În ziua de pomenire a Sfântului Cuvios Gherasim de la Iordan, miercuri, 4 martie, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Ioachim, Preasfințitul Părinte Episcop-vicar Teofil Trotușanul a săvârșit Sfânta Liturghie a Darurilor mai înainte Sfințite la Schitul „Sfânta Împărăteasă Olga și Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul”, situat în ”Poiana Maicii Domnului” din localitatea Izvorul Berheciului, Protopopiatul Bacău.

Din soborul slujitorilor au făcut parte preacuviosul părinte arhimandrit Nicolae Dănilă, exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Romanului și Bacăului și preacuviosul părinte protosinghel Mina Crețu, duhovnicul obștii monahale coordonate de schimonahia Modesta Bujor, care au însoțit în rugăciune pe Preasfințitul Părinte Teofil, în prezența preacuvioaselor maici și a pelerinilor prezenți în sfântul lăcaș monahal.

În cuvântul de învățătură adresat monahiilor și pelerinilor, Preasfințitul Părinte Teofil Trotușanul a vorbit despre rânduiala liturgică și nevoința duhovnicească specifice vieții monahale, osteneli care se intensifică în mod deosebit în perioada postului. Oameni ai rugăciunii, călugării mijlocesc revărsarea milei lui Dumnezeu peste poporul binecredincios:  

„Am venit aici la Sfânta Mănăstire din Poiana Maicii Domnului pentru a săvârși Sfânta Liturghie a Darurilor mai înainte Sfințite și pentru a ne ruga împreună, cerând iertare, milă și har de la Dumnezeu. Pentru că ne aflăm în perioada Postului Mare, o călătorie duhovnicească către sfânta și slăvita sărbătoare a Învierii Domnului, mai ales în obștile monahale există o rânduială de rugăciune mai deosebită, de nevoință sporită, rugăciuni mai îndelungate prin care încercăm să-L facem pe Dumnezeu să-și întoarcă fața asupra lumii, pentru că păcatele oamenilor sunt cele care Îl întorc pe Dumnezeu de la noi și mai ales aduc asupra noastră bătaia Lui sau îngăduința de a veni asupra noastră urmările propriilor păcate”.

Referindu-se la „Poiana Maicii Domnului”, loc binecuvântat în care este situată așezarea monahală de la Izvorul Berheciului și care asigură liniștea necesară reculegerii în rugăciune și dobândirii păcii lăuntrice, Preasfinția Sa a subliniat faptul că rugăciunea obștii monahale de aici poate mijloci revărsarea păcii și milostivirii lui Dumnezeu asupra creștinilor:

„În perioada de post, noi cerem iertare de la Dumnezeu prin nevoința pe care o facem încercând să câștigăm mila lui Dumnezeu, iar aici, în Sfânta Mănăstire, cred că această rânduială este ținută de măicuțe și de părintele Mina cu mai multă atenție, iar rostul și efectul acestor rugăciuni se simt și se văd pentru că în locul unde Dumnezeu este chemat, El Se coboară, Se sălășluiește și aduce pacea Lui. Ne-am simțit aici în liniște și pace, în această poiană binecuvântată, și nădăjduim ca aceste rugăciuni să continue și Dumnezeu să le primească și să Se milostivească asupra noastră și asupra lumii”.

În încheierea cuvântului Său, Preasfințitul Părinte Teofil Trotușanul a vorbit despre Sfânta Liturghie a Darurilor mai înainte Sfințite ca fiind o lumină călăuzitoare pentru creștinii care se angajează în călătoria duhovnicească din timpul postului către Hristos- Lumina lumii. De aceea, în timpul nevoințelor duhovnicești și a încercărilor specifice trăirii monahale, călugărul are sprijin pe Hristos Care îl însoțește în rugăciune și îi luminează calea:

„Liturghia Darurilor pe care am săvârșit-o este o prevestire a luminii Învierii, de aceea, când ieșim cu lumina din Sfântul Altar rostim: lumina lui Hristos luminează tuturor! Deci ni se vestește că El este lumina noastră și pentru aceasta căutăm cu ochii către lumina cea duhovnicească. Să aveți pururea înaintea ochilor lumina duhovnicească a lui Hristos, către ea să vă îndreptați pașii, El să vă călăuzească și să vă binecuvinteze și dacă mai șchiopătăm din cauza neputințelor omenești, tot mâna Domnului să fie asupra noastră și să ne ridice și să ne ajute să mergem înainte. Vă dorim un post cu folos duhovnicesc! Dumnezeu să vă binecuvinteze, să vă ierte păcatele și să vă rugați pentru întreaga lume”.

La final, preacuvioasa schimonahie Modesta Bujor, egumena Schitului, a mulțumit preasfinției sale pentru slujire și pentru cuvântul de învățătură, precum și preacuviosului părinte arhimandrit Nicolae Dănilă.

Răspunsurile liturgice au fost oferite de corul maicilor de la Schitul „Sfânta Împărăteasă Olga și Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul”.

                                                                                              ***

Așezământul monahal de la Izvorul Berheciului a fost înființat, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Ioachim în anul 2009, odată cu așezarea în acest loc a schimonahiei Modesta Bujor, care, urmând pilda vechilor călugări, a căutat loc de sihăstrie unde să înalțe rugă sfântă. În luna august a anului 2009 s-a plămădit aici, sub adumbrirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, din bunăvoința unor credincioși evlavioși, un mic paraclis în cadrul unui așezământ monahal, inițial metoc al Mănăstirii ”Buna Vestire” – Tisa Silvestri. Din anul 2011, au fost demarate lucrări de construcție a unui lăcaș de cult din lemn târnosit la 20 septembrie 2012. Din iulie 2014, metocul de la Izvorul Berheciului a devenit schit cu hramurile Sfântul Daniil Sihastru și Sfânta Olga, Împărăteasa Rusiei.

În data de 11 iulie 2022 s-a săvârşit slujba de sfinţire a Aghiasmatarului şi a Altarului de vară cu hramul „Acoperământul Maicii Domnului”, precum şi a tuturor lucrărilor ce reîntregesc ansamblul monahal de către Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților.

                                                                                              ***

Sfânta Olga s-a născut în apropierea orașului Pscov de astăzi şi provenea dintr-un neam ales. După ce prinţul rus Igor, soţul ei, a trecut la cele veșnice, Sfânta Olga a devenit împărăteasa Rusiei, deoarece fiul ei Sviatoslav era minor. Olga a fost prima principesă care a primit botezul împreună cu mulți din dregătorii săi în timpul unei călătorii la Constantinopol, în anul 957. Întorcându-se în Kiev, Sfânta Olga, a ridicat numeroase biserici, a adus numeroși oameni la credința în Hristos și a distrus templele idolilor. În data de 11 iulie 969, Sfânta Împărăteasă Olga s-a mutat la cele veşnice. 

(Pr. Valentin Băltoi)