În cursul dimineții de vineri, 10 aprilie, Preasfințitul Părinte Teofil Trotușanul, Episcop-vicar al Arhiepicopiei Romanului și Bacăului, a oficiat la Catedrala arhiepiscopală „Sfânta Cuvioasă Parascheva” din Roman slujba Vecerniei din Vinerea Pătimirilor, numită și Vecernia scoaterii Sfântului Epitaf.
Din soborul slujitorilor care au însoțit în rugăciune pe Preasfințitul Părinte Teofil Trotușanul au făcut parte preacuviosul părinte protosinghel Nectarie Iftime, mare ecleziarh al Catedralei arhiepiscopale, preacuviosul părinte arhimandrit Andrei Ioniță, cadru didactic în cadrul Liceului Teologic „Episcop Melchisedec” Roman, alături de preacucernici și preacuvioși preoți și diaconi ai sfântului lăcaș mușatin.
În cadrul liturgic al acestei zile au fost săvârșite încă de la primele ore Miezonoptica, Ceasurile și Obednița, urmate de Vecernia Scoaterii Sfântului Epitaf. Conform rânduielii liturgice a acestei slujbe, a avut loc procesiunea scoaterii din Sfântul Altar a Sfântului Epitaf, care a fost aşezat de către Preasfinția Sa în mijlocul bisericii și așezat pe un baldachin.
Odorul va rămâne spre închinare în mijlocul Bisericii până la slujba Deniei Prohodului, oficiată în cursul serii din aceeași zi. În cadrul acestei slujbe, preoții și credincioșii vor purta în procesiune Sfântul Epitaf, în jurul bisericii, actualizând evenimentul înmormântării Domnului nostru Iisus Hristos. După încheierea procesiunii, Sfântul Epitaf va fi dus în Sfântul Altar, fiind aşezat pe Sfântă Masă unde va rămâne în toată perioada pascală - până în ajunul sărbătorii Înălţării Domnului.
***
Sfântul Epitaf este o icoană pictată pe pânză, reprezentând punerea în mormânt a Domnului. Acesta este aşezat în mijlocul bisericii pe o masă mai înaltă. Potrivit tradiţiei, credincioşii sărută Sfântul Epitaf şi trec pe sub masa pe care acesta este aşezat.
Sfântul Aer era iniţial un acoperământ uşor, care se punea peste Trupul și Sângele Mântuitorului, din motive cu totul practice. Acoperământul se mai numea şi nor, voal sau voalul cel mai de sus, iar cu timpul a început să fie împodobit cu reprezentări care înfăţişau Trupul răstignit al Mântuitorului Hristos, mielul, singur sau cu îngeri cu ripide, cu cei patru Evanghelişti sau cu Născătoarea de Dumnezeu, cu Sfântul Ioan, mironosiţele, cu sfinții Iosif şi Nicodim.
Prima atestare documentară a epitafului provine din 1346. În timpul Utreniei din Sâmbăta Pătimirilor, după Doxologie, la cântarea „Sfinte Dumnezeule”, se făcea Vohodul. Sfânta Evanghelie, care simboliza Trupul Domnului, era purtată pe umăr, învelită în Sfântul Epitaf care, la rândul lui, simboliza giulgiul în care a fost înfășurat Trupul lui Hristos pentru înmormântare.
