Duminică, 14 aprilie 2024, duminica a patra a Postului Mare, închinată Sfântului Ioan Scărarul, dar și zi în care a fost pomenit un vrednic ierarh isihast ce a stat pe scaunul vlădicesc de la Roman, Pahomie de la Gledin, a avut o însemnătate aparte pentru credincioșii parohiei „Sfântul Nicolae” din localitatea Botești, Protopopiatul Roman, județul Neamț.
Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, Preacuviosul Părinte Vicar Pimen Costea, alături de părintele protoiereu Dan-Alexandru Antoce și un sobor de preoți și diaconi au săvârșit Sfânta Liturghie, iar la finalul acesteia au binecuvântat lucrările de înnoire aduse de preotul paroh Ioan Năstase la ansamblul eclesiastic, au săvârșit Slujba Parastasului pentru ctitorii sfântului locaș și au sfințit Capela Mortuară așezată sub oblăduirea Sfântului Lazăr, cel a patra zi înviat din mormânt.
În cuvântul de învățătură adresat credincioșilor prezenți, Preacuviosul Părinte Vicar Pimen Costea a subliniat importanța virtuților în viața fiecărui creștin, luând ca punct de referință lucrarea Scara virtuților, a Sfântului Ioan Scărarul, dar a accentuat și necesitatea postului, a rugăciunii și a unei credințe statornice, pornind de la exemplul credinței tatălui din pericopa evanghelică.„ Credința tatălui nu era o credință nestatornică, ci o credință pusă sub lupa propriei sale neputințe, pentru că se temea ca nu cumva lipsa lui de credință să ducă la un eșec în vindecarea copilului. Era teama lui cea mai mare, pentru că știa sigur că atunci când Dumnezeu îi spune: dacă tu crezi, să-ți fie după credința ta, el se temea probabil ca neavând suficientă credință, copilul său să rămână în faza în care este.....Credința însoțită de lacrimi, această formă de umilință supremă îl convinge pe Mântuitorul să spună să-ți fie după cum crezi tu.” În încheiere Preacuviosul Părinte a concluzionat că „dacă iubești poți să ierți, dacă ierți poți să crezi, dacă crezi poți să postești și să faci rugăciune din inimă. Altfel spus, o viață privată de aceste virtuți este o viață trăită, dar nu în duhul Lui Hristos.”
Biserica veche din Botești, o biserică de lemn, a fost sfințită de către vrednicul de pomenire Episcop Teofil Herineanu în anul 1950, iar după 50 de ani, la data de 19 iunie 2000, Inaltpreasfințitul Părinte Ioachim, pe atunci Arhiereu Vicar al Eparhiei Romanului și Bacăului, resfințea biserica, ce a suferit în urma unui incendiu. În 1973, pe 6 decembrie, se sfințea noua biserică, cea de zid, de către vrednicul de pomenire, Eftimie Luca, pe atunci Arhiereu Vicar al Eparhiei Romanului și Hușilor.
Nu întâmplător, după 50 de ani și câteva luni, în anul mântuirii 2024, la data de 14 aprilie s-au binecuvântat lucrările de înnoire aduse în ultimii ani ansamblului eclesiastic și s-a sfințit capela mortuară, toate, rodul efortului și al strădaniei preotului paroh și al vrednicilor și harnicilor enoriași.
La sfârșitul evenimentului, părintele protoiereu a felicitat activitatea și devotamentul păstorului comunității cât și implicarea activă a membrilor spre împlinirea lucrărilor ce s-au binecuvântat, dând apoi citire distincțiilor de vrednicie acordate de Înaltpreasfințitul Ioachim credincioșilor ce au contribuit la desăvârșirea acestor lucrări.
În cuvântul de încheiere, preotul paroh a mulțumit Bunului Dumnezeu pentru binefacerile primite, Înaltpreafințitului Părinte Ioachim, Părintelui Vicar, Părintelui Protoiereu, și preoților prezenți. Totodată a felicitat strădania și efortul fiilor satului a ctitorilor și donatorilor pentru implicare și l-a încredințat pe chiriarhul locului de faptul că:„ la Biserica „chipului blândeții”, a Sfântului Nicolae, duminică de duminică, liturghie de liturghie și sărbătoare de sărbătoare este un duh de adâncă smerenie, de rugăciune și de ascultare față de ierarh.”
(Pr. Bozieanu Alexandru Mircea)
