În ziua Odovaniei Praznicului Bunei Vestiri, sâmbătă, 26 martie, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim a săvârșit Sfânta Liturghie la Mănăstirea Tisa Silvestri.
În cadrul Sfintei Liturghii săvârșite de soborul preoților din care au făcut parte părintele arhimandrit Pimen Costea, vicar eparhial, și preotul Ciuche Eugen Ciprian, protopop al Protopopiatului Bacău, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim a hirotonit pe teologul Simeon Anăstăsoaie, întru diacon, iar pe diaconul Andrei Constantin Balaban, întru preot pe seama parohiei Gârlenii de Sus, Protopopiatul Bacău.
La finalul evenimentului, Înaltpreasfinția Sa a adresat credincioșilor prezenți un cuvânt de învățătură în care a vorbit despre puterea transfiguratoare a lucrării dumnezeiești în viața omului și perspectiva mântuirii în timpul dăruit de Dumnezeu fiecăruia.
Crucea era considerată cea mai rușinoasă armă de tortură, dar iată cum Dumnezeu o transformă în armă a biruinței asupra răului. Dumnezeu transfigurează, nu desfigurează, învățându-ne și pe noi să transfigurăm timpul, să răscumpărăm vremea pentru că zilele sunt rele. Timpul ne este dat pentru ca fiecare clipă care curge să fie o clipă a mântuirii, pentru ca fiecare moment al vieții să fie un popas duhovnicesc care ne ajută să ne reîmprospătăm duhovnicește cu energie necreată pentru a purcede cale, mai departe, sionând prin labirintul acestei lumi, către finalitatea vieții noastre, care este mântuirea. Nu este importantă doar împlinirea faptelor bune în viață, ci și direcția în care ne mișcăm. Ori, Hristos este Cel care ne arată direcția spunând: Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Timpul este cel ce transportă faptele noastre în prezentul lui Dumnezeu. Timpul este ca un fir curgător care iese din caerul vremii și se deapănă pe ghemul veșniciei, ducând cu el, ca un râu, faptele noastre. De fiecare dată când săvârșim o faptă bună să nu ne-o însușim în mod egoist pentru că ea nu este a noastră, ci a lui Dumnezeu Care se exprimă prin mâinile noastre neputincioase. Noi suntem mâinile prelungite ale lui Dumnezeu în lucrarea Lui în lumea aceasta.
Referindu-se la cei doi tineri hirotoniți, Înaltpreasfinția Sa a vorbit despre lucrarea misionară a preoției și despre conștiința apartenenței la viața ecleziastică în care este prezent Dumnezeu.
Astăzi doi tineri au intrat în viața misionară a Bisericii, devenind miniștri ai tainelor lui Dumnezeu. De fiecare dată când săvârșim Taina Preoției se reînnoiește Biserica. Fiecare dintre noi fiind cărămizi vii din trupul lui Hristos, reușim prin aceasta să marcăm timpul nostru, și având conștiința că facem parte din Biserică ne străduim să ne menținem în acest edificiu. La acest edificiu ecleziastic am adăugat și pe cei doi pe care astăzi i-am hirotonit și avem nădejde că vor fi slujitori vrednici de misiunea încredințată, având conștiința prezenței lui Hristos în lucrarea lor. Atunci când Hristos Se recunoaște în faptele pe care le-ai făcut, atunci înseamnă că nu ai irosit timpul, ci l-ai transfigurat, pentru că nu este important câte Sfinte Liturghii săvârșești într-o viață ca preot, ci cum Se recunoaște Hristos în lucrarea ta. Când ai devenit preot al lui Hristos ai primit misiunea de a învăța și de a sfinți viața comunității încredințate. Avem nevoie în aceste timpuri nesigure de oameni curajoși și de preoți vrednici și entuziaști.
Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost oferite de corul de maici al Mănăstirii Tisa Silvestri.
