Preoții Protopopiatului Roman s-au întâlnit în comuniune de rugăciune cu ÎPS Părinte Arhiepiscop Ioachim la Catedrala Arhiepiscopală ”Sf. Cuv. Parascheva” din Roman, participând la primirea și acordarea iertării specifice acestei zile, cunoscută în calendarul creștin-ortodox sub denumirea de Duminica Iertării.
Înaltpreasfințitul părinte Ioachim a oficiat duminică, 10 martie, slujba Vecerniei în Catedrala arhiepiscopală din Roman. La acest moment liturgic au participat preoți din administrația eparhilă, preoți din Protopopiatul Roman și mulțime de credincioși. După săvârșirea slujbei Vecerniei, Înaltpreasfinția Sa a rostit rugăciunile specifice începutului Postului Mare și rugăciunile de dezlegare pentru toți cei prezenți, clerici și mireni.
După citirea rugăciunilor de dezlegare, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim a adresat câteva cuvinte de învățătură, rememorând amintiri din viața de mănăstire și chipul emblematic al marelui duhovnic al Sihăstriei, Paisie Olaru, dându-l ca exemplu de urmat preoților aflați în catedrală, care odată cu începutul postului vor trebui să ofere paternitate spirituală fiilor și fiicelor duhovniceși din parohiile încredințate spre păstorire.
În această seară am sfârșit rugăciunile de dezlegare cu rugăciunea părintelui Paisie pe care o spunea de fiecare dată când ieșea de la scaunul spovedaniei și nu lipsea niciodată acest cuvânt pătrunzător: Să ne întâlnim la poarta Raiului! Părintele Paisie Olarul de la Mănăstrea Sihăstria, marele duhovnic, îmi amintesc că spunea fiecărui pelerin care îi trecea pragul chiliei sau intra în universul acela spiritual al epitrahilului său, aceste cuvinte pline de har. Cei care intrau în contact cu el parcă simțeau acea mireasmă de la Dumnezeu și acea liniște pe care el o dobândise demult prin rugăciuna inimii cu care se îndeletnicea și cu faptele credinței pe care le împlinea. Frățiile voastre sunteți duhovnici și cred că ar trebui să luați aminte de fiecare dată când cineva se așază în fața voastră pentru a-și așeza capul sub epitrahil și a primi dezlegarea. Să ne amintim deci de ceea ce au făcut părinții noștri și de ceea ce Hristos a făcut punând toată iubirea lui Dumnezeu asupra celui care se pocăiește și care vine cu credință să ceară milostivirea lui Dumnezeu.
Plecând de la o întâmplare petrecută la sfârșitul vieții părintelui Paisie, Înaltpreasfinția Sa a vorbit despre sprijinul pe care creștinul îl are pe calea postului cerând mijlocirea Maicii Domnului, care poate deschide ușa milostivirii lui Dumnezeu:
Îmi amintesc că eram în 1990 când părintele Paisie a plecat la ceruri, și fiind ucenic al său am primit cu multă bucurie duhovnicia din mâinile sale, de la cel care era o carte deschisă de duhovnicie, în care puteai citi ca într-un izvor din care ieșea lumina dumnezeiască ce se vedea și pe chipul său.
Părintele Ioanichie Bălan a fost de față și a imortalizat pe o cameră video ceea ce a spus părintele Paisie la sfârșitul vieții sale, atunci când se afla pe patul de suferință. Deși nu mai vorbise de câteva zile, părintele convorbirilor duhovnicești, Ioanichie, a avut inspirația să-l înrebe:
- Părinte Paisie, te duci la Dumnezeu, dar nu ne-ai răspuns niciodată. Ne-ai urat tuturor celor care ieșeam de sub epitrahil să ne vedem la poarta Raiului. Dar, dacă ne aflăm la poarta Raiului, nu înseamnă că suntem în Rai.
Și atunci părintele, cu ultima sforțare, a spus acele cuvinte care au rămas cu valoare de pateric:
- Păi, de vreme ce ne întâlnim la poarta Raiului, la poartă avem clanța de care ne putem agăța și putem să strigăm: Ușa milostivirii deschide-o nouă Născătoare de Dumnezeu …
De aceea, iubiți credincioși să avem această imagine a duhovnicului nepereche a Mănăstirii Sihăstria și a Moldovei, că suntem la poarta Raiului. De vreme ce am intrat în post, considerați că ați intrat printr-o poartă a Raiului, deși până la Rai mai trebui să trecem prin deșertul ostenelilor, al neputințelor și ispitelor și a tot ce ne pregătește viața aceasta care uneori este o Vale a plângerii. De aceea, rugăciunea din seara aceasta s-a făcut către Maica Domnului și rugăciunile care se vor face în perioada următoare se sfârșesc cu rugăciunile înaintea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și a Mântuitorului Iisus Hristos, astfel încât trebuie să ne încredințăm Maicii Domnului și iubirii milostive a Domnului Hristos.
După rostirea cuvântului de învățătură, Înaltpreafințitul Părinte Ioachim a miruit pe cei prezenți, apoi, cler și credincioși și-au cerut și dăruit iertarea întâlnindu-se în mod simbolic în sărutarea păcii.
