În seara zilei de vineri, 15 august, Preasfințitul Părinte Teofil Trotușanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi din Mitropolia Moldovei și Bucovinei, a oficiat slujba de Priveghere în cinstea Sfântului Cuvios Iosif de la Văratec, ctitorul așezării monahale. La momentul special de rugăciune au participat obștea monahală și credincioși veniți din diferite regiuni ale țării.
În cuvântul rostit cu acest prilej, PS Părinte Teofil Trotușanul a vorbit despre cele trei zile de sărbătoare care marchează an de an hramul așezământului monahal:
„Ne aflăm în timpul sărbătorilor frumoase ale Mănăstirii Văratec, pe care, așa cum spunea Maica Stareță stavrofora Iosefina Giosanu, le putem numi „Paștile Văratecului”, pentru că sunt trei zile de frumoasă prăznuire. Au început încă de aseară, cu cinstirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, la slujba Prohodului, am continuat astăzi la Dumnezeiasca Liturghie arhierească, frumos împodobită prin prezența Înaltpreasfințitului Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, cu care am slujit împreună.
Acum, la slujba de Priveghere ne aflăm tot sub mantia ocrotitoare a Maicii Domnului, însă am chemat în rugăciuni și am început să-l prăznuim și pe ctitorul sfânt al acestei mănăstiri, Cuviosul Iosif de la Văratec, care, în urmă cu 250 de ani, (...) adunat în jurul lui suflete iubitoare de rugăciune și de pace și a durat aici două biserici, una de lemn și una de piatră, care au fost închinate Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.”
Ierarhul a amintit celor prezenți tipicul de rugăciune lăsat de Sfântul Iosif:
„Ucenicilor lui, Sfântul Iosif le dădea un tipic de rugăciune, numit „Tipicul rugăciunii lui Iisus”. El îi îndemna pe ucenicii săi să folosească rugăciunea lui Iisus, zicând-o cât mai des posibil. Acesta era primul lucru din tipicul lui. A doua povață, a doua regulă a Sfântului Iosif era ca această rugăciune să fie rostită cu atenție deosebită asupra fiecărui cuvânt, încercând să adune mintea, ca să nu fie risipită la toate treburile lumești. (...) Cel de-al treilea lucru, cea de-a treia regulă a acestui tipic, era să păstreze neapărat pacea în suflet. (...) Rodul rugăciunii curate și adevărate este pacea sufletului. Această a treia regulă este testul după care se vede dacă rugăciunea a reușit. (...) Rodul rugăciunii curate este pacea sufletului.”
Și, adresându-se tuturor celor prezenți, ierarhul i-a îndemnat:
„Puneți în inimă tipicul Cuviosului Iosif: pomenirea neîncetată a Numelui lui Iisus, cu mare atenție, iar rodul acestei rânduieli trebuie să se vadă în pacea sufletului. (...)
Vă doresc ca zilele acestea să fie încărcate de binecuvântarea Domnului, dar mai ales de pacea Lui, căci: Din aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei: dacă veți avea dragoste și pace.”
Biserica Ortodoxă Română îl pomenește pe Sfântul Iosif de la Văratec la data de 16 august. Moaștele sale se află în patrimoniul mănăstirii pe care a ctitorit-o, unul dintre cele mai mari așezăminte monahale din țară. Ucenicii săi, între care și ieromonahul Irinarh Rosetti – ctitor al bisericii de pe Muntele Tabor –, au lăsat mărturii despre darul rugăciunii, al alinării și izgonirii duhurilor necurate pe care sfântul le-a avut. Și astăzi, numeroși pelerini vin să primească ajutorul său. Îngenuncheați în rugăciune, cu fruntea lipită de racla cu moaștele frumos mirositoare ale Cuviosului Iosif, credincioșii cer cu nădejde mijlocirea acestuia înaintea lui Dumnezeu. (Mioara Ignat)
