zile, prezentă în multe locuri în Sfânta Scriptură, ca fiind un timp al pregătirii pentru întâlnirea cu Dumnezeu, subliniind faptul că este important ca aceasta să fie înțeleasă ca un timp al mântuirii: „Suntem la 40 de zile de la Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos din Preacurata Fecioară Maria, parcurgând mersul liturgic și ritmul calendarului și al sărbătorilor de la începutul anului, iar acest lucru înseamnă că am urcat niște trepte. Am însoțit pe Dumnezeu în aceste evenimente ale Lui. Astăzi încheiem perioada dedicată sărbătorilor legate de Nașterea Domnului. L-am văzut pe Hristos născut, botezat și iată, acum, prezentat la templu. Cele 40 de zile de la Naștere până la prezentarea la templu au fost 40 de trepte, iar această cifră are multe semnificații în numerologia biblică. Patruzeci de zile a durat Potopul, 40 de zile a stat Mântuitorul Iisus pe Muntele Qarantania, 40 de zile a stat Moise pe Muntele Sinai, 40 de zile a stat Ilie pe Muntele Horeb. Această perioadă de timp aduce o ușurare, așa cum și în practica Bisericii, credincioșii cer în rugăciune împlinirea nevoilor lor tot într-o astfel de perioadă. Noi am așteptat 40 de zile, iar de acum va începe o altă perioadă profundă de pregătire pentru Postul Mare. Oricât de mult s-ar succede perioadele de timp în Biserică, noi să înțelegem că acesta este un timp al mântuirii. Este un timp câștigat deoarece în fiecare clipă din timpul nostru efemer este prezent Dumnezeu”. 

Referindu-se la reprezentarea iconografică a Întâmpinării Domnului, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim a spus că aceasta este prima imagine euharistică a Domnului Iisus Hristos: „Maica Domnului Îl oferă pe Prunc Dreptului Simeon, iar în această reprezentare iconografică trebuie să vedem prima imagine a Euharistiei. Simeon Îl primește pe Prunc cu brațele încrucișate, așa cum preoții, înainte de cuminecare, primesc în palme Trupul Domnului. Apoi, de fiecare dată, după ce se împărtășesc, preoții spun câteva rugăciuni care fac parte din canonul liturgic, rostind asemenea lui Simeon rugăciunea Acum slobozește. Această imagine a Euharistiei se adaugă celorlalte trei prezente în Sfintele Evanghelii și anume la Înmulțirea Pâinilor, la Cina Cea de Taină și la Cina din Emaus. Aceste patru imagini alcătuiesc universul euharistic pe care l-a creat Mântuitorul nostru Iisus Hristos”. 

Răspunsurile liturgice au fost oferite de Corala „Paraschevi” a Catedralei arhiepiscopale din Roman.