După săvârșirea Sfintei Liturghii, sub protia Înaltpreasfințitului Părinte Ioachim, a avut loc slujba de pomenire a „celui mai învățat episcop al românilor”, părinte al autocefaliei Bisericii ortodoxe Române și figură marcantă a clerului ce a sprijinit Unirea Principatelor Române, prolific autor de manual pentru studiul teologic, ctitor al mai multor clădiri ale Centrului Eparhial din Roman, și mare filantrop. Un elev al instituției de învățământ seminarial aflată sub ascultare de Chiriarhul Romanului a prezentat într-un material succint bio-bibliografia vlădicăi Melchisedec Ștefănescu: „Despre episcopul Melchisedec Ștefănescu, fost al Dunării de Jos, o vreme cu reședința la Ismail, în Basarabia, apoi la Galați, și în cele din urmă episcop al Romanului, s-a spus de către un contemporan că era cel mai învățat episcop al românilor, iar un biograf l-a numit „cel mai strălucit arhiereu al Regatului Român.
 După ce Înaltpreasfințitul Ioachim a apreciat activitatea de studiu teologic din Liceul Teologic „Episcop Melchisedec” din Roman, precum și starea de har pe care o catedrală în care au slujit patru episcopi canonizați, a prezentat succint care sunt demersurile pe care o eparhie le întreprinde atunci când o personalitate a Bisericii este propusă pentru canonizare: „Vă felicităm, părinte director, că avem copii isteți și bine pregătiți atât pentru istorie, cât și pentru celelalte discipline teologice studiate în seminarul nostru, și e o bucurie când văd profesorii cu elevii aici în catedrala unde a slujit episcopul Melchisedec, de aceea noi trăind o emoție de câte ori intrăm aici unde au slujit atâția ierarhi, atâția voievozi, oameni însemnați, călugări, călugărițe, unii dintre ei sfinți”.

 „Oare când va fi ultimul parastas, care se face de obicei, după tradiție, când după analizarea vieților sfinților neamului, după ce se pun în evidență niște criterii, dacă au păzit ortodoxia și ortopraxia credinței, dacă au făcut minuni, dacă au făcut și alte fapte ce îi aureolează ca sfinți ai Bisericii, deci după ce Biserica decide că viața lor este sfântă, atunci, după ce se fac celelalte demersuri, după întocmirea unui dosar, a unei întregi documentații pentru a canoniza sfântul respectiv, atunci când se proclamă ca sfânt al Bisericii, după ce Sf. Sinod aprobă slujba, icoana, acatistul și celelalte prevăzute de preceptele canonizării sfinților, atunci, în mijlocul poporului, Sf. Sinod proclamă acel sfânt ca fiind de acum rugătorul, binefăcătorul și ajutătorul neamului din care face parte, ori ca înscris în calendarul Ortodoxiei universale. Ei bine, noi așteptăm ca Episcopul Melchisedec să fie unul dintre aceștia, când facem un parastas noi gândindu-ne că Dumnezeu îl are în mâna sa”.

Înaltpreasfinția Sa a precizat că documentația necesară canonizării Episcopului Melchisedec Ștefănescu este înaintată, după rânduială, sinodului mitropolitan și cancelariei Sf. Sinod, exprimându-și nădejdea că lucrarea lui Dumnezeu și a Bisericii va aduce, în anul centenarului proclamării Patriarhiei Române, o bucurie credincioșilor Eparhiei Romanului și Bacăului, odată cu așteptata canonizare a Episcopului Melchisedec Ștefănescu, veritabil părinte al Bisericii noastre naționale prin toată activitatea sa cărturărească ce i-a conferit aura de „părinte al autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române. Sperăm ca la 100 de ani de la recunoașterea patriarhiei noastre să îl avem și pe Melchisedec ca simbol, întrucât el este părintele autocefalie bisericii noastre ortodoxe, și cum am spus, atunci se face ultimul parastas, după aceea proclamându-se calitatea sa de sfânt”.

(Pr. Ionuț Amărinii)