Argument științific:

Strategia națională Ministerului Muncii și Protecției Sociale (MMPS), privind îngrijirea pe termen lung  a persoanelor vârstnice la domiciliu.

           România se confruntă cu o transformare socio-economică profundă, datorată schimbărilor demografice fără precedent. Se estimează că ponderea populaţiei cu vârsta mai mare sau egală cu 65 de ani se va dubla, de la 15% la 30%, până în anul 2060, existând posibilitatea de a exercita o presiune puternică asupra costurilor aferente pensiilor, serviciilor medicale şi serviciilor de îngrijire de lungă durată. În acelaşi timp, se inversează creşterea, care a avut loc timp de câteva decenii, a populaţiei în vârstă de muncă a României, şi anume segmentul 15-64 de ani, urmând o scădere de 30% până în anul 2060, aceasta fiind una dintre cele mai accentuate scăderi din UE.

          Sistemul de îngrijire de lungă durată (ÎLD) din România, atât în ceea ce priveşte furnizarea de servicii sociale în regim public, cât şi privat este în proces de dezvoltare şi poate suporta îmbunătăţiri substantiale de formă şi de fond. Preocupările Guvernului, ca şi principal iniţiator al politicilor sociale şi promotor al drepturilor sociale, au vizat schimbări de mentalitate şi de abordare a sistemului. Conform prevederilor Legii asistenţei sociale nr.292/2011, îngrijirea de lungă durată (peste 60 de zile) se asigură la domiciliu, în centre rezidenţiale, în centre de zi, la domiciliul persoanei care acordă (Serviciile de îngrijire personală se adresează persoanelor dependente care, ca urmare a pierderii autonomiei funcţionale din cauze fizice, psihice sau mintale, necesită ajutor semnificativ pentru a realiza activităţile uzuale ale vieţii de zi cu zi.

          Potrivit prevederilor Legii nr.17/2000 privind asistenţa socială a persoanelor vârstnice, accesul în centrele rezidențiale se realizează pentru persoana care nu are familie sau nu se află în întreţinerea unor persoane obligate la aceasta, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare, nu are locuinţă şi nici posibilitatea de a-şi asigura condiţiile de locuit pe baza resurselor proprii, nu realizează venituri proprii sau acestea nu sunt suficiente pentru asigurarea îngrijirii necesare, nu se poate gospodări singură sau necesită îngrijire specializată, se află în imposibilitatea de a-şi asigura nevoile sociomedicale. Prin urmare, îngrijirea la domiciliu a persoanelor vârstnice dependente este prima măsură de sprijin acordată acestora. Principiul menținerii persoanei vârstnice în mediul său de viaţă, presupune faptul că centrul rezidențial este alternativă pentru îngrijirea la domiciliu şi nu invers. Admiterea în centrul rezidențial ar trebui să fie o măsură cu titlu de excepție. Căminele pentru persoane vârstnice pot asigura şi unele servicii de îngrijire la domiciliu.

          Potrivit prevederilor art.15 din Legea nr.17/2000, la solicitarea organizaţiilor neguvernamentale, a organizaţiilor de pensionari sau a unităţilor de cult recunoscute în România, căminele pot asigura unele servicii de îngrijire la domiciliu pentru persoanele vârstnice: ajutor pentru menaj; consiliere juridică şi administrativă; prevenire a marginalizării sociale şi de reintegrare socială în raport cu capacitatea psihoafectivă; ajutor pentru menţinerea sau readaptarea capacităţilor fizice ori intelectuale; asigurarea unor programe de ergoterapie; sprijin pentru realizarea igienei corporale; consultaţii şi tratamente la cabinetul medical, în instituţii medicale de profil sau la patul persoanei, dacă aceasta este imobilizată; servicii de îngrijire-infirmerie; asigurarea medicamentelor; asigurarea cu dispozitive medicale; consultaţii şi îngrijiri stomatologice. În plus faţă de aceste măsuri, poate fi reanalizat, în vederea îmbunătăţirii, sistemul de acordare a dispozitivelor asistive (cadre de mers, fotolii rulante, cârje, etc.) necesare pentru creşterea independenţei personale.

          Viziunea proiectului constă în oferirea unei  bătrânețe demnă, sub aripa protectoare a Bisericii Ortodoxe Române.

          Misiunea Arhiepiscopiei Romanului  și Bacăului este să asigure un climat favorabil îngrijirii persoanelor vârstnice la domiciliu prin furnizarea unui serviciu licențiat, cu scopul creșterii calității vieții și stimei de sine a bătrânilor vulnerabili din mediul rural, de pe cuprinsul eparhiei.

          Obiectiv general: Extinderea și  dezvoltarea unei rețele de îngrijire a persoanelor vârstnice la domiciliu prin intermediul unuia sau mai multor ONG-uri și a unităților de cult.

Ce oferă acest serviciu social?

Conform acestui serviciu social, va fi furnizată îngrijirea de bază, socializare şi petrecere a timpului liber, consiliere socială, psihologică și spirituală tuturor beneficiarilor, în conformitate cu planul de intervenţie stabilit.

Cum se realizază acest demers?

Demersul presupune ca Sectorul Social – Filantropic și Misionar să ofere expertiza și consultanța necesară acreditării funizorului (ONG-ul eparhial, protopopiatul sau parohia) și ulterior licențierea noului serviciu. Deorecece mai multe instituții din Eparhia Romanului și Bacăului dețin un astfel de tip de serviciu social licențiat, noile organizații sau unități de cult care își doresc implementarea acestei strategii, vor primi suportul necesar de la colegii care deja derulează acest program social, astfel încât în timpul cel mai scurt posibil, în Arhiepiscopia Romanului și Bacăului să se regăsească o rețea eparhială de îngrijire a vârstnicilor la domiciliu.

Acest lucru va putea fi posibil și datorită Federației Filantropia a Patriarhiei Române care a lansat cursul acreditat de calificare „Îngrijitoare bătrâni la domiciliu”, generat special pentru a asigura resursa umană bine pregătită pentru a sprijini profesional persoana vârstnică vulnerabilă de la domiciuliu sau din centrul rezidențial.

(Pr. Ilarion Mâță)