Doresc să încep cu o rugăciune, mai exact cu psalmul preotului, Psalmul 15, în care Prorocul și Împăratul David, inspirat de Duhul, vorbește despre apartenența preotului la Dumnezeu precum și despre izvorul puterii slujirii sale:

1. Păzeşte-mă, Doamne, că spre Tine am nădăjduit.
2. Zis-am Domnului: "Domnul meu eşti Tu, că bunătăţile mele nu-ţi trebuie".
3. Prin sfinţii care sunt pe pământul Lui minunată a făcut Domnul toată voia întru ei.
4. Înmulţitu-s-au slăbiciunile celor ce aleargă după alţi dumnezei. Nu voi lua parte la adunările lor cu jertfe de sânge, nici nu voi pomeni numele lor pe buzele mele.
5. Domnul este partea moştenirii mele şi a paharului meu. Tu eşti Cel care îmi aşezi mie iarăşi moştenirea mea.
6. Sorţii mi-au căzut între cei puternici, că moştenirea mea este puternică.
7. Binecuvânta-voi pe Domnul, Cel ce m-a înţelepţit; la aceasta şi noaptea mă îndeamnă inima mea.
8. Văzut-am mai înainte pe Domnul înaintea mea pururea, că de-a dreapta mea este ca să nu mă clatin.
9. Pentru aceasta s-a veselit inima mea şi s-a bucurat limba mea, dar încă şi trupul meu va sălăşlui întru nădejde.
10. Că nu vei lăsa sufletul meu în iad, nici nu vei da pe cel cuvios al Tău să vadă stricăciunea.
11. Cunoscute mi-ai făcut căile vieţii; umplea-mă-vei de veselie cu faţa Ta, şi la dreapta Ta de frumuseţi veşnice mă vei sătura.

Așadar, zic și eu împreună cu Prorocul David: “Domnul este partea moştenirii mele şi a paharului meu!”

Pornind de la cuvintele Mântuitorului Iisus Hristos: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața" (Ioan 14:6) și celuilalt îndemn care zice: “oricine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să își ia crucea si să-mi urmeze Mie" (Marcu 8, 34-39), mesajul meu de astăzi este inspirat de misiunea din Țara Sfântă și de parcurgerea de zeci de ori a Drumului Crucii din Ierusalim, cunoscut de pelerinii la Locurile Sfinte drept Via Dolorosa (în lb. latină =”Calea durerii", sau "Calea suferinței"), Via Crucis: o rută aflată în Orașul Vechi din Ierusalim, despre care tradiția creștină spune că este drumul pe care Domnul Iisus Hristos a mers, purtându-și crucea, spre locul de răstignire. Traseul actual, parcurs de la vestul Fortăreței Antonia, de lângă „Poarta Leilor”, la nord de Muntele Templului, și până la Biserica Sfântului Mormânt, aflată în Cartierul creștin, acoperă o distanță de aproximativ 600 de metri și are paisprezece opriri sau stații. Fiecare oprire marchează un moment distinct din trăirile Mântuitorului ce se îndrepta spre apogeul slujirii arhierești de pe Crucea Golgotei. Vă invit în cele ce urmează să parcurgem cu ochii duhovnicești cele XIV stații ale Drumului Crucii și să înțelegem ce presupune urmarea Domnului prin slujirea jertfelnică :

Oprirea I: - Mântuitorul osândit la moarte - Curtea casei lui Pilat din Pont – Judecata lui Hristos şi condamnarea la moarte.

• Slujirea presupune demnitate iar calea adevărului cere curaj, să poți sta ca Iisus în fața lui Pilat din Pont. Opera răscumpărării este mai importantă decât orice judecată vremelnică! Ecce Homo! Iisus este încoronat cu spini și îmbrăcat în mantia roșie – veșmintele liturgice arhierești simbolizează aceasta = mitra (coroana de spini); mânecuțele (legăturile de la mâini ) și mantia roșie purtată pe umeri.

