Astăzi, când serbăm Ziua Limbii Române, ne aducem aminte cu gratitudine de cei care au făurit limba pe care o rostim, de cronicarii care au zugrăvit în pagini de neuitare istoria neamului, de ierarhii care au scris primele cărți de cult și au introdus dulcele grai românesc în serviciul liturgic al bisericii, de poeții și scriitorii laici și religioși care au dat cuvântului scris sau rostit semnificațiile cele mai profunde, mai limpezi și mai frumoase, de părinții care ne-au învățat să rostim primele cuvinte, de educatorii, învățătorii și profesorii care ne-au îndrumat să exprimăm în cele mai alese cuvinte trăirile și gândurile noastre.
În această zi de sărbătoare, în contextul globalist și tehnologizat în care suntem determinați să comunicăm în limbile de circulație internațională sau în formule stereotipe, lacunare și eterogene, îndemn pe toți românii din țară sau diaspora să nu uite dulcele grai românesc, deoarece acesta, alături de nume, părinți și religie reprezintă coloana vertrebrală a identității oricărui om.