Într-o atmosferă de aleasă trăire duhovnicească prilejuită de intrarea în perioada de nevoință a Postul Mare, luni, 23 februarie, începând cu ora 16.00, înconjurați de preoții slujitori la Catedrala arhiepiscopală și de credincioșii prezenți la acest popas de rugăciune, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Ioachim și Preasfințitul Părinte Episcop-vicar Teofil Trotușanul au săvârșit slujba Canonului Sfântului Andrei Criteanul (660-740), răspunsurile la strană fiind date de Corul  „Diaconia”, al Catedralei arhiepiscopale.

După rostirea cu glas tânguitor a stihurilor canonului de pocăință, ce amintește de rugăciunea smerită a vameșului și este imaginea dialogului creștinului cu propria conștiință, în cuvântul de învățătură adresat credincioșilor prezenți, Preasfințitul Părinte Teofil Trotușanul a prezentat câteva informații generale despre Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul, care se citește în primele patru zile ale primei săptămâni din Postul Mare și integral în săptămâna a cincea a acestui post, la slujba numită Denia Canonului:

„Astăzi am săvârșit Pavecernița Mare, în cadrul căreia am citit o parte din Canonul cel Mare de Pocăință al Sfântului Andrei Criteanul. Un canon de pocăință care a fost alcătuit pe la jumătatea veacului al VII-lea, în Mănăstirea „Sfântul Sava” de lângă Ierusalim, și care este considerat o capodoperă a imnografiei bizantine, însumând peste 250 de tropare. I se spune Canonul cel Mare pentru că este unul dintre cele mai mari canoane de rugăciune alcătuite pe care le avem în rânduiala Bisericii noastre. Iar acest canon, în mod deosebit, este rânduit a se citi în săptămâna întâi a Postului Mare, în care ne aflăm acum, împărțit în patru părți, în zilele de luni, marți, miercuri și joi, câte o parte, iar în săptămâna V, la Denia Canonului Mare, se citește întreg Canonul și este un imn de pocăință, alcătuit de un vestit călugăr al Mănăstirii „Sfântul Sava” din Pustia Iudeii, care mai apoi a ajuns arhiepiscop al Cretei, pe numele său Andrei Criteanul”.

Totodată, Preasfinția Sa a vorbit despre semnificațiile duhovnicești ale conținutului cântărilor Canonului cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul. Atitudinea de pocăință a sufletului care își recunoaște păcatele și lipsa de vrednicie este exprimată plastic în secvențe desprinse din paginile Sfintei Scripturi, în atitudini și fapte ale unor persoane biblice cu care se identifică:

„Am putut asculta dialogul sufletului cu Dumnezeu, înfățișat sub diverse chipuri ale personajelor Vechiului și Noului Testament. Acest canon invită sufletul să călătorească în perioada biblică și să se compare cu personajele Vechiului și Noului Testament. Înșiruirea acestor personaje este una impresionantă. Sunt aproape 77 de personaje ale Vechiului Testament și încă 20 din Noului Testament. Aceste personaje amintite, unele dintre ele, au săvârșit fapte grozave în fața lui Dumnezeu și nu s-au pocăit, drept pentru care au primit pedeapsă. Altele au viețuit fie virtuos, fie dacă au greșit, s-au întors cu fața către Dumnezeu și au fost iertate, bucurându-se de harul și eliberarea pe care o dă dezlegarea și împăcarea cu Dumnezeu”.

De asemenea, Preasfinția Sa a vorbit despre stihul care este repetat după fiecare tropar al Canonului cel Mare ca fiind un laitmotiv care arată starea de pocăință a rugătorului și care a dat naștere Rugăciunii inimii, folosită de pustnici și nevoitori în spiritualitatea răsăriteană:

„Între strofele acestui canon se rostește un stih de pocăință pe care l-ați auzit cântându-l și l-ați intonat și dumneavoastră împreună cu corala noastră, Miluiește-mă Dumnezeule, miluiește-mă! Este un stih pe care îl găsim în Psalmul 50 al împăratului David și este precum o pulsație a inimii care bate, bate, bate mereu și segmentează aceste strofe de pocăință. Miluiește-mă Dumnezeule, miluiește-mă! Cu acest stih împăratul David a cerut iertare înaintea lui Dumnezeu pentru că a greșit și Dumnezeu i-a primit pocăința. De aceea este folosit foarte des în cântările liturgice ale Bisericii noastre, în mod deosebit în perioada postului. După acest stih al împăratului David, mai apoi în perioada creștină asceții, din mănăstirile și pustia care a rodit sfinți, au experimentat și au folosit celebra Rugăciune a lui Iisus, rugăciunea celor șapte cuvinte: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă! Această rugăciune o rosteau părinții, dar sunt invitați să o folosească și să o rostească toți cei care doresc să ceară ajutor, milă și iertare de la Hristos. Deci Canonul cel Mare ne invită la acest act de pocăință, de umilință și pe care trebuie să-l punem în inima noastră încercând să întoarcem fața către Dumnezeu”.

La final, Preasfinția Sa a prezentat credincioșilor un material audio înregistrat de membrii Corului Diaconia al Catedralei arhiepiscopale, care cuprinde cântările de pocăință ale Canonului cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul. Aceste cântări, înregistrate pe un stick USB, încasetat, având sigla Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, va sta la dispoziția tuturor celor care vor dori să asculte tânguitoarele cântări ale Canonului cel Mare, spre folos sufletesc și întărire în credință. De asemenea, Preasfinția Sa a vorbit credincioșilor și despre procesiunea cu sfintele icoane care va fi organizată de Arhiepiscopia Romanului și Bacăului la Roman în data de 1 martie și care va aduna preoți, monahi, monahii și pelerini ce vor purta în mâini icoane și odoare de mare valoare duhovnicească, mărturisindu-și credința și identitatea religioasă.

Răspunsurile liturgice au fost oferite de Corul Diaconia al Catedralei arhiepiscopale.