În Duminica a XIII-a după Rusalii, biserica cu hramul Sfântul Ierarh Nicolae din Parohia Bucșești II, Protopopiatul Moinești, a îmbrăcat veșmântul resfințirii, primind cu acest prilej pe sfântul ierarh Nectarie de la Eghina ca al doilea ocrotitor. Slujba de resfințire a fost oficiată de Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, și de Preasfințitul Părinte Ieronim, Episcopul Daciei Felix.
Evenimentul a debutat în seara zilei de sâmbătă, 2 septembrie, când Preasfințitul Ieronim, Episcopul Daciei Felix, a oficiat slujba Vecerniei unită cu Litia, la care au participat preoți moineșteni și pelerini care au dorit să fie în comuniune de rugăciune la acest moment de har al comunității parohiale.
Duminică, 3 septembrie, începând cu ora 8.30, înconjurat de un sobor impresionant de preoți moineșteni, Preasfințitul Ieronim a oficiat Dumnezeiasca Liturghie. Apoi, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, a fost primit în mijlocul a peste 800 de credincioși pentru a săvârși slujba de resfințire a bisericii comunității parohiale din Bucșești II.
Cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, de la Biserica "Sfântul Vasile"-Victoria din București a fost adusă racla care adăpostește cel mai mare fragment din cinstitul Lemn al Sfintei Cruci, care se află în țara noastră, precum și părticele din moaștele Sfinților Ioan Botezătorul, Gheorghe, Trifon, Teodor Tiron, Elefterie, Haralambie și Paraschevi care a fost așezată spre închinarea tuturor participanților la acest moment istoric din viața acestei comunități.
În cuvântul de învățătură adresat pelerinilor, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim a vorbit despre lucrarea sfințitoare a Bisericii pentru cei care fac parte din Trupul tainic al lui Hristos și despre reînnoirea vieții duhovnicești.
„Astăzi am săvârșit slujba de reînnnoire a lăcașului de închinare, și reînnoindu-se acesta, s-au reînnoit și sufletele noastre. Noi cântăm la slujba de târnosire spunând «această casă Tatăl o a zidit, această casă Fiul o a înnoit, această casă Duhul Sfânt o a luminat-o și sfințit-o și a sfințit și sufletele noastre». Așadar, sufletele noastre nu se sfințesc decât în contextul Bisericii, pentru faptul că dacă noi suntem conștienți și am primit Botezul în numele Presfintei Treimi, atunci facem parte din Biserica lui Hristos ca niște cărămizi vii din care se structurează acest trup zidit pe temelia apostolilor, a învățăturii Sfinților Părinți, iar capul acestui trup este Însuși Domnului nostru Iisus Hristos. Având conștiința că facem parte din Biserica lui Hristos, noi facem parte din Trupul Său, iar cei care nu fac parte din acest trup, rătăcesc și se încadrează în alte trupuri care nu sunt ale Bisericii, ci străine de trupul ei. Biserica este asemănată de Sfinții Părinți cu o corabie care pornește pe valurile vieții, iar Duhul Sfânt suflă ca o briză lejeră pentru a propulsa corabia către limanul mântuirii. Biserica, asemenea unei corăbii, adună pe cei rătăciți și pe cei care s-au îndepărtat de ea pentru a-i duce la mântuire. Calea către mântuire este Hristos și Biserica este până la sfârșitul veacurilor, indiferent de ce poate spune altcineva anunțând o altă cale decât cea a lui Hristos, de aceea trebuie să rămânem întru Hristos, întru dragostea Lui căci fără El nu putem face nimic”.
