Sâmbătă, 15 noiembrie, în ziua de pomenire a Sfântului Cuvios Paisie de la Neamț, cei doi ierarhi ai Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Ioachim și Preasfințitul Părinte Episcop-vicar Teofil Trotușanul, au participat la Sfânta Liturghie oficiată în Catedrala arhiepiscopală „Sfânta Cuvioasă Parascheva” din Roman de un sobor de preoți și diaconi sub protia preacuviosului părinte protosinghel Gabriel Roșu. Cu cest prilej, șapte preoți au fost hirotesiți în demnitatea de duhovnic.
În cadrul Sfintei Liturghii au fost înălțate rugăciuni de pomenire pentru sufletele ctitorilor acestui sfânt chivot mușatin, trecuți în odihna lui Dumnezeu.
Din soborul slujitorilor au făcut parte preacuvioși părinți și preacucernici arhidiaconi, alături de șapte teologi care au primit Sfânta Taină a Preoției în perioada premergătoare Postului Nașterii Domnului și care la finalul Sfintei Liturghii au fost hirotesiți în demnitatea de duhovnic pentru a răspunde nevoilor duhovnicești ale credincioșilor din comunitățile parohiale încredințate spre păstorire.
La finalul Sfintei Liturghii, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim a adresat un cuvânt de învățătură în care a vorbit despre înțelesul paternității duhovnicești, care nu este un dat însușit prin primirea Sfintei Taine a Hirotoniei, ci un rod al experienței acumulate ca teolog și ca preot după un anumit timp de pregătire și îndrumare:
„Duhovnicul este un mormânt unde se îngroapă fărădelegile, păcatele și toate celelalte necurății pe care omul le face, vrând sau nevrând, în viața sa de toate zilele. [...] În general, noi vrem să facem binele, cum spune Sfântul Apostol Pavel, dar nu îl împlinim și facem răul pe care nu-l dorim să-l împlinim, tocmai pe acela îl facem și suntem tentați totdeauna să facem răul mai mult decât să facem binele. [...] Și cum să prevenim răul sau cum să ne luptăm împotriva lui? Ce metode avem ca să facem această distincție între esențial și nonesențial în datoria noastră de duhovnici și față de cei care vin la noi și ne cer sprijinul? Sunt mai multe aspecte când vorbim de duhovnicie. Unul este acela că paternitatea spirituală a preotului are misiunea de a-L face pe Hristos prezent în biserica Sa de pe Pământ și de a călăuzi pe credincioși în mandatul care îi revine prin preoție. Dar duhovnicia nu revine ca un dat al preoției. Ea poate să fie diferită asemenea pocăinței. Preotul nu are paternitate spirituală în virtutea harului preoției, ci printr-un har special am putea spune. [...] Noi când hirotesim pe cineva în calitate de duhovnic, acel părinte are acumulată deja o experiență oarecare în biserică. El nu poate să dea anumite canoane sau răspunsuri la cerința sau la nevoile spirituale ale credincioșilor, decât după ce s-a pregătit un anumit număr de ani”.
De asemenea, pentru faptul că preoții hirotesiți duhovnici urmează să-și înceapă misiunea pastorală în comunitățile parohiale încredințate, Înaltpreasfinția Sa i-a îndemnat să slujească Sfânta Liturghie cu evlavie, rugăciunea liturgică fiind mediul întâlnirii cu Hristos și centrul vieții și activității preotului:
„În aceste zile ați făcut oarecare practică liturgică și v-ați însușit slujirea liturgică. Liturghia vă sfătuiesc să o faceți cu multă evlavie și cu multă condescendență, pentru faptul că în liturghie suntem întotdeauna în timpul lui Dumnezeu. De ce se spune că liturghia este taina tainelor? Pentru faptul că în liturghie se face și Botezul, în liturghie se face și Mirungerea, în liturghie se face și Împărtășania, în liturghie se face și Hirotonia, iar viața voastră ca preot trebuie să fie conformă cu cea a lui Hristos, să transpară viața lui Hristos în viața voastră”.
În finalul cuvântului Său, referindu-se la perioada postului premergător sărbătorii Nașterii Domnului când credincioșii se pregătesc prin spovedanie pentru împărtășirea cu Hristos Euharistic, Înaltpreasfinția Sa a oferit câteva sfaturi pastorale pe care preoții hirotesiți să le adapteze chemării de părinte duhovnicesc, în scaunul spovedaniei:
„Ascultați pe fiecare credincios cu răbdare și evlavie; nu transformați spovedania într-un act juridic, pentru că Biserica nu este un tribunal, ci o clinică, iar credincioșii nu vin pentru a vi judecați, ci vindecați; spovedania trebuie să fie mai curând un dialog între credincios și duhovnic în care penitentul să găsească liniștea de care are nevoie; sunt multe îndreptare de spovedanie, dar cel mai bun îndreptar este atunci când tu te rogi și conștiința îți spune ce trebuie să le spui celor care vin la spovedanie; încercați să fiți poate, cum se spune astăzi, buni geologi, să fiți atenți la orice vorbă, la orice atitudine față de cei care vin cu pocăință”.
Răspunsurile liturgice au fost oferite de Corul Diaconia al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului dirijat de arhidiaconul Alexandru Tecucianu.