   

Oprirea a II-a: Punerea Crucii pe umerii Domnului şi pornirea spre Golgota (Matei 27, 31).

• Aici Domnul ridică pe umerii săi crucea grea de lemn și, odată cu ea, greutatea păcatelor noastre. Episcopul este chemat să poarte pe umerii săi crucea păstoriților lui și să o ducă spre Golgota.

   

Oprirea a III-a: Prima cădere a Mântuitorului sub povara Crucii (după tradiţie).

• Locul unde Domnul Iisus este copleșit de greutatea crucii și se prăbușește. Deși biciuit, se ridică și continuă drumul. Slujirea înseamnă și căderi sub povara crucii, dar mâna nevăzută care ne ajută la ridicare este mâna întinsă tainic de Domnul Hristos! Să nu uităm semnificația ciucurilor cusuți în partea de jos a epitrahilului de slujire care îi simbolizează pe credincioșii încredințați spre păstorire duhovnicească, ale căror păcate apasă crucea purtată de slujitor!

   

Oprirea aIV-a: Întâlnirea Domnului cu Maica Sa (după tradiţie).

• La un moment dat, pe drumului crucii, Maica Domnului se apropie de Fiul ei. Aceasta întâlnire dureroasă exprimă profunzimea iubirii de mamă. Fiul își privește mama plângând, iar mama își încurajează Fiul suferind. Asemenea este și legătura tainică dintre arhiereu – Maica Domnului, și Biserică – Mamă Duhovnicească. Engolpionul purtat pe piept de către episcop are icoana Maicii Domnului, Panaghia.

   

Oprirea a V-a: Întâlnirea cu Simon Cirineanul (Luca 23:26)

• Omul oprit de soldații romani și obligat să ajute la ducerea crucii, în momentul în care Domnul, fiind sleit de puteri, se prăvălea pe cale. Cine oare, mai mult decât episcopul, ar trebui să fie un nou Simon Cirineanul, oprit pe cale și gata să ajute la purtarea crucii oricărui suferind?

   

Oprirea a VI-a: Mahrama Veronicăi 

• Tradiția relatează despre evlavioasa Veronica, o tânără harnică și curajoasă, care își arată deplina compasiune față de Domnul Iisus, ieșind din casă și ștergându-i fața asudata cu mahrama la care lucra. Drept răsplată ea păstrează chipul însângerat imprimat pe mahrama. În Sfânta Liturghie se șterg și se alină chipurile suferinde ale atâtor condamnați ai sorții. Cine l-a văzut pe Domnul trebuie să păstreze imprimat Chipul Său pe mahrama inimii!

   

Oprirea a VII-a: A doua cădere a lui Iisus sub Cruce

• În vremea pătimirilor Domnului, acest loc corespundea porții de ieșire din cetatea veche, pomenită de profetul Neemia si numită poarta Judecății (Neemia 12:39), deoarece prin ea erau scoși din cetate condamnații la moarte. De aici, drumul Domnului Iisus cu crucea în spate a continuat în afara cetății. Episcopul este chemat să slujească și pe cei aflați în afara zidurilor bisericii, pe cei din afara cetății - unde se pare că astăzi sunt din ce în ce mai mulți!

   

Oprirea a VIII-a: Întâlnirea cu Fiicele Ierusalimului – care Îl plângeau (Luca23:27-31)

• Văzând Domnul pe femeile mironosițe care îl însoțeau tânguindu-se, le îndeamnă: „...nu Mă plângeți pe Mine, ci pe voi plângeți-vă și pe copiii voștri, căci, iată, vin zile grele...”! Episcopul se cuvine să arate în slujirea lui un cuvânt bun și atenție mamelor și femeilor evlavioase, care urmează Bisericii – adevăratele fiice ale Ierusalimului, slujitoare jertfelnice ale Păcii. 