În cuvântul său, Preasfințitul Părinte Ieronim a vorbit despre legătura care există între Locurile Sfinte, Ierusalimul ceresc și orice biserică sfințită de ierarh, arătând totodată comuniunea de rugăciune care unește sufletul închinătorului cu Dumnezeu prin mijlocirea Sfintelor Taine și a lăcașului de cult, toate acestea definind taina bisericii:
„Este un text al Bisericii Ierusalimului care vorbește despre Sfântul Mormânt ca «Sfântul și de viață purtătorul mormânt» nu pentru că mormântul are viață în sine, ci pentru că el a avut pe Hristos - Viața lumii coborât pentru puțină vreme acolo cu Trupul, deoarece cu sufletul Său S-a coborât la iad și a eliberat pe toți cei care erau ținuți și cu dumnezeirea Sa a zdrobit porțile iadului și S-a ridicat pentru că nu putea să țină un mormânt pe Cel ce este începătorul vieții. Hristos nu este o ființă numai pământească, cum suntem noi, El este o persoană divino-umană și nu putea să-L țină moartea într-un mormânt. El este începătorul vieții și toate prin El s-au făcut. De aceea citim această evanghelie la slujba dinainte de Înviere când se anunță «La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul. Toate prin El s-au făcut; şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut». Acest mormânt care pentru puțin vreme a purtat pe Fiul lui Dumnezeu întrupat este plin de harul și binecuvântarea Lui. De aceea mergem la însuși locul înmormântării ca să ne umplem de puterea și binecuvântarea lui și să ne încredințăm de Sfânta Înviere așa cum s-au dus după ce au aflat vestea apostolii Petru și Ioan și mironosițele. Toți s-au dus să se încredințeze. Deci pelerinajul la Locurile Sfinte este o vizită de încredințare, dar și o vizită în care ne umplem de harului lui Dumnezeu pentru că Fiul lui Dumnezeu întrupat a trecut pe acolo și a săvârșit lucruri importante. Totodată, ne-a dat un har mai aparte pentru că în fiecare biserică avem Ierusalimul și Sfânta Masă, pe care noi tocmai am sfințit-o, care preînchipuie Mormântul lui Hristos și de aici așteptăm să ne fie aceasta temelia săvârșirii sfintei taine a mântuirii noastre, care este Euharistia-taina Domnului Hristos care S-a jertfit, a murit și a înviat pentru noi și ne-a deschis calea către ceruri. Deci Sfintele Locuri sunt legate de bisericile noastre. În fiecare biserică avem Sfânta Masă care comemorează și în har aduce binecuvântarea Sfântului Mormânt, spre răsărit este Crucea cu răstignirea Domnului, la Proscomidie se pomenește Nașterea Domnului, pe pereții Altarului sunt zugrăvite persoanele sfinte Mântuitorul, Maica Domnului și sfinții pentru ca ei să fie ocrotitori. În fiecare biserică se întâlnește Ierusalimul ceresc din care fac parte sfinții cu Biserica luptătoare din care facem parte cu toții aici, pe pământ. Tot ceea ce am făcut astăzi la slujba de sfințire invocând pe Duhul Sfânt, ungând cu Sfântul și Marele Mir Sfânta Masă, stropind cu agheasmă acest sfânt lăcaș este în legătură cu tainele care s-au săvârșit la Ierusalim, precum și sfinții care au fost zugrăviți sunt puși prin chipurile lor în legătură cu însăși persoanele care se află în Împărăția lui Dumnezeu. Aceasta este Taina Bisericii, de aceea nu avem nevoie să mergem niciunde pentru că aici în biserică avem succesiune neîntreruptă în credință și în har de la profeți, la Domnul Hristos, la apostoli și apoi la sfinți până în zilele noastre. Avem tot ceea ce ne trebuie pentru mântuire: Sfânta Evanghelie care stă pe Sfânta Masă, avem Sfintele Taine și cuvântul lui Dumnezeu pe care păstorul rânduit îl împărtășește în fiecare duminică și sărbătoare. De aceea să petrecem cu bucurie în Biserică și să unim Ierusalimul de aici cu Ierusalimul de la Sfintele Locuri pentru că ele sunt într-o legătură harică nemijlocită”.
La final cuvântului său, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim a vorbit despre faptul că fiecare casă în care locuiesc creștini este o prelungire a Bisericii, iar lucrarea lui Dumnezeu este prezentă în fiecare familie mai ales atunci când aceasta se implică în lucrarea misionară și filantropică:
„Când intrăm în biserică noi spunem «Doamne, fă ca împreună cu intrarea noastră să fie și intrarea sfinților îngeri care cu noi slujesc și împreun slăvesc bunătatea Ta». Deci în biserică ne întâlnim cu sfinții. Aici urcăm și coborâm. Hristos Domnul a pus pe Maica Domnului ca o scară. Pe acea scară a coborât El chenotic la noi, iar pe noi ne-a ridicat către cer. Mormântul de la Ierusalim s-a prelungit în fiecare dintre bisericile noastre și se prelungește și în casele noastre pentru că și casele noastre sunt un fel de biserică. De aceea viața bisericii trebuie să se prelungească și în casele noastre împlinind Liturghia de după liturghie. Noi nu terminăm liturghia când ieșim din biserică, ci o continuăm ca Taină a fratelui, taina a opta, care este mai importantă decât celelalte pentru că îngrijindu-ne de celălalt recunoaștem în chipul său pe Hristos, rămânând în dialog și comuniune în perspectiva mântuirii. Totodată, avem mormintele străbunilor în cimitir, oare de ce ne ducem la ele? Pentru că deși ele sunt pline de oseminte, ele fac parte din ființa noastră pentru că duhovnicește noi suntem într-o continuă legătură cu ei. Deși acolo sunt oseminte goale, totuși ne ducem pentru a ne întâlni, pentru a face o rugăciune care ne ajută să ignorăm prezența lor fizică printre noi”.
Pentru lucrarea de reînnoire împlinită alături de comunitatea credincioșilor din parohie în cei opt ani de slujire, părintele paroh Alin Ionuț Ciobanu a fost hirotesit iconom stavrofor, iar ctitorii înnoitori au primit din partea ierarhilor diplome și distincții.
