În această zi de sărbătoare națională ne aducem aminte cu gratitudine de cei care au făurit limba pe care o rostim, de cronicarii care au zugrăvit în pagini de neuitare istoria neamului, de ierarhii care au scris primele cărți de cult și au introdus dulcele grai românesc în serviciul liturgic al Bisericii, de poeții și scriitorii laici și religioși care au dat cuvântului scris și rostit semnificațiile cele mai profunde, mai limpezi și mai frumoase, de părinții care ne-au învățat să rostim primele cuvinte, de educatorii, învățătorii și profesorii care ne-au îndrumat să exprimăm în cele mai alese cuvinte trăirile și gândurile noastre.

În contextul globalist și tehnologizant în care suntem determinați să comunicăm în limbile de circulație internațională sau în formule stereotipe, lacunare și eterogene, îndemn pe toți fiii și fiicele duhovnicești din Eparhia Romanului și Bacăului, dar și din diaspora, să conserve patrimoniul lingvistic românesc prin care de-a lungul existenței sale poporul român a știut să-și cinstească eroii, să-și exprime sentimentele de iubire față de frumos și să-și manifeste dorul de cer, deoarece acesta, alături de nume, părinți și religie reprezintă coloana vertebrală a identității oricărui om.

† IOACHIM,

Arhiepiscopul Romanului și Bacăului