   

Oprirea a IX-a: A treia cădere a Domnului sub Cruce 

• Domnul cade de trei ori sub povara Crucii și mai apoi stă trei zile sub pământ, pentru a arăta deplina asumare a umanității căzute. Toți cei căzuți să aibă nădejde și să privească la Iisus!

Oprirea a X-a: Mântuitorul ajunge la Golgota, este dezbrăcat de haine, bătut si pregătit de răstignire (Ioan 19, 40)

• Acest moment ne cheamă să ne amintim Locul căpățânii,unde, conform tradiției, fusese îngropată căpățâna lui Adam. Prin neascultarea lui Adam cel vechi omenirea a pierdut raiul și îl întâlnește acum pe Noul Adam, gata să redeschidă ușile închise. Episcopul deschide, prin slujirea lui, ușile Împărăției tuturor urmașilor lui Adam.

   

Oprirea a XI-a: Răstignirea pe Cruce și agonia morții (Marcu 15, 22-32).

• Pe Jertfelnicul iubirii lui Dumnezeu – Golgota, Marele Arhiereu, Domnul Hristos, începe celebrarea Liturghiei sângeroase și își întinde preasfintele Sale mâini să fie pironite pentru întreaga lume! Mielul cel nevinovat se aduce de bunăvoie jertfă de răscumpărare pentru toți! Mâinile Episcopului stau mereu ridicate în rugăciune în fața Crucii din altar, pentru păcatele poporului. Însă, este el mereu gata să fie adăpat cu oțet și fiere?

   

Oprirea a XII-a: Moartea Domnului pe Cruce (Ioan 19, 28-30).

• Sacrificiul suprem se împlinește la ceasul al IX-lea: Săvârșitu-s-a! Iisus omul își dă Duhul în mâinile Tatălui! Celebrând jertfa Domnului în fiecare Liturghie oficiată, episcopul, ca arhiereu, continuă în mod nesângeros slujirea de pe Cruce a Mântuitorului Hristos, împlinind porunca: „Aceasta să o faceți întru pomenirea Mea!” (Luca 22;19) și cheamă întreaga comunitate euharistică la dăruirea totală în mâinile Tatălui: „ale Tale dintru ale Tale, Ție îți aducem de toate și pentru toate!”

   

Oprirea a XIII-a: Coborârea de pe Cruce - Piatra ungerii (Matei 27, 57-61).

• Cei doi ucenici de taină ai Domnului – Iosif cel cu bun chip și Nicodim – au împlinit cele de cuviință, coborând trupul lui Iisus de pe Cruce, l-au uns cu miruri și l-au înfășurat în giulgiuri, așezându-l în mormântul nou. Domnul Hristos a fost purtat pe mâinile lor... Tot astfel și episcopul poartă pe mâinile sale Sf. Euharistie și o oferă tuturor, spre iertarea păcatelor și ca medicament al nemuririi spre viața de veci!

Oprirea a XIV-a: Mormântul și Învierea cea de a treia zi (Luca 24, 1-7).

• Apostolul Pavel spune romanilor: „Iar dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom și trăi împreună cu El” (Romani 6:8). Așadar, chemarea la o viață pascală – adevărata viață a Împărăției neînserate, care începe aici și se continuă veșnic în Ierusalimul cel de sus: „unde nu este nici durere, nici întristare, nici suspin, acolo nu-i apus de soare și cerul pururi e senin!” (Poezii, Sf. Ioan. Iacob)

Concluzionând, dau răspuns astăzi chemării adresate de Dumnezeu prin IPS Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului şi Bacăului, întărită și confirmată prin votul Sfântului Sinod al Bisericii noastre Ortodoxe Române acordat în şedinţa de lucru din ziua de 2 iulie 2025, la pomenirea Sf. Voievod Ştefan cel Mare – ocrotitorul Moldovei, născut pe Valea Trotuşului, la Borzeşti; deci vin în Arhiepiscopia Romanului şi Bacăului să slujesc cu dăruire şi bucurie pascală, purtând, împreună cu Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Ioachim, crucea slujirii acestei eparhii, având înaintea ochilor pe toţi înaintaşii jertfelnici, care au fondat, dezvoltat şi slujit această istorică eparhie a Moldovei.

Mulţumesc părinţilor mei: preotul Viorel şi preoteasa Fivii, prin care am primit de la Dumnezeu darul vieţii şi în familia cărora am deprins credinţa ortodoxă .

Mulţumesc învăţătorilor, dascălilor şi profesorilor mei, care m-au iniţiat în tainele buchiilor cărţii, ale ştiinţei, dar mai ales ale Teologiei – ca taină a slujirii Cuvântului.

Mulţumesc părinţilor duhovniceşti şi slujitorilor din mănăstirile unde am început formarea monahală şi slujirea preoţească. Fraţilor mei în credinţă din obştea Mănăstirii Radu Vodă din Bucureşti – mănăstirea mea de metanie, starețului meu, care m-a primit ca frate de mănăstire și m-a îndrumat, actualul IPS Părinte Varsanufie, Arhiepiscopului Râmnicului.

Pios omagiu de gând și rugăciune nașului meu de călugărie, de la care am moștenit numele de monah, arhimandritul Teofil Bădoiu, Avva Teofil – fostul stareț al Mănăstirii Slănic din Județul Argeș; Vrednicului de pomenire Patriarh Teoctist, care a aprobat intrarea mea în cler, m-a format și promovat la începutul activității mele din administrația centrală bisericească.

O rugăciune dincolo de ceruri către Arhiepiscopul Hristodulos, fostul arhiepiscop al Athenei și a toată Elada, a cărui amintire, pomenire și slujire o port cu drag în suflet.

Mulțumesc colaboratorilor, profesorilor şi foştilor mei elevi de la Seminarul Teologic Ortodox Justinian Patriarhul din Bucureşti.

Mulțumesc viețuitorilor, închinătorilor și binefăcătorilor cu care am lucrat, ctitorit și slujit la: Mănăstirea Sangov, Schitul Darvari din București și Catedrala Patriarhală.

Mulțumesc ostenitorilor Așezămintelor Românești din Țara Sfântă de la Ierusalim și Ierihon, dar și zecilor de mii de pelerini români, cu care m-am rugat și bucurat sub razele mângâietoare ale luminii pascale în cei zece ani de slujire acolo.

Mulțumesc Preafericitului Părinte Patriarh Daniel pentru sprijinul, binecuvântarea și încrederea acordată pe perioada întregii mele misiune.

Mulțumesc IPS Părinte Mitropolit Teofan pentru aprobarea chemării mele la această slujire în Moldova și pentru osteneala slujirii de astăzi, prin lucrarea mâinilor căruia am primit dumnezeiescul har al arhieriei.

Aceleași mulțumiri și tuturor ierarhilor împreună slujitori aici, care au venit să fie părtași la bucuria eparhiei noastre.

O mulțumire specială adresez Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, care m-a chemat, încurajat și susținut părintește pentru slujirea de Episcop-vicar al acestei eparhii istorice. Îl încredințez de toată ascultarea și fiasca mea recunoștință. Vă sărut dreapta!

Nu în ultimul rând, mulțumesc clerului, cinului monahal și poporului binecredincios din cuprinsul Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, care mă primește astăzi pentru slujire în Țara de Jos a Moldovei, și tuturor celor care sunteți prezenți aici, veniți de aproape sau de departe, împărtășind cu mine frumusețea zilei pe care Domnul a făcut-o să ne bucurăm și să ne veselim întru ea!

Harul Domnului Nostru Iisus Hristos Cel Înviat, și dragostea Lui Dumnezeu Tatăl și părtășia Duhului Sfânt să fie cu noi, cu toți! Amin